iubirea e trecătoare...
Iubirea noastră strălucea
Ca un soare-n viața mea
Tu natura, Eu pământul eram
Atâta de bine ne potriveam
Iar în câmpia vieții mele
Curgeau râuri de fericire
Păsările cântau doar iubire
Înfloreau orunde toate culorile
Focul iubiri ardea cu putere
Mi se topea inima de dor
Mi se topea și de iubire
Făceam jocul să pară prea ușor...
Îți atingeam părul mătăsos
Te sărutam pe buzele tale moi
Priveam la al tău chip frumos
Vorbeau inimile, nu noi
Aveai pielea așa de fină
Fină ca niște petale
Trupul tău, o formă divină
Parcă ai ieșit dintre romane.
După un timp ceva s-a schimbat
Iubirea-mi nu tea mai impresionat
Și te depărtai tot mai mult de mine
Nu știam că dragostea atâta ține...
Într-o zi ne-am despărțit
Inima mea de sticlă s-a zdrobit
Și am început să sufăr din iubire
Nimic nu-mi alină a mea durere.
Dar încă mai am cicatrici
Și mă tem să mai iubesc
Să nu ajung tot aici
Mă simt bătrân și mă vestejesc.
Poems in the same category
Îmi placi așa
Îmi placi așa cum ești,
Tu preafrumoaso crede!
Căci nu te mint cu vorbe aurite,
Chiar dacă stai învăluită-n tăcere!
Iar pacea ta, ce-i așternută ca fulgii de zăpadă, pe chipul luminos ce-n liniște îl cerne,
E doar răspunsul tău!
Cum aș putea să spun,
Că tu nu ești cea care vine,
Ca mesagerul Cerului ce-i coborât pe treptele iubirii mele?
Te plac așa chiar si atunci când vocea ta lipsește,
Sau când alegi în locul vorbelor tăcerea,
Nu ești misterul viselor mele?
Și ce-i iubirea dacă nu-i doar nevorbirea!?
(9 noiembrie2023 H.S Vasilica dragostea mea)
,,O clipă de sinceritate" în suedeză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Ett ögonblick av uppriktighet
Ett ögonblick av uppriktighet
istället för adjö
låt oss ge lite skönhet
denna sista timme.
vi har inte förändrats
det är bara en åsikt
Ta inte ett ord för givet
eller en obetydlig gest.
Nej, vi har inte förändrats
det är bara en slump
Det skulle vi vara i alla fall
och vad vi än pratar om
vi är inte två främlingar
Min kärlek.
Ett ögonblick av uppriktighet
det skulle vara en sublim gest
vi har modet att erkänna det
att vi älskar varandra.
Ett ögonblick av uppriktighet
de skulle komma ihåg oss
av våra goda år
skulle påminna oss i denna sista timme
Ett ögonblick av uppriktighet
istället för adjö.
vi har inte förändrats
det är bara en åsikt
Ta inte ett ord för givet
eller en obetydlig gest.
Nej, vi har inte förändrats
det är bara en slump
Det skulle vi vara i alla fall
och vad vi än pratar om
vi är inte två främlingar
Min kärlek.
Ett ögonblick av uppriktighet
det skulle vara en sublim gest
vi har modet att erkänna det
att vi fortfarande älskar varandra
Ett ögonblick av uppriktighet
de skulle komma ihåg oss
av våra goda år
skulle påminna oss i denna sista timme
Ett ögonblick av uppriktighet
istället för adjö.
Ett ögonblick av uppriktighet
det skulle vara en sublim gest
vi har modet att erkänna det
att vi fortfarande älskar varandra
Ett ögonblick av uppriktighet
de skulle komma ihåg oss
av våra goda år
skulle påminna oss i denna sista timme
Ett ögonblick av uppriktighet
istället för adjö.
Vise nebune și pasionale
A mai rămas un singur moment
Ca să-mi simți zelul sufletesc
Ca să te pot atinge cu dor, foarte atent
Și ca să-mi poți arată zâmbetul ceresc
Te iubesc și doar că să-ți spun aceasta
Voi aștepta, ani de zile și mii de nopți fără somn
Să-ți văd ochii, deschizând într-o seară blândă ferestra
Să simt mâinile, care mângâie fiind cel mai fericit rege sau domn
Deși viața, are gust crud și senzație teribilă la primul pas
Dar totuși, ea încearcă în zadar de a destruge visele plăcute
La urma urmei, împreună încă vom mai zâmbi într-un bun ceas
Primind dorurile și săruturile demult, dorite și nemaivăzute
Crede cuvintele și poeziile mele , dintre fete ești cea mai minunată
Frumusețea ta divină mă cucerește fără luptă
Îndrăznesc doar să-ți cer un singur lucru, uitândune la această lună de Dumnezeu desenată
Fii puternică, în sufletul sfânt și cu mintea curată
Sunt doar îngrozit de tăcerea miilor de ace înfipte în minte
Că te voi vedea doar în visele mele neînplinite
Că nu-ți voi simți buzele dulci și aroma florilor pe viitor înainte
Pot, spune doar bine la toate îndoielele trăsnite
Imaginează-ți, doar pentru o scurtă și dulce clipă un singur vis
Și voi auzi, vocea ta cântând printre sute de oameni în întregul întuneric
Și pot ajunge la cerurile mult dorite pentru totul ce am zis
La urma urmei, fără tine sunt înger coborât în iad și demon ascultând cântecul biseric
Moarte, va opri inima mea când voi afla din vechile scrisori
Că tu ai mers în lumea întunericului complet
E groaznic să trăiești sub cerul luminos, aducândumi aminte atâtea ori
Numărul posibilităților apărute în trecut pentru a salva inimă oprită în piept
Și cu durerea sufletească ce îmi va umplea sufletul voi rupe din furie
Fructele interzise din pomul pe marginea lumei
Și doar apoi te pot îmbrățișa, sâmțând cea dulcea nostalgie
Și le pot dovedi tuturor, atingerea dragostei în vârful culmei
Iubirea poate exista pentru totdeauna în ochii și sufletele urmașilor
Și voi face o greșeală cu nonșalanță nemărginită de hotarele umane
Nu voi regreta de nimic în urma durerii grozave a pașilor
Pentru că te pot încălzi cu căldura razelor solare
În sfârșit, pot să privesc pentru ultima oară în ochi tăi
Și să mă înec, în frumusețea lor pentru totdeauna
Și lasă întreaga lume cu uimire să privească fără hohote și bătăi
Și să vedem cum putem zbura, asupra orașelor împreună
La urma urmei, sentimentele noastre ne vor da aripi pentru primul zbor
Și ne vor îndepărta, de toate necazurile și lumea haotică înconjurătoare
Ne vor duce acolo unde o să ne simțim liber și ușor
Unde vom fi împreună pentru totdeauna, cuprinși de vântul mării cel răcoare
Draga mea și dacă totuși, există cea mai mică șansă
Pentru a păstra în viață, romantismul nostru perfect
Care va trece printre vremurile grele fără cea mai rea nuanță
Te voi face cea mai ferecită printr-un singur al dragostei efect.
Cer un singur lucru de la tine, dă-mi ocazia pentru viitoare aventură
Și acum nu este momentul să îți fie frică și să fii atentă
Te rog lasă-mă doar o dată să te trag în lumea mea plină de cea mai frumoasă natură
Riscă și fii aproape de mine în tăcerea, fără fraze și cu mișcarea dansului lentă.
Vrei să fi îngerul meu?
Pe mine sădind la tine-n pământ
Renasc din sămânța iubirii mai verde
Sub aripa inimii tale m-ascund
Ferit de arșița lumii inerte
Nu pot să-ți aduc o rază de stea
Căci soare ești tu s-aduci vieții zile
Și luna-i aprinsă de-o rază de-a ta
În noapte pictând cărare prin vise
De vrei să fi cerul pământului meu
Să mă împresori cu aer și apă
Storcându-mi din nori s-aprinzi curcubeu
Să-mi crească spre tine și floare și iarbă
Pe suflet tu aripi de-ai prinde să zbor
În umbra pașilor tăi să m-astâmperi
Pitită sub gene zâmbind să adorm
Zidită în mine te aflu oriunde
Tu unică floare de nu mă uita
Cu mine-ai fi zeul timpului veșnic
Toți demoni-nfrânți se vor apleca
În fața iubirii aprinse de-un înger
Și-am să iubesc
Am auzit deja destul despre iubire
Precum un înger e descrisă-n poezie
Plutind frumos se-arată-n vis, o amăgire
Acea minune-i des respinsă și nu-i bine
De te-a atins ține-o adânc ascunsă-n tine
Să n-o arăți, vor crede mulți că-i o stafie
Doar prin legende-a apărut ființă vie
N-au înțeles probabil ce-i o poezie
Pare o molimă ce schimbă totu-n tine
De te-a atins ești condamnat pe mii de zile
În realitate-aduce zâmbet, bucurie
E despre oameni când e vorba de iubire
Cu toate aste-am să iubesc același nume
Și-am să iubesc până iubesc-ul mă supune
Am să iubesc cât o să fie-această lume
Și-am să iubesc până sfârșitul va apune
Și-am să iubesc chiar dacă-mi arde totu-n cale
Și-am să iubesc până iubesc-ul nu mai doare
Am să iubesc la nesfârșit fără hotare
Până ce soarele apus nu mai răsare
Și-am să iubesc pân-am să pier de dor, de jale
Și-am să iubesc până la ultima bătaie
Și-am să iubesc până ce oasele n-au carne
Chiar dacă tot ce-am să iubesc îmi dă uitare
Dar ce păcat, iubirea-i des o crudă farsă
De ești iubit poate atunci să ai speranță
Un te iubesc nu mai prezintă importanță
Nu știe sufletul săracul de ai șansă
Cuvinte de iubire
Iubito, să ne rostim cuvinte de iubire,
Amorul să ne fie dialog,
Iar noi îmbrățișați să stăm pe-un nor în formă de săgeată,
Ce-i tras de zeul Cupidon...
Iar marea care-ți place ție
Să ne privească cu ochi din valuri liniștite,
Iar tu să mă săruți fără oprire,
Cum ne-am promis la început de drum!
Iubito, eu am secretul cuvintelor vrăjite,
Ți le trimit mereu să le săruți și tu,
E vorba despre a noastră poveste de iubire,
Cu mine și noi doi și-o melodie,
Ce spune magic taina ei...
Să fie însăși fericirea cea promisă,
De undeva Din Cer chiar de la Zei?!
Iubito, să ne rostim cuvinte de iubire,
Amorul să ne fie dialog,
Iar noi îmbrățișați să stăm pe-un nor în formă de săgeată,
Ce-i tras de zeul Cupidon...
(2 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Other poems by the author
Ceasul de Har
Din catedra de peste nori
Dumnezeu privește prin catalog
Așteaptă elevii, ei tot întârzie
În lumea mare pertrec ei azi
Ei cer note mari și bunătate
Dar fac absențe și răutate
Nu vor să asculte de bunul profesor
Ascultă doar de pornirile inimilor.
El privește ceasul său de har
Se închide curând poarta mântuiri
Puțin mai amână judecata dreaptă
Pentru toți fii nelegiuirii.
-Am suferit destul să văd
Degradarea creației mele scumpe
Virusul neascultări creează prăpăd
Milioane de suflete pierdute în nepăsare.
-Eu v-am iubit pe toți la fel
De ce ați ales voi altfel ?
Am risipit atâta har pe voi
Și nu ați devenit oameni noi.
-Acum însă, voi veți da socoteală
Pentru fiecare nedreptate de odinioară
Veți primi răsplata întreagă
Risipit ați și ultimul gram de milă
Toată viața mi-ați respins bunătatea divină
Și Ma-ți tratat încă și cu silă.
Întoarce-te la El
Singur în lume și rătăcit
Ca o oaie căzută-n râpă
Eram murdar, obosit și rănit
Doar mâna ta mă poartă
Afară din groapa morți
Să privesc iar zorii dimineți
Iubirea mea nu se compară
Cu cât m-a iubit El întâia oară
Trăiesc prin Credință și prin Har
Primisem cel mai mare Dar
După fiecare scufundare în rugăciune
Înțeleg mai mult Viața, ce tainică minune
Parcă particip într-o poveste de Dragoste
Nici moartea nu ne poate despărți
Încrederea mea iî ca un munte
Nimeni nu poate să o mute
Credința că planul Tău e Desăvârșire
Nu-i doar deșertăciune sub soare
M-am născut din apă și foc
Om nou cu gusturi noi
Lucrurile vechi le văd ca un gunoi
Orice ar fi înapoi nu mă întorc
Dansăm în doi dansul iubiri
Fără secrete este arta simțiri
O înțeleg prin prisma gândiri
Emoție rară e esenta fericiri
Ascultă vibrațiile iubiri
Cântă inimile prin perechi de corzi
Ca o singură voce în armonie
Se înalța până in cer glorie.
Luminătorul
Visurile mi-au crescut în cuptor
și mi-au topit oasele de dor
Că limitat sunt si nu-i ușor
Să transformi otrava in odor...
Las gândurile să mă poarte
la granița dintre vis și realitate
lent mă împrăști și mă adun
unde două lumi se suprapun...
Decolez cu aripile înțelepciuni
Până ating stelele minuni
Ca perlele Le adun, în minte
Comori cu valori infinite
Stors am fruntea înapoi
Să fac unguient pentru inimi moi...
Aduc mireasma florilor de vară
să poți expira toată ura afară
te purifică sita mea de cuvinte
asimilând gânduri iluminate-n minte...
Mâna mea iî izvor de lumină
Foaia mea ușor o așterne
Să ajungă dincolo de gene
La fel de galantă, la fel de sublimă
Am dat chip chiar și blândeții
Formă, la roua dimineții
Nimic nu-i ce nu pot îngloba
În solubila lumin' a mea
destinul meu, e ca al tuturor
și prevăd pe a lirei culme...
că florile mele scânteietoare
sufocate și stinse-n ceața nepăsării
nu vor ajunge in ghiveci...
să-l decoreze, să-l străpungă, să-l anime
Fi parte din Lumina Mea
Să împodobim ,împreună, lumea
Să nu mai fie exagerat de sobră
Ci un pastel pictat pe marmură
Cerul cere jertfe !
1.Eu nu strivesc
Corola de spini a lumii
Nici condamn petala ei de mizer
Ce joacă pe ochii și buze
Albul unui caracter
2.La cruce se află rămășițele
Unui om ce a călcat
Afară din paradisul său
A pășit ca să extindă ca un râu
O iubire fără frâu...
Neîntrecută splendoare în ochii noștri să ajungă
Pribegise pe o cale umilitoare, lungă
3.Nu lăsa paradisul artificial
Să te amăgească cu umbra perfecțiunii din Eden
Căci edenul clădit de oamenii
E înălțat pe inimi frânte
Distruge viața din sufletul tău
Căci tehnologia îl înlocuiește pe Dumnezeu
4.O voce blândă-ți spune ție
Pe un ton melodios
''Erai o floare ce nu-nflorise
Te-am cules din câmpie...
Sub ocrotirea-mi vei ajunge
Să te îmbraci cu dragostea dintâi
Mai albă ca neaua
Mai proaspătă ca roua
Scumpă ca parfumul rafinat
Mai vie ca licărirea unui nestemat
Într-o încăpere obscură''.
5.Dar Cerul cere jertfe
Nu sânge de animal
Ci inima s-o aprinzi pe rugul lui Dumnezeu
Ca să poți zbura spre cer
Cu aripi născute din Iubire
6.Rupe ce te ține legată de pământ
Lasă, lasă cojile să cadă
Ce îți țîn aripile o epavă
Crezând în ele le vei vindeca
Lumea va privi, se va mira
Că deveniseși o lumin' în noapte
Ei rămaseră cu aripile moarte.
7.Chiar dacă aripile tale
vor fi arse în cuptor
Și tot Penajul tău ce atrăgea priviri
Se va desprinde în flăcări
Așa de asurzitor va înflori cerul
Parcă ai fi deja la nunta mult visată
8.Munții se vor clătina
Clădirile se vor prăbuși
Chiar când pământul se va întuneca
Dumnezeu nu te va părăsi !
Calea prin Labirint
Viața e un greu Labirint
Iar printre nenumărate fundături
Căutăm neâncetat ieșiri
Prin probleme pășim lent.
Viața oamenilor aparent diferită
Dar e același Labirint de alegeri
Care defapt nu te duc nicăieri...
Capcană deasupra simturilor, e spirituală.
E o iluzie că ești liber
Doar pare că înaintezi
Dacă o clipă te-ai gândi sincer
Ai vedea...că te-nvârți in cercuri.
Când ne comparăm viața cu alții
Riscăm să devenim pierduți
În Labirintul dezamăgirii
Cădem victimele Întristării.
Dar rămâne întrebarea
Cum ai putea să-ți găsesti calea?
Prin Labirintul amețitor
Când ești la capătul puterilor.
Urmările Labirintului sunt moartea spirituală
Dar căutarea ta tot continuă
Nimic parcă nu te satură
Te roade foamea imaterială.
Adevărul este cheia Labirintului
Broasca-i dragostea față de alții
Și toate Labirintele se vor prăbuși
Liber vezi lumea cu alți ochi.
Florile așa ca tine...
Ca o briză-n ziua pârjolitoare
mă înviora inima ta plină,tremurătoare
Doar un înger de lumină
Are vocea atât de lină
O ! iubito, ce n-aș da
să fi cu mine pe pământ
dar florile așa ca tine
sunt fărâmițate-n vânt...
risipite far' să zică un cuvânt
Mă așez în câmpia de flori
umbra se lungește...
Gândul meu reînvie fiori !
Când din nou te citește.
Pe calea mea aud un foșnet
Un pârâu fredonează note
dintr-o cântare cu măsuri frânte
Eu visător, în cuget
limpezesc atât de clar
vocea iubită făr' de hotar
Iar când zorii se revarsă
Țin in mână-o floare de gorun
Să pot cunoaște pe deplin
aripa blândeții întinsă
Iar când soarele coboară
Înegrind orizontul drept
te văd în pat bolnavă
murind încet, încet...
Lacrimile ce încep să cadă
nasc lanțuri de lumină
Gândind că într-o zi
te voi revedea, îmi dă putere
să parez sabia ce voi să secere
sufletul meu, ca un spic de grâu
Sufletul... va rămâne-n trupul rece ?
Sau ridica-se va să plece
La portul către stele
Razele lunii să îl spele...
O tornadă te ridică...
Să calci pe lift de nori
Printre abise, printre strâmtori
Praf de stele...lași în urmă
Deschide cerul pentru mine
să pot vedea lumina-ți blândă
atunci când luna-i o minune
iar fii cu mine împreună !
Coboară pe o scară constelată
În frunte vino, c-o nestemată
Nu-ți schimba înfățișarea !
Că e proaspătă ca primăvara.