Lumea mea are chipul tău

Să fii al meu, înseamnă să-mi fii dor,

Când timpul trece greu și fără zbor,

Să-mi fii lumină-n clipa cea mai grea,

Și alin când inima nu mai vrea.

 

Să fii al meu, e drum fără sfârșit,

E pasul care știe ce-a iubit,

E liniștea ce-mi curge prin cuvânt,

Și glasul tău, când totul e tăcând.

 

Să fii al meu, nu-i vis, ci e trăire,

O clipă care naște amintire,

Un „noi” ce stă în suflet neclintit,

Și-n ochii tăi — un „da” nesfârșit.


Category: Love poems

All author's poems: Scriu ce simt simt poezii.online Lumea mea are chipul tău

Date of posting: 22 мая 2025

Timp de citire: ~1 min.

Views: 626

Log in and comment!

Other poems by the author

Singurătatea

Sunt zile negre întunecate

În care aștept și tot nu vii

Eu stau în parc la masă noastră

Te-a aștept să vii, te-a aștept să vii 

 

 

Doar gândurile mă alină

Că ci sufletul îmi este trist

Să mă înțeleagă nare cine

Doar tu puteai să mă alini 

 

 

Sunt zile grele fără somn

În care aștept și tot nu vii

Singurătatea îmi bate în ușă 

O las să intre că ci tu nu vii... 

 

More ...

Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt

Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt

Să fiu rostit cu dragoste și dor

Să zbor prin ale tale gânduri și să ți se facă dor

 

În gândurile tale sa mă pierd în versuri să mă regăsesc

Spre visuri eu să mă înalț

Iar tu să mă privești cu drag

 

 

Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt

Un cuvânt iubit și prețuit

Să fiu rostit cu multă gingășie

Și tu să mă privește cu multă simpatie

 

 

Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt

Un cuvânt nemaipomenit

Cu aripi de dor să zbor către tine

Și tu mereu să mă alinți cu multă iubire 

More ...

Poems in the same category

Where You Are Not

I do not live these days, I wait.
I drift through time, disjointed fate,
each hour a wound the sun won't bind,
each minute stitched with you in mind.

 

Your absence is a second skin,
a quiet ache that hums within,
like violins too far to hear
but close enough to draw a tear.

 

And yes, I know, just one more night,
and Sunday blooms in fragile light.
But longing isn’t ruled by clocks,
nor caged by roads or mountain rocks.

 

I miss you like the roots miss rain,
like poets miss unwritten pain,
like hands that once knew how to hold
still tremble in the evening cold.

 

There’s no defense, no mask, no art,
just you engraved across my heart.
And though I’ll see your face so soon,
tonight I kiss the empty moon.

 

If you feel anything at all,
let it be this, let silence fall
like stars collapsing in your chest,
and know: where you are not, I rest
in shadows only you can part,
I breathe, I break, with all my heart.

More ...

M-ai pierdut

M-ai pierdut când tremuram

Plângând ,și când speram

Că poate poate te vei întoarce

Dar nu te mai vreau orice ai face.

 

M-ai pierdut pe șapte

Era târziu, deja era noapte

Când mi-ai spus că o iubești

Și nu ți-a păsat că mă rănești.

 

M-ai pierdut când nu am mai scris

Și orice semn, era un compromis.

Am renunțat plângând la tine

Întrebându-mă “ce nu am făcut bine?”

More ...

Romanță

Romanță moartă

Pe caietul vechi notată

Piredută-n serile de vară

Rămasă-ncet încet să moară

 

Romanță vie

Într-un caiet cu file noi se scrie

Prezentă-n inima de gheață

Lăsată-ncet ea se dezgheață 

Ṣi-nvie inima de gheață 

Lăsând treptat căldura 

Înghețul să-topească

More ...

Timp

De când, în al meu suflet,

De ani eu moarte port,

În jurul unui zâmbet

Mă simt iar ca un mort.

 

Pe străzi pavate cu-amintiri

Îmi este greu a trece;

Închipui grelele priviri

Ce-mi las’ un spate rece.

 

În gânduri neînțelese

Memorii se vădesc,

Și cui o să-i mai pese

Că nu se construiesc?

 

Trecură ani, deși n-a fost

Atâta depărtare;

Exagerez fără de rost

Durerea înșelătoare.

 

Pe raza unei gene

Un vis de-al meu stătu,

Cu raza ei alene

Pe suflet îmi bătu.

 

De lacrima scăpată

Mă-împiedic iar și iar,

Și mi se lasă pată,

Că mor eu în zadar.

 

S-a consumat, destul de lent,

Durerea mea morbidă;

Poate c-a fost un accident

Menit să mă ucidă.

 

More ...

Gândurile mele

Toate gândurile mele

Stau și în șoaptă îmi vorbesc

Cum să fac să infliresc,

Clipele să le trăiesc.

 

Una-i viața, scurtă -i firea 

Zile, ani se duc în vânt

Eu rămân fără menirea

De-a trăi cu rost în gând.

 

Mă întreb în zori și -n noapte 

Cui îi pasă că mă pierd?

Timpul curge mai departe,

Iar eu nu știu să -l petrec.

More ...

De ce?

Atârna pe balcon

Printre ruine se mai zărea, ici colo

Câte un ciob se suflet

Era cât mai putea de sensibilă

Simțea o durere în coasta din care a fost creată la începul lumii

Zâmbea, dar îi trecea, cu un alint al vântului ce-i năvălea obrajii

Suspina, era visatoare, ofta că nu mai poate iubi

Căci rănile sunt adânci, parcă au diabet, se vindecă foarte greu

O să treacă, dacă nu durerea, măcar ziua prezentă.

 

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍