Poate...
De dimineață am băut o cafea, o cafea atât de amară...
Am coborât in grabă scările si mă așteptam sa fii la scară
Atât de amară... si nu, nu e vorba de cafea,
E vorba de cat de greu e fara prezența ta.
Imi lipsești atât de mult deși nu vreau sa admit
Poate că fiecare apus e de fapt un nou răsărit.
Poate că ne vom reîntâlni
Poate la piața, când vom avea copii;
Poate la metrou...
Ma vei vedea grăbită de parcă as fi doar un ecou
Poate ne vom reîntâlni... poate in muzică, in apusurile roșiatice de vară
Ne vom intersecta privirea, dar nu va mai fi ca prima oară.
Candva am fost străini, nu ne stiam numele, adresa, sau numărul de telefon
Dar am ajuns sa te iubesc, mi-ai apăsat in suflet pe un buton.
Azi suntem iar străini, trăind totuși chinuiți de amintiri,
de cuvinte așezate pe petale de trandafiri.
Poate ne vom revedea, dar poate prea târziu
E 12 00 si n as vrea sa ti mai scriu...
Te păstrez cu drag in cutia mea cu amintiri
Plină de petale si spini de trandafiri.
Poate...
Poems in the same category
Seara tristă...
Seara tristă fără tine
Dorul în piept îmi vine
Inima te vrea mai tare
Dar dragostea ta dispare
Câte zile sunt în an
Câte ore sunt pe plan
Inima îmi spune du-te
Vocea ta o aude
Și ușa e deschisă
Urechile auzise
Vocea ta ce-a caldă
Ce înima îmi arde
Un ritm îl aud în spate
Ca nopțile de vară caldă
Când stăteam și ne uităm la lună
Până pe iarbă apărea brumă
Te țineam în brațe strâns
Dar în suflet aveam un plâns
Știam că nu va fi mereu așa
Că vei pleca și mă vei lăsa
Și chiar la început de iarnă
Mi-ai spus că pleci odată
Și așteptam să vii înapoi
Dar răspunsul îl știam amândoi
Ai ales să pleci de tot
Mai lăsat într-un potop
Inima te voia mai tare
Și striga fără suflare
Te chema , te voia
Alinarea o dorea
A trecut anul împrejur
Dar nu mai vii, și jur
Jur că te voi iubi mereu
Chiar de îmi va fi greu
Să te văd cu altul acum
Și zic să no mai spun
Dar totuși nu mai pot
Te vreau mult înapoi
Ai fost totul , liniștea
Sufletul și viața mea
Am scris poezii despre tine
Că gândul la tine îmi vine
Sute de scrisori am scris
Și ți le trimit în vis
Lumea unde suntem noi
Împreună amândoi
În brațe la mine stai
Te iubesc și tu știai...
Și galopând aievea...
îmi adâncesc obscurul
pe albul stins de ziuă
privind o galaxie
în ochii tăi de noapte
ca ultim vizitiu
alunecând cometă
pe-a mării însetare
ce bântuie-n pustiu
și galopând aievea
am pieptănat cu gândul
rătăcitorul nimb
de lună abisală
înaintând la vale
spre negrul pământesc
am îndrăznit să ard
complet în flama
iubirii cardinale
Vino doamne
Vino doamne azi la noi,
Și ne scapă din nevoi.
Vino cu puterea ta,
Pentru a ne apăra.
Vino cu iubire mare,
Să ne dai la fiecare,
Din dragostea ta cea mare,
Aceea fericire care,
Doar tu o ai pentru noi.
Iartă-ne pe fiecare,
Ne îndrumă tot mereu,
Noi te lăudăm pe tine...
Pacea sfântă, e cu noi.
Îți mulțumim nencetat,
Ești cu noî e minunat,
ISUSE mare împărat.
Cand uit s-aștern uitarea
De-ai ști ce greu mi-e uneori
Seara când uit s-aștern uitarea
Și gândurile-mi fac din noapte, zi
Și nu-mi auzi nicicum chemarea.
Mi-atat de dor de ochii tăi căprui
Atât de dor de glasul tău cu haz
De al tău vin cu gust amețitor
Atât de dor, că timpului îi cer răgaz...
Și îți gust vinul dulce în gând
Cu dor flămând... cu sufletul tremurând
Și cer clipei să stea nemiscată
Să mă mai bucur de ce a fost odată.
instantaneu 1/4
mier de noapte
tramvaiul sugrumă
respirația piețelor
singur la geam
sisif a prins o stea
să o aprindă mâine
Poemul tău
Ce pot să fac acum
Sau ce să-ți scriu când toate au fost scrise
Și se citesc pe-obrazu-ți auriu
În timp ce inima-mi străpungi doar cu surâsul
Ce-i prelungirea divinului zâmbet plecat din chipul tău,
Căci frumusețea ta vorbește despre tine
Iar vorbele-mi se sparg în van
Precum o fac doar valurile mării furtunoase....
Nu ești tu visul meu ce-i coborât din ceruri,
Și cum pot eu,un rătăcit să-ți cânt sonetul de amor,
Ce-l meriți tu,frumoasa fără seamăn?
Câți cavaleri de rang înalt nu te-ar dori prințesă dragă,
Viața zălog și-ar pune-o fără să clipească,
Cu toții ar pieri și-n foc doar să te cucerească,
Iar eu știind prea bine toate-acestea,
Plec rușinat, visând-te ca pe-o regină....
Ohhhh prea frumoaso.... cum pot trăi acum gândindu-mă la tine,
Doar zeii au trimis blestemul,
Să se răzbune crunt pe mine!
(23 mai 2023 H.S Irepetabila iubire)
Seara tristă...
Seara tristă fără tine
Dorul în piept îmi vine
Inima te vrea mai tare
Dar dragostea ta dispare
Câte zile sunt în an
Câte ore sunt pe plan
Inima îmi spune du-te
Vocea ta o aude
Și ușa e deschisă
Urechile auzise
Vocea ta ce-a caldă
Ce înima îmi arde
Un ritm îl aud în spate
Ca nopțile de vară caldă
Când stăteam și ne uităm la lună
Până pe iarbă apărea brumă
Te țineam în brațe strâns
Dar în suflet aveam un plâns
Știam că nu va fi mereu așa
Că vei pleca și mă vei lăsa
Și chiar la început de iarnă
Mi-ai spus că pleci odată
Și așteptam să vii înapoi
Dar răspunsul îl știam amândoi
Ai ales să pleci de tot
Mai lăsat într-un potop
Inima te voia mai tare
Și striga fără suflare
Te chema , te voia
Alinarea o dorea
A trecut anul împrejur
Dar nu mai vii, și jur
Jur că te voi iubi mereu
Chiar de îmi va fi greu
Să te văd cu altul acum
Și zic să no mai spun
Dar totuși nu mai pot
Te vreau mult înapoi
Ai fost totul , liniștea
Sufletul și viața mea
Am scris poezii despre tine
Că gândul la tine îmi vine
Sute de scrisori am scris
Și ți le trimit în vis
Lumea unde suntem noi
Împreună amândoi
În brațe la mine stai
Te iubesc și tu știai...
Și galopând aievea...
îmi adâncesc obscurul
pe albul stins de ziuă
privind o galaxie
în ochii tăi de noapte
ca ultim vizitiu
alunecând cometă
pe-a mării însetare
ce bântuie-n pustiu
și galopând aievea
am pieptănat cu gândul
rătăcitorul nimb
de lună abisală
înaintând la vale
spre negrul pământesc
am îndrăznit să ard
complet în flama
iubirii cardinale
Vino doamne
Vino doamne azi la noi,
Și ne scapă din nevoi.
Vino cu puterea ta,
Pentru a ne apăra.
Vino cu iubire mare,
Să ne dai la fiecare,
Din dragostea ta cea mare,
Aceea fericire care,
Doar tu o ai pentru noi.
Iartă-ne pe fiecare,
Ne îndrumă tot mereu,
Noi te lăudăm pe tine...
Pacea sfântă, e cu noi.
Îți mulțumim nencetat,
Ești cu noî e minunat,
ISUSE mare împărat.
Cand uit s-aștern uitarea
De-ai ști ce greu mi-e uneori
Seara când uit s-aștern uitarea
Și gândurile-mi fac din noapte, zi
Și nu-mi auzi nicicum chemarea.
Mi-atat de dor de ochii tăi căprui
Atât de dor de glasul tău cu haz
De al tău vin cu gust amețitor
Atât de dor, că timpului îi cer răgaz...
Și îți gust vinul dulce în gând
Cu dor flămând... cu sufletul tremurând
Și cer clipei să stea nemiscată
Să mă mai bucur de ce a fost odată.
instantaneu 1/4
mier de noapte
tramvaiul sugrumă
respirația piețelor
singur la geam
sisif a prins o stea
să o aprindă mâine
Poemul tău
Ce pot să fac acum
Sau ce să-ți scriu când toate au fost scrise
Și se citesc pe-obrazu-ți auriu
În timp ce inima-mi străpungi doar cu surâsul
Ce-i prelungirea divinului zâmbet plecat din chipul tău,
Căci frumusețea ta vorbește despre tine
Iar vorbele-mi se sparg în van
Precum o fac doar valurile mării furtunoase....
Nu ești tu visul meu ce-i coborât din ceruri,
Și cum pot eu,un rătăcit să-ți cânt sonetul de amor,
Ce-l meriți tu,frumoasa fără seamăn?
Câți cavaleri de rang înalt nu te-ar dori prințesă dragă,
Viața zălog și-ar pune-o fără să clipească,
Cu toții ar pieri și-n foc doar să te cucerească,
Iar eu știind prea bine toate-acestea,
Plec rușinat, visând-te ca pe-o regină....
Ohhhh prea frumoaso.... cum pot trăi acum gândindu-mă la tine,
Doar zeii au trimis blestemul,
Să se răzbune crunt pe mine!
(23 mai 2023 H.S Irepetabila iubire)
Other poems by the author
Intrebari pentru Ateu
Tu ai facut ceva ca s-a existi?
Tu fara plata azi pasesti pamintul.
Tu ai muncit ca azi sa poti privi,
Sau sa auzi si sa rostesti cuvinte?
Si oare astazi cum vei adormi?
Sau oare cine va roti Pamintul?
Si datorita cui te vei trezi
Sau cine pregateste anotimpul?
Noi n-am facut nimic sa existam
Si totusi creator exista
Noi n-am facut nimic sa respiram
Dar inima nu se opreste.
Adam si Eva
Pe umerii tai lin curg insomnii
As vrea sa plâng, dar ma închin
Patez cu roșu aprins obrajii tai blajini
Te înec in iubirea mea, totul ca un chin
Te cuprind, te resping, ma simți ca un spin
Durerea sa-ți curm, visele-ți pe ploape
Și moartea-ți bate-n inima tot mai aproape.
Tu Adam, eu Eva, un fruct, o patima ne desparte
Sub sânge, in vene, in artere, in materie cenușie
Suntem niște patimi, rupte din foi pline de arte Găsindu-ne sfârșitul pe aceeași mosie.
Pierdem esența iubirii in a lumii ironie,
A mortii ceremonie.
Inimile sunt torturate in agonie
Cărțile de romanță stau pe raft in armonie.
A femeii viclenie?
A bărbatului vedenie?
A sfinților șiretenie?
A zeilor astenie?
A omenirii simfonie?
Ne modelam după a bărbatului fantezie
Un viciu, o iubire, o drama, o crima târzie
Ne aruncam între întodeauna și niciodată
Sa ajungem pe o foaie o poezie.
In fumul țigării,decedata,
In ochii lumii, degradata,
In paginile Bibliei, posedata
In mintea lor, substantivata.
Iubirea este El Isus
Iubirea este El. Isus.
Pot fi un înger în vorbire,
Inteligent , bun orator;
Nu am a lui Isus iubire,
Sunt un chimval zăngănitor.
Pot ști tot despre mântuire,
Gata să dau oricui un sfat.
Sunt corigent, doar la iubire
Nu sunt creștin adevărat.
Pot afișa credință mare
Și nu am teamă nici un pic.
Doar de iubire nu-s în stare.
Nu doar sunt mic; un sunt nimic.
Pot face multe fapte bune,
Toți să mă vadă generos.
Motivul? Să se știe-n lume
Că sunt urmașul lui Hristos.
Pot arăta compătimire,
Să fiu zelos, să fac lucrare;
Degeaba, dacă n-am iubire
Sunt doar aramă sunătoare.
Pot fi prezent la închinare
Întotdeauna credincios.
În vorbe, fapte și purtare,
Pot să apar evlavios.
Mă bucur chiar de prețuire
Și toți mă văd cu suflet bun ,
Dar n-am a cerului iubire
Evlavia este ca un fum.
Când rabd oricând fără măsură
Slujesc cu drag fără cârtire
Și nu mă las cuprins de ură,
Atunci în suflet e iubire.
Când sincer și în umilință
Fac treaba mea cu dăruire,
Și nu îmi calc pe conștiință,
Poți ști atunci că am iubire.
Mai mult decât o calitate
Sau standard de credință pus.
Și chiar gesturi de caritate
Iubirea este El. Isus.
Atâta doar, o răstignire
Nu un efort de-a face bine
Mori cu Isus și ești iubire
Când e pe cruce vechea fire
Atunci Hristos trăiește-n mine.
Daniel Dincă 11 02 2021
Patentul udat de iubire...
Se întâmpla de dimineață, eu beam cafeaua la fereastră
Când a sunat telefonul.
Vocea ta îmi părea o soaptă ce mă învăluie și mă tăvălește
Prin undele nevăzute ale imaginației 5G…
Problema era spinoasă, dar tot insistam, mai alert, mai monoton
când îți păream Superman
când îmi păreai Pamela Anderson.
N-am mai stat la taclale,
mi-am luat halatul din dotare și am început să scotocesc printre apartamentele din bloc
apartamentul tau rece de tot.
Când mi-ai deschis, erai într-un halat de casă,
erai frumoasă, frumoasă și grasă,
cu părul vâlvoi, cum e dragostea dintre noi
eu eram cu halatul cel bun
voiam să te impresionez…
Mi-ai arătat caloriferul, am scos patentul și cheia franceză
și parcă simțeam cum se declanșează
căldura în casă.
O iubire mecanică, o iubire de gheață era relația noastră.
Ti-ai aprins suav o țigară,
caloriferul șuiera ca la gară
și, rând pe rând, element cu element, am redeschis fluxul de căldură,
iar tot universul meu devenea acum al tău.
Ți-ai lăsat lângă pat halatul, la fel și eu, am lasat și ochelarii
Deja te vedeam mai bine, frumoasă, înaltă,
Precum fecioara, curată.
Mi-ai zis satisfăcută:„ Vai, domnule!”,
ți-am răspuns: „Măi, doamnă!”…
N-a fost nevoie de mai mult, te-ai aplecat să-mi ridici patentul ud
și mi-am amintit de Marcu, amicul meu care e arcaș de fel
și care ți-a strecurat în sân câteva săgețele
cu numele meu scris pe ele,
dar pentru că n-aveai banii la tine, mi-ai zis să mai vin și mâine,
fără să-mi dai vreun indiciu, un număr, un viciu,
măcar o țigară fumată de gura-ți suavă…
De-atunci tot umblu besmetic
prin blocul nostru excentric
să te caut, să te găsesc
așa cum te-am văzut prima dată
înaltă, frumoasă, întoarsă…
SINGURĂTATE
Ador amurgul ce se lasă,
Mă simt vrăjită de-ale tale șoapte,
Mi-e inima din ce în ce tot mai pustie
Vreau să te visez o-ntreagă veșnicie.
Te iubesc și vreau să te am alături
În nopțile reci aș vrea ca să te am;
Mi-ai fost mereu tot mai aproape
Deci, nu vreau ca să mai pleci.
Tot ce e în jur...este al meu,
De la pământ până la cer.
Vreau să fiu singură în nopțile senine
Iubită de întreaga lună plină.
Steaua stinsă, și iar aprinsă
Cel care s-a stins,
Va străluci mai tare
Ca cometele, și cu plâns,
Își vor aminti plecarea.
Cât de tare lumina,
Pe acest pământ,
Acum vocea sa curată
Nu se-aude din mormânt.
Mii de stele minunați;
Noapte, voi ieși în grădină,
Și cu ochi înlăcrimați,
Mă voi uita la tine.
Intrebari pentru Ateu
Tu ai facut ceva ca s-a existi?
Tu fara plata azi pasesti pamintul.
Tu ai muncit ca azi sa poti privi,
Sau sa auzi si sa rostesti cuvinte?
Si oare astazi cum vei adormi?
Sau oare cine va roti Pamintul?
Si datorita cui te vei trezi
Sau cine pregateste anotimpul?
Noi n-am facut nimic sa existam
Si totusi creator exista
Noi n-am facut nimic sa respiram
Dar inima nu se opreste.
Adam si Eva
Pe umerii tai lin curg insomnii
As vrea sa plâng, dar ma închin
Patez cu roșu aprins obrajii tai blajini
Te înec in iubirea mea, totul ca un chin
Te cuprind, te resping, ma simți ca un spin
Durerea sa-ți curm, visele-ți pe ploape
Și moartea-ți bate-n inima tot mai aproape.
Tu Adam, eu Eva, un fruct, o patima ne desparte
Sub sânge, in vene, in artere, in materie cenușie
Suntem niște patimi, rupte din foi pline de arte Găsindu-ne sfârșitul pe aceeași mosie.
Pierdem esența iubirii in a lumii ironie,
A mortii ceremonie.
Inimile sunt torturate in agonie
Cărțile de romanță stau pe raft in armonie.
A femeii viclenie?
A bărbatului vedenie?
A sfinților șiretenie?
A zeilor astenie?
A omenirii simfonie?
Ne modelam după a bărbatului fantezie
Un viciu, o iubire, o drama, o crima târzie
Ne aruncam între întodeauna și niciodată
Sa ajungem pe o foaie o poezie.
In fumul țigării,decedata,
In ochii lumii, degradata,
In paginile Bibliei, posedata
In mintea lor, substantivata.
Iubirea este El Isus
Iubirea este El. Isus.
Pot fi un înger în vorbire,
Inteligent , bun orator;
Nu am a lui Isus iubire,
Sunt un chimval zăngănitor.
Pot ști tot despre mântuire,
Gata să dau oricui un sfat.
Sunt corigent, doar la iubire
Nu sunt creștin adevărat.
Pot afișa credință mare
Și nu am teamă nici un pic.
Doar de iubire nu-s în stare.
Nu doar sunt mic; un sunt nimic.
Pot face multe fapte bune,
Toți să mă vadă generos.
Motivul? Să se știe-n lume
Că sunt urmașul lui Hristos.
Pot arăta compătimire,
Să fiu zelos, să fac lucrare;
Degeaba, dacă n-am iubire
Sunt doar aramă sunătoare.
Pot fi prezent la închinare
Întotdeauna credincios.
În vorbe, fapte și purtare,
Pot să apar evlavios.
Mă bucur chiar de prețuire
Și toți mă văd cu suflet bun ,
Dar n-am a cerului iubire
Evlavia este ca un fum.
Când rabd oricând fără măsură
Slujesc cu drag fără cârtire
Și nu mă las cuprins de ură,
Atunci în suflet e iubire.
Când sincer și în umilință
Fac treaba mea cu dăruire,
Și nu îmi calc pe conștiință,
Poți ști atunci că am iubire.
Mai mult decât o calitate
Sau standard de credință pus.
Și chiar gesturi de caritate
Iubirea este El. Isus.
Atâta doar, o răstignire
Nu un efort de-a face bine
Mori cu Isus și ești iubire
Când e pe cruce vechea fire
Atunci Hristos trăiește-n mine.
Daniel Dincă 11 02 2021
Patentul udat de iubire...
Se întâmpla de dimineață, eu beam cafeaua la fereastră
Când a sunat telefonul.
Vocea ta îmi părea o soaptă ce mă învăluie și mă tăvălește
Prin undele nevăzute ale imaginației 5G…
Problema era spinoasă, dar tot insistam, mai alert, mai monoton
când îți păream Superman
când îmi păreai Pamela Anderson.
N-am mai stat la taclale,
mi-am luat halatul din dotare și am început să scotocesc printre apartamentele din bloc
apartamentul tau rece de tot.
Când mi-ai deschis, erai într-un halat de casă,
erai frumoasă, frumoasă și grasă,
cu părul vâlvoi, cum e dragostea dintre noi
eu eram cu halatul cel bun
voiam să te impresionez…
Mi-ai arătat caloriferul, am scos patentul și cheia franceză
și parcă simțeam cum se declanșează
căldura în casă.
O iubire mecanică, o iubire de gheață era relația noastră.
Ti-ai aprins suav o țigară,
caloriferul șuiera ca la gară
și, rând pe rând, element cu element, am redeschis fluxul de căldură,
iar tot universul meu devenea acum al tău.
Ți-ai lăsat lângă pat halatul, la fel și eu, am lasat și ochelarii
Deja te vedeam mai bine, frumoasă, înaltă,
Precum fecioara, curată.
Mi-ai zis satisfăcută:„ Vai, domnule!”,
ți-am răspuns: „Măi, doamnă!”…
N-a fost nevoie de mai mult, te-ai aplecat să-mi ridici patentul ud
și mi-am amintit de Marcu, amicul meu care e arcaș de fel
și care ți-a strecurat în sân câteva săgețele
cu numele meu scris pe ele,
dar pentru că n-aveai banii la tine, mi-ai zis să mai vin și mâine,
fără să-mi dai vreun indiciu, un număr, un viciu,
măcar o țigară fumată de gura-ți suavă…
De-atunci tot umblu besmetic
prin blocul nostru excentric
să te caut, să te găsesc
așa cum te-am văzut prima dată
înaltă, frumoasă, întoarsă…
SINGURĂTATE
Ador amurgul ce se lasă,
Mă simt vrăjită de-ale tale șoapte,
Mi-e inima din ce în ce tot mai pustie
Vreau să te visez o-ntreagă veșnicie.
Te iubesc și vreau să te am alături
În nopțile reci aș vrea ca să te am;
Mi-ai fost mereu tot mai aproape
Deci, nu vreau ca să mai pleci.
Tot ce e în jur...este al meu,
De la pământ până la cer.
Vreau să fiu singură în nopțile senine
Iubită de întreaga lună plină.
Steaua stinsă, și iar aprinsă
Cel care s-a stins,
Va străluci mai tare
Ca cometele, și cu plâns,
Își vor aminti plecarea.
Cât de tare lumina,
Pe acest pământ,
Acum vocea sa curată
Nu se-aude din mormânt.
Mii de stele minunați;
Noapte, voi ieși în grădină,
Și cu ochi înlăcrimați,
Mă voi uita la tine.