Parfum de dor
Ai prins din zbor
Tu vajnic răpitor,
O pasăre rănita, lovită de furtună,
Cu aripile frânte
Ce-și caută refugiul
In cuibul de lumină.
Și-ai reușit atât de bine
Să mă înalți pe culmile iubirii
Pentru ca imediat apoi să mă arunci
În negura uitării.
M-ai învârtit în ritm frenetic
Prin viață printre oameni
Și flori albe cu parfum de dor,
Ca într-un carusel amețitor.
Și pentru-o clipă ai făcut
Din visul meu o viață,
Din viața mea un vis.
Dar vezi tu?
Încet, luminile s-au stins,
Eu am rămas să mă învârt amețitor
Prin viață, printre oameni
Și flori cu parfum de dor,
Până când caruselul s-a oprit.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Logodnicul
Poem: Nu esti al meu
Grigore Vieru - 86 de ani de la nașterea marelui poet român. 14 februarie
Poem: Muza
Poem: Noapte bună!/4
Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor de pe Aleea Clasicilor. Cum ar fi dacă Eminescu ar zâmbi
Poem: Ești așa iubită...
Poem: Scrisoare către tine partea 5
Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”