În cartea vieții
În cartea vieții noi tot răsfoim,
Sperând la-o dragoste să ne găsim,
De mii de ori spunând “e ultima dată”,
Dar inima încă ne e-mbătată.
Cu răni adânci, căutăm alinare,
Și speranța ne poartă iar cărare,
Visăm la-un ideal îndepărtat,
Cu toții, de perfecțiune-amăgit, chemat.
Și pagina o-ntoarcem iar și iar,
Descoperind iubirea ca-ntr-un dar,
Căci, în cartea vieții de luptători,
E scris să iubim… o dată-n fiori.
Category: Love poems
All author's poems: Andreia Aga
#viata #ce # #ca #o #carte
Date of posting: 18 ноября 2024
Views: 256
Poems in the same category
Ție...
Sunt frânt ca frunza-n prag de iarnă,
Strivit sub pași ce nu-s ai mei,
Și-n rana mea de-argint se-așterne,
Un colț uitat de tinere femei.
Prin lutul rece al neființei,
Îmi curg ghețari în loc de sânge,
Iar inima, oglindă a minții,
E-un țărm ce resturi aruncate strânge.
Iubirea-mi este doar o șoaptă,
Un vis închis într-un mormânt,
Iar eu, zdrobit de-a vieții faptă,
Rămân o umbră întinsă pe pământ.
Și poate-n timp, când tu vei plânge,
Când focul meu va fi uitat,
Îți voi fi clocotul din sânge,
Și lacrima în care te-ai scăldat.
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
,,O clipă de sinceritate" în olandeză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Een moment van oprechtheid
Een moment van oprechtheid
in plaats van tot ziens
laten we een beetje schoonheid geven
dit laatste uur.
wij zijn niet veranderd
het is maar een mening
Neem geen woord als vanzelfsprekend aan
of een onbeduidend gebaar.
Nee, wij zijn niet veranderd
het is gewoon toeval
Dat zouden wij in ieder geval zijn
en waar we het ook over hebben
we zijn geen twee vreemden
Mijn liefje.
Een moment van oprechtheid
het zou een subliem gebaar zijn
we hebben de moed om het toe te geven
dat wij van elkaar houden.
Een moment van oprechtheid
ze zouden ons herinneren
van onze goede jaren
zou ons er in dit laatste uur aan herinneren
Een moment van oprechtheid
in plaats van tot ziens.
wij zijn niet veranderd
het is maar een mening
Neem geen woord als vanzelfsprekend aan
of een onbeduidend gebaar.
Nee, wij zijn niet veranderd
het is gewoon toeval
Dat zouden wij in ieder geval zijn
en waar we het ook over hebben
we zijn geen twee vreemden
Mijn liefje.
Een moment van oprechtheid
het zou een subliem gebaar zijn
we hebben de moed om het toe te geven
dat we nog steeds van elkaar houden
Een moment van oprechtheid
ze zouden ons herinneren
van onze goede jaren
zou ons er in dit laatste uur aan herinneren
Een moment van oprechtheid
in plaats van tot ziens.
Een moment van oprechtheid
het zou een subliem gebaar zijn
we hebben de moed om het toe te geven
dat we nog steeds van elkaar houden
Een moment van oprechtheid
ze zouden ons herinneren
van onze goede jaren
zou ons er in dit laatste uur aan herinneren
Een moment van oprechtheid
in plaats van tot ziens.
De cand te-am cunoscut
1.De cand te-am cunoscut pe tine,
Viata sa schimbat complet
Mereu visez mereu iubec.
2.Ce in trecut pierdusem tot
Acum am câstigat din nou,
Speranta dragostea iubirea
Se intorc din nou in viata mea
3.Acum esti totul pentru mine
Si vrau sa fie asa mereu
Tu mi-ai adus lumina-n suflet
Din intuneric mai luat
Mi-ai dat din nou acea speranta
Ca sa iubesc cu adevarat.
4.Si asfel flacara iubiri
Sa reaprins in viata mea
Tu mi-ai adus doar bucurie
Si fericire-n viata mea
6.Odata cu venirea ta
Sa dus singuratatea mea
Tu mi-ai intins o mana calda
Sa fi a mea numai a mea
Conpozitor ziua ora data
Cosmin greurus vineri 6:57 10.01.2025
Visul!
Simt cât de grea îmi este inima,
De când ai plecat de lângă mine,
Iar ochiul nu-mi reține lacrima,
Și din plâns nu pot a mă abține
Găndul îmi zboară în neștire,
Iar amintirile mă răscolesc,
Ceața s-a pus pe-a mea privire,
Biletul nu reușesc să îl citesc
Încerc să-mi găsesc liniștea,
Să reflectez la ce s-antâmplat,
Să-mi oblojesc puțin durerea,
Și să-mi explic de ce-ai plecat
Discuții între noi au existat,
Dar niciodată n-a fost ceartă,
Unul pe altul ne-am iertat,
Nimic nu arăta să ne despartă
Într-un târziu am citit scrisul,
Prin care sec m-a anunțat,
Că vrea să-și împlinească visul,
Și-n mănăstire, la Domnul...
a intrat!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Ție...
Sunt frânt ca frunza-n prag de iarnă,
Strivit sub pași ce nu-s ai mei,
Și-n rana mea de-argint se-așterne,
Un colț uitat de tinere femei.
Prin lutul rece al neființei,
Îmi curg ghețari în loc de sânge,
Iar inima, oglindă a minții,
E-un țărm ce resturi aruncate strânge.
Iubirea-mi este doar o șoaptă,
Un vis închis într-un mormânt,
Iar eu, zdrobit de-a vieții faptă,
Rămân o umbră întinsă pe pământ.
Și poate-n timp, când tu vei plânge,
Când focul meu va fi uitat,
Îți voi fi clocotul din sânge,
Și lacrima în care te-ai scăldat.
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
,,O clipă de sinceritate" în olandeză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Een moment van oprechtheid
Een moment van oprechtheid
in plaats van tot ziens
laten we een beetje schoonheid geven
dit laatste uur.
wij zijn niet veranderd
het is maar een mening
Neem geen woord als vanzelfsprekend aan
of een onbeduidend gebaar.
Nee, wij zijn niet veranderd
het is gewoon toeval
Dat zouden wij in ieder geval zijn
en waar we het ook over hebben
we zijn geen twee vreemden
Mijn liefje.
Een moment van oprechtheid
het zou een subliem gebaar zijn
we hebben de moed om het toe te geven
dat wij van elkaar houden.
Een moment van oprechtheid
ze zouden ons herinneren
van onze goede jaren
zou ons er in dit laatste uur aan herinneren
Een moment van oprechtheid
in plaats van tot ziens.
wij zijn niet veranderd
het is maar een mening
Neem geen woord als vanzelfsprekend aan
of een onbeduidend gebaar.
Nee, wij zijn niet veranderd
het is gewoon toeval
Dat zouden wij in ieder geval zijn
en waar we het ook over hebben
we zijn geen twee vreemden
Mijn liefje.
Een moment van oprechtheid
het zou een subliem gebaar zijn
we hebben de moed om het toe te geven
dat we nog steeds van elkaar houden
Een moment van oprechtheid
ze zouden ons herinneren
van onze goede jaren
zou ons er in dit laatste uur aan herinneren
Een moment van oprechtheid
in plaats van tot ziens.
Een moment van oprechtheid
het zou een subliem gebaar zijn
we hebben de moed om het toe te geven
dat we nog steeds van elkaar houden
Een moment van oprechtheid
ze zouden ons herinneren
van onze goede jaren
zou ons er in dit laatste uur aan herinneren
Een moment van oprechtheid
in plaats van tot ziens.
De cand te-am cunoscut
1.De cand te-am cunoscut pe tine,
Viata sa schimbat complet
Mereu visez mereu iubec.
2.Ce in trecut pierdusem tot
Acum am câstigat din nou,
Speranta dragostea iubirea
Se intorc din nou in viata mea
3.Acum esti totul pentru mine
Si vrau sa fie asa mereu
Tu mi-ai adus lumina-n suflet
Din intuneric mai luat
Mi-ai dat din nou acea speranta
Ca sa iubesc cu adevarat.
4.Si asfel flacara iubiri
Sa reaprins in viata mea
Tu mi-ai adus doar bucurie
Si fericire-n viata mea
6.Odata cu venirea ta
Sa dus singuratatea mea
Tu mi-ai intins o mana calda
Sa fi a mea numai a mea
Conpozitor ziua ora data
Cosmin greurus vineri 6:57 10.01.2025
Visul!
Simt cât de grea îmi este inima,
De când ai plecat de lângă mine,
Iar ochiul nu-mi reține lacrima,
Și din plâns nu pot a mă abține
Găndul îmi zboară în neștire,
Iar amintirile mă răscolesc,
Ceața s-a pus pe-a mea privire,
Biletul nu reușesc să îl citesc
Încerc să-mi găsesc liniștea,
Să reflectez la ce s-antâmplat,
Să-mi oblojesc puțin durerea,
Și să-mi explic de ce-ai plecat
Discuții între noi au existat,
Dar niciodată n-a fost ceartă,
Unul pe altul ne-am iertat,
Nimic nu arăta să ne despartă
Într-un târziu am citit scrisul,
Prin care sec m-a anunțat,
Că vrea să-și împlinească visul,
Și-n mănăstire, la Domnul...
a intrat!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Other poems by the author
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Dor
Cât vei umbla prin lume cu folos,
Și pașii-ți vor deschide drum sub soare,
Să nu uiți glasul blând, duios, frumos,
Ce ți-a crescut in suflet sărbătoare.
Câtă lumină vei avea pe masă,
Din munca ta și din visări curate,
Gândește-te la liniștea de-acasă —
Un colț de Cer în clipele uitate.
Cât vei urca spre vârfuri nevăzute,
Cu fruntea sus și inima deschisă,
Să știi că rădăcinile tăcute
Te țin să nu te pierzi în lumea-nchisă.
Căci nicăieri nu e mai adânc un rost
Ca-n amintirea caldă, nepieritoare.
Acolo-i Cerul tău, acel adăpost
Unde iubirea n-are hotare.
Ne-am lipit de pământ și-am uitat Cerul
Ne-am lipit de pământ, cu trupuri grele,
Uitând de zbor, uitând de stele,
Privirea jos, spre lut murdar,
Am dat uitării Cerul clar.
Cu mâini întinse doar spre tină,
Am strâns comori ce se termină,
Iar sufletul, tăcut și plâns,
Și-a pierdut dorul ce l-a strâns.
Ne cheamă Cerul, blând, ușor,
Să ne ridicăm din lutul lor,
Dar pașii noștri sunt prea grei,
Și-am rătăcit pe alte căi.
Hai, ridicăm privirea-n sus,
Acolo-i drumul ce-i de-ajuns,
Pământul trece, norii pier,
Dar veșnic stă deschis un Cer.
Dezamagirea
E ca o floare care-a înflorit
Sub cer senin, dar vântul a strivit,
E-ncrederea ce-ai dat-o fără teamă,
Și-ai regăsit-o spartă-n prag de seară.
E-un drum pe care-l vezi în depărtare,
Dar pasul tău nu-l poate mai urma,
E-un vis ce pare-a fi la îndemână,
Dar dispare ca umbra-n marea grea.
E-un glas ce-ți spune că-i totul frumos,
Și dintr-o dată cade, e minciună,
Un strop de speranță stins pe jos,
Ca o iluzie ce-abia mai sună.
Dezamăgirea-i ochiul ce-a-nvățat
Să vadă adevărul, chiar amar,
Și inima, ce-n taină, s-a schimbat,
Mai înțeleaptă, dar și plină de amar.
Și totuși, în tăcerea ei rămâne,
O poartă către altceva mai bun,
Căci dezamăgirea te îndeamnă,
Să te ridici și să-nveți un nou drum.
Déjà vu
E-un loc ce-l știu, și-l știu prea bine,
Deși e prima oară-n drum,
Ca o chemare din vechime
Ce m-a găsit, venit de-acum.
O clipă-n timp se-ntoarce iară,
O umbră tristă, un refren,
Ce-mi amintește, peste seară,
Că parcă totul am mai tren.
Priviri pe care nu le-am spus,
Cu vorbe care n-au fost spuse,
Se-nalță, greu, dintr-un apus
Cu rădăcini în lumi apuse.
E-un vis ce se repetă, veșnic,
Ca foșnetul unei trestii-n vânt,
Și parcă-aș fi, din nou, aici,
Într-un trecut, pe-același gând.
Scut de iubire
Doamne, dă-mi scut de iubire,
Nu săgeți ce dor și dor,
Să nu rănesc în răzbunare,
Ci-n tăcere să cobor.
Dă-mi o inimă ce iartă,
Chiar când sufletu-i sfâșiat,
Să rămân lumină-n noapte,
Nu cuvânt întunecat.
Nu-mi da arme de dreptate
Dacă dorul e prea greu,
Dă-mi răbdare și blândețe,
Și puterea din cuvântul Tău.
Să fiu pace în furtună,
Să alin, nu să strivesc,
Chiar când inima-mi suspină,
Să iubesc… și-n rău, și-n chin, smerit.
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Dor
Cât vei umbla prin lume cu folos,
Și pașii-ți vor deschide drum sub soare,
Să nu uiți glasul blând, duios, frumos,
Ce ți-a crescut in suflet sărbătoare.
Câtă lumină vei avea pe masă,
Din munca ta și din visări curate,
Gândește-te la liniștea de-acasă —
Un colț de Cer în clipele uitate.
Cât vei urca spre vârfuri nevăzute,
Cu fruntea sus și inima deschisă,
Să știi că rădăcinile tăcute
Te țin să nu te pierzi în lumea-nchisă.
Căci nicăieri nu e mai adânc un rost
Ca-n amintirea caldă, nepieritoare.
Acolo-i Cerul tău, acel adăpost
Unde iubirea n-are hotare.
Ne-am lipit de pământ și-am uitat Cerul
Ne-am lipit de pământ, cu trupuri grele,
Uitând de zbor, uitând de stele,
Privirea jos, spre lut murdar,
Am dat uitării Cerul clar.
Cu mâini întinse doar spre tină,
Am strâns comori ce se termină,
Iar sufletul, tăcut și plâns,
Și-a pierdut dorul ce l-a strâns.
Ne cheamă Cerul, blând, ușor,
Să ne ridicăm din lutul lor,
Dar pașii noștri sunt prea grei,
Și-am rătăcit pe alte căi.
Hai, ridicăm privirea-n sus,
Acolo-i drumul ce-i de-ajuns,
Pământul trece, norii pier,
Dar veșnic stă deschis un Cer.
Dezamagirea
E ca o floare care-a înflorit
Sub cer senin, dar vântul a strivit,
E-ncrederea ce-ai dat-o fără teamă,
Și-ai regăsit-o spartă-n prag de seară.
E-un drum pe care-l vezi în depărtare,
Dar pasul tău nu-l poate mai urma,
E-un vis ce pare-a fi la îndemână,
Dar dispare ca umbra-n marea grea.
E-un glas ce-ți spune că-i totul frumos,
Și dintr-o dată cade, e minciună,
Un strop de speranță stins pe jos,
Ca o iluzie ce-abia mai sună.
Dezamăgirea-i ochiul ce-a-nvățat
Să vadă adevărul, chiar amar,
Și inima, ce-n taină, s-a schimbat,
Mai înțeleaptă, dar și plină de amar.
Și totuși, în tăcerea ei rămâne,
O poartă către altceva mai bun,
Căci dezamăgirea te îndeamnă,
Să te ridici și să-nveți un nou drum.
Déjà vu
E-un loc ce-l știu, și-l știu prea bine,
Deși e prima oară-n drum,
Ca o chemare din vechime
Ce m-a găsit, venit de-acum.
O clipă-n timp se-ntoarce iară,
O umbră tristă, un refren,
Ce-mi amintește, peste seară,
Că parcă totul am mai tren.
Priviri pe care nu le-am spus,
Cu vorbe care n-au fost spuse,
Se-nalță, greu, dintr-un apus
Cu rădăcini în lumi apuse.
E-un vis ce se repetă, veșnic,
Ca foșnetul unei trestii-n vânt,
Și parcă-aș fi, din nou, aici,
Într-un trecut, pe-același gând.
Scut de iubire
Doamne, dă-mi scut de iubire,
Nu săgeți ce dor și dor,
Să nu rănesc în răzbunare,
Ci-n tăcere să cobor.
Dă-mi o inimă ce iartă,
Chiar când sufletu-i sfâșiat,
Să rămân lumină-n noapte,
Nu cuvânt întunecat.
Nu-mi da arme de dreptate
Dacă dorul e prea greu,
Dă-mi răbdare și blândețe,
Și puterea din cuvântul Tău.
Să fiu pace în furtună,
Să alin, nu să strivesc,
Chiar când inima-mi suspină,
Să iubesc… și-n rău, și-n chin, smerit.