Otravă
Un singur lucru dorea
Să simtă dragostea
Din păcate nu i s-a permis
Iar la materie n-are admis
Așa că s-a transformat
Într-o femeie de neuitat
În privirea avea otravă
Și mintea-i era bolnavă.
Iubirea o dezgusta
De la romantism vomita
Ura tot felul de afecțiune
Era dependentă de acțiune.
În săruturi dulci nu credea
Acestea reprezentau pentru ea
Un schimb de salivă
E părerea ei nocivă.
Poems in the same category
Alt final
Îmbrățișează-mă, te rog, profund
În brațele tale sa ma afund
Între pernele tale sa ma scufund
Sa nu mai simt atâta dor acut..
Îmbrățișează-mă și nu-mi da drumul
Sa-mi înnoiesc pe piele parfumul
Lasa-mă să-ți servesc vinul
Sub paturică sa ridicăm volumul.
Privește la mine mai apoi
În ochi cum se citește un război
Cum ne visează pe ambii goi
Sub perne și pături moi...
Mi-a fost dor... sa rostim la unison
Să-nceapă războiul în semiton
Sa te cuprind...sa scriu cu un creion
Finalul nou... fără vreun abandon.
Tablou de iarna cu femeie
Auzi iubito, lemnele cum ard în șemineu?
Și vezi cum fulgii albi dansează în vazduh?
Fereastra aburită iți șoptește un eseu
Despre iubire, dragoste si duh...
Te legeni incălzită pe fotoliu-ncăpător
Și torci ca o pisică cuprinsă de visare,
Ți se perindă clipe de taină ce omor
Trecut și ceață și durere și-apăsare
Și simți in nări mireasma de vin fiert
Ce se strecoară de pe aragaz,
Cu scorțișoară dulce și-alături un desert,
Și-aștepți sărutul tandru pe obraz…
Și-abia întredeschizi pleoapele-ți frumoase
Uitându-te la focul ce pocnește-ncetișor
Pupilele ți se măresc ușor și curioase
-Mai e ceva pe lume de ce să-ți fie dor?…
Doar iubirea
Lasă mă să visez despre tine. Să simt ca exiști,să simt ca exist. Vreau să cad în iubire și obsesie iar,dar tu deja m ai ridicat. Vreau să țip și să urlu,dar în gol mă afund iar. Durerea mea se exprimă intr un cer roșu de sânge,iar ploaia ce cade mă arde tot mai tare. Am jurat ca nu voi mai iubi,dar inima mea a căzut în recidiva. Mă gândesc la tine iar și iar si nu pot dormi noaptea din cauza ta iar. Îmi lipsești mai mult decât orice,iar dacă aș putea,ți aș dărui inima mea înainte să ne luăm rămas bun. Nu știu ce să fac fără tine,nu știu unde să îmi pun mâinile. Am încercat să uit,dar acum alerg la 3 dimineața pe străzi,cu gândul la tine. Unii ar spune ca sunt nebună,dar obsesia e prea mare. Vreau sa te prind de mână și să fugim împreună spre lună. Acum mă uit la tine și iubirea mă orbește. Acum mă uit la tine,și nu văd nimic. Mă pierd iar în întuneric,mă pierd iar în ceață. Fiindcă durerea se exprimă în țipete,eu am ales să râd. Acum plâng iar,în mijlocul nopții mă uit la stele și îmi doresc să fiu una dintre ele. Mă uit la lună iar,și două linii de lumină o străbat. Una este sclipirea mea,cealaltă întunericul tău. Ce a fost invizibil odată acum pot vedea. Și iar la 3 dimineața îți spun ca te vreau acum,nu mai târziu. Te iubesc și dincolo de moarte,nu poate. Acum însă e greu să trăiesc când nimic nu e clar,când în capul meu explodează artificii. Să mor sau să trăiesc? Dar tu ești viața mea și moartea mea,deci m am pierdut iar…Râd și plâng,respir și ma sufoc,trăiesc și mor.Te urăsc,dar te ador. Ești obsesia mea și am încercat să îți dau drumul,dar știu ca daca voi face asta voi muri mai mult ca niciodată. Si am încercat să îți scriu numele în nori,dar sunt prea departe,așa ca ți l am scris in ocean. Îmi amintesc de nopțile în care eram în flăcări,în care ne certam si ne adoram,în care ne uram și ne iubeam,dar puneam dragostea cel mai sus,peste soare. Acum lasă mă te rog să te visez,să te mai văd o singură dată. Să te privesc în ochi și să îți spun ca tu ești visul meu și ca te voi iubi și când voi fi moartă. Te voi iubi în toate Universurile,în toate lumile,în toate viețile. Te voi iubi cum nici nu este posibil. Atât de mult,încât voi încerca iar să îți scriu numele în nori,acolo unde voi ajunge imediat.
Am confundat iubirea
Noi doi am confundat iubirea
Cu o senzaţie sau cu ce vrei
Am gustat cu totul din alte fructe
Numai nu din ale dragostei
Am confundat iubirea cu pasiunea
Aia n-a fost iubire, a fost ceva uşor,
Tot aşteptam să-mi crească aripi
Şi din iubire să zbor.
Dar n-a fost iubire, a fost altceva,
Ceva trecător, nu înţeleg anume ce
A fost cum spunea Minulescu "o scurtă nebunie"
Numai nu dragoste...
Am confundat iubirea cu o rătăcire
Ne-am rătăcit şi eu şi tu...
Nici nu ne-am dat seama ce a fost anume
Dar nu a fost iubire...Nu!
Iubirea e altceva, e dumnezeire,
E aerul ce tot pluteşte şi nu-l vezi,
Iubirea e calea cea mai sfântă
Pe care doar o dată o urmezi.
Am confundat iubirea c-o simplă legătură
Ce ne-a unit pe-o clipă, sau mai mult,
Am confundat iubirea c-un simplu joc
Care mi-a plăcut, dar care a trecut.
Am confundat iubirea cu un vis frumos,
Noi doar visam, dar nu iubeam cu-adevărat
Nimeni nu-i de vină că ne-am rătăcit
Vom găsi şi noi cândva iubirea, neapărat!
Ani
Ani te-am privit de la distanță
Aspirând la o altă viață
La oarece neprevăzut,
Ceva ce n-am mai avut.
Ani te-am privit de la distanță
Cum trăgeai din țigară
Încercând să descopăr ce ascunzi
Sau în ce durere te afunzi.
Ani ne-am privit în paralel
Oare simțeam la fel?
Oare și tu te gândeai la mine,
Așa cum eu mă gândeam la tine?
Ani ne-am privit de la distanță
Ani fără speranță...
Alt final
Îmbrățișează-mă, te rog, profund
În brațele tale sa ma afund
Între pernele tale sa ma scufund
Sa nu mai simt atâta dor acut..
Îmbrățișează-mă și nu-mi da drumul
Sa-mi înnoiesc pe piele parfumul
Lasa-mă să-ți servesc vinul
Sub paturică sa ridicăm volumul.
Privește la mine mai apoi
În ochi cum se citește un război
Cum ne visează pe ambii goi
Sub perne și pături moi...
Mi-a fost dor... sa rostim la unison
Să-nceapă războiul în semiton
Sa te cuprind...sa scriu cu un creion
Finalul nou... fără vreun abandon.
Tablou de iarna cu femeie
Auzi iubito, lemnele cum ard în șemineu?
Și vezi cum fulgii albi dansează în vazduh?
Fereastra aburită iți șoptește un eseu
Despre iubire, dragoste si duh...
Te legeni incălzită pe fotoliu-ncăpător
Și torci ca o pisică cuprinsă de visare,
Ți se perindă clipe de taină ce omor
Trecut și ceață și durere și-apăsare
Și simți in nări mireasma de vin fiert
Ce se strecoară de pe aragaz,
Cu scorțișoară dulce și-alături un desert,
Și-aștepți sărutul tandru pe obraz…
Și-abia întredeschizi pleoapele-ți frumoase
Uitându-te la focul ce pocnește-ncetișor
Pupilele ți se măresc ușor și curioase
-Mai e ceva pe lume de ce să-ți fie dor?…
Doar iubirea
Lasă mă să visez despre tine. Să simt ca exiști,să simt ca exist. Vreau să cad în iubire și obsesie iar,dar tu deja m ai ridicat. Vreau să țip și să urlu,dar în gol mă afund iar. Durerea mea se exprimă intr un cer roșu de sânge,iar ploaia ce cade mă arde tot mai tare. Am jurat ca nu voi mai iubi,dar inima mea a căzut în recidiva. Mă gândesc la tine iar și iar si nu pot dormi noaptea din cauza ta iar. Îmi lipsești mai mult decât orice,iar dacă aș putea,ți aș dărui inima mea înainte să ne luăm rămas bun. Nu știu ce să fac fără tine,nu știu unde să îmi pun mâinile. Am încercat să uit,dar acum alerg la 3 dimineața pe străzi,cu gândul la tine. Unii ar spune ca sunt nebună,dar obsesia e prea mare. Vreau sa te prind de mână și să fugim împreună spre lună. Acum mă uit la tine și iubirea mă orbește. Acum mă uit la tine,și nu văd nimic. Mă pierd iar în întuneric,mă pierd iar în ceață. Fiindcă durerea se exprimă în țipete,eu am ales să râd. Acum plâng iar,în mijlocul nopții mă uit la stele și îmi doresc să fiu una dintre ele. Mă uit la lună iar,și două linii de lumină o străbat. Una este sclipirea mea,cealaltă întunericul tău. Ce a fost invizibil odată acum pot vedea. Și iar la 3 dimineața îți spun ca te vreau acum,nu mai târziu. Te iubesc și dincolo de moarte,nu poate. Acum însă e greu să trăiesc când nimic nu e clar,când în capul meu explodează artificii. Să mor sau să trăiesc? Dar tu ești viața mea și moartea mea,deci m am pierdut iar…Râd și plâng,respir și ma sufoc,trăiesc și mor.Te urăsc,dar te ador. Ești obsesia mea și am încercat să îți dau drumul,dar știu ca daca voi face asta voi muri mai mult ca niciodată. Si am încercat să îți scriu numele în nori,dar sunt prea departe,așa ca ți l am scris in ocean. Îmi amintesc de nopțile în care eram în flăcări,în care ne certam si ne adoram,în care ne uram și ne iubeam,dar puneam dragostea cel mai sus,peste soare. Acum lasă mă te rog să te visez,să te mai văd o singură dată. Să te privesc în ochi și să îți spun ca tu ești visul meu și ca te voi iubi și când voi fi moartă. Te voi iubi în toate Universurile,în toate lumile,în toate viețile. Te voi iubi cum nici nu este posibil. Atât de mult,încât voi încerca iar să îți scriu numele în nori,acolo unde voi ajunge imediat.
Am confundat iubirea
Noi doi am confundat iubirea
Cu o senzaţie sau cu ce vrei
Am gustat cu totul din alte fructe
Numai nu din ale dragostei
Am confundat iubirea cu pasiunea
Aia n-a fost iubire, a fost ceva uşor,
Tot aşteptam să-mi crească aripi
Şi din iubire să zbor.
Dar n-a fost iubire, a fost altceva,
Ceva trecător, nu înţeleg anume ce
A fost cum spunea Minulescu "o scurtă nebunie"
Numai nu dragoste...
Am confundat iubirea cu o rătăcire
Ne-am rătăcit şi eu şi tu...
Nici nu ne-am dat seama ce a fost anume
Dar nu a fost iubire...Nu!
Iubirea e altceva, e dumnezeire,
E aerul ce tot pluteşte şi nu-l vezi,
Iubirea e calea cea mai sfântă
Pe care doar o dată o urmezi.
Am confundat iubirea c-o simplă legătură
Ce ne-a unit pe-o clipă, sau mai mult,
Am confundat iubirea c-un simplu joc
Care mi-a plăcut, dar care a trecut.
Am confundat iubirea cu un vis frumos,
Noi doar visam, dar nu iubeam cu-adevărat
Nimeni nu-i de vină că ne-am rătăcit
Vom găsi şi noi cândva iubirea, neapărat!
Ani
Ani te-am privit de la distanță
Aspirând la o altă viață
La oarece neprevăzut,
Ceva ce n-am mai avut.
Ani te-am privit de la distanță
Cum trăgeai din țigară
Încercând să descopăr ce ascunzi
Sau în ce durere te afunzi.
Ani ne-am privit în paralel
Oare simțeam la fel?
Oare și tu te gândeai la mine,
Așa cum eu mă gândeam la tine?
Ani ne-am privit de la distanță
Ani fără speranță...
Other poems by the author
Iubirea
Vocea ta dulce ca mierea
Îmi dă puterea
De care am nevoie
Să trec peste orice voie.
Am învățat
Să visez cu ochii deschiși
A fost interesant
Noi doi, singuri, într-o cameră închiși
Am descoperit
Iubirea se simte, nu se spune
De tine m-am îndrăgostit
Nu m-am putut opune
Ești un strop de lumină,
Eu un strop de poezie
Unde iubirea predomină
Cu un pic de nebunie.
Ne completăm minunat
Tu multe mi-ai arătat
Îmi erai destinat
Demult te-am așteptat.
Venin
Buzele lui mortale
Cu caramel și venin
Sunt ca două petale
Alcătuite din satin.
Atingerile lui arzătoare
Mi-au lăsat foc pe piele
Mi-ar face o favoare
Dacă am face numai rele.
Dinții ca de vampir,
Ochii roși ca sângele
Nu e un simplu musafir
În inima mea e regele.
A apărut din vrejul cu fasole
Acest chip de zeu grec
Cu genetici spaniole
Emană putere și farmec.
Vina inimii
Nu e vina ta
Nu e vina mea
E vina inimii
Care s-a îndrăgostit așa
Nu ți-am rezistat
Și-n plasă am picat
Tu m-ai fermecat
Cu tot ce mi-ai revelat
Nu ai vrut să fim decât prieteni
Eu am confundat acei termeni
Ajungând să fim doi străini
În această mare de oameni
Vreau să trăiesc
Nopțile nedormite
Visele ciudate
M-au transformat în necunoscut
În oglindă nu m-am recunoscut
În fiecare zi obosită
Cu munca prea stresată
M-am săturat
Viața altă față mi-a arătat
Acum e rândul meu
Să mă distrez mereu
Vreau să simt că trăiesc
Din nou vreau să iubesc
Scrisoarea
Într-o zi oarecare
M-ai lăsat doar cu o scrisoare
Care spunea:"Am plecat pentru totdeauna
Nu mă căuta, nu mă suna"
Mesajul m-a făcut confuză
De ce ai plecat așa fără o scuză?
Durerea pe care o simt e sfâșietoare
Ca un cuțit în inima îndurătoare
Regret tot ce-a fost între noi
Nu va mai exista vreodată un noi
Nici să nu te gândești să te întorci
Sper să te iert până pe-atunci
M-ai omorât cu acele cuvinte
Amintirile mele sunt pierdute
Din vina ta nu mai am încredere în lume
M-ai distrus cu tot cu nume
Acesta e sfârșitul
Cu plecarea ta ai stricat totul
Nu te vreau în raza mea de vedere
Aici ne luăm la revedere.
Iubirea
Vocea ta dulce ca mierea
Îmi dă puterea
De care am nevoie
Să trec peste orice voie.
Am învățat
Să visez cu ochii deschiși
A fost interesant
Noi doi, singuri, într-o cameră închiși
Am descoperit
Iubirea se simte, nu se spune
De tine m-am îndrăgostit
Nu m-am putut opune
Ești un strop de lumină,
Eu un strop de poezie
Unde iubirea predomină
Cu un pic de nebunie.
Ne completăm minunat
Tu multe mi-ai arătat
Îmi erai destinat
Demult te-am așteptat.
Venin
Buzele lui mortale
Cu caramel și venin
Sunt ca două petale
Alcătuite din satin.
Atingerile lui arzătoare
Mi-au lăsat foc pe piele
Mi-ar face o favoare
Dacă am face numai rele.
Dinții ca de vampir,
Ochii roși ca sângele
Nu e un simplu musafir
În inima mea e regele.
A apărut din vrejul cu fasole
Acest chip de zeu grec
Cu genetici spaniole
Emană putere și farmec.
Vina inimii
Nu e vina ta
Nu e vina mea
E vina inimii
Care s-a îndrăgostit așa
Nu ți-am rezistat
Și-n plasă am picat
Tu m-ai fermecat
Cu tot ce mi-ai revelat
Nu ai vrut să fim decât prieteni
Eu am confundat acei termeni
Ajungând să fim doi străini
În această mare de oameni
Vreau să trăiesc
Nopțile nedormite
Visele ciudate
M-au transformat în necunoscut
În oglindă nu m-am recunoscut
În fiecare zi obosită
Cu munca prea stresată
M-am săturat
Viața altă față mi-a arătat
Acum e rândul meu
Să mă distrez mereu
Vreau să simt că trăiesc
Din nou vreau să iubesc
Scrisoarea
Într-o zi oarecare
M-ai lăsat doar cu o scrisoare
Care spunea:"Am plecat pentru totdeauna
Nu mă căuta, nu mă suna"
Mesajul m-a făcut confuză
De ce ai plecat așa fără o scuză?
Durerea pe care o simt e sfâșietoare
Ca un cuțit în inima îndurătoare
Regret tot ce-a fost între noi
Nu va mai exista vreodată un noi
Nici să nu te gândești să te întorci
Sper să te iert până pe-atunci
M-ai omorât cu acele cuvinte
Amintirile mele sunt pierdute
Din vina ta nu mai am încredere în lume
M-ai distrus cu tot cu nume
Acesta e sfârșitul
Cu plecarea ta ai stricat totul
Nu te vreau în raza mea de vedere
Aici ne luăm la revedere.