Îmi cânt..iubirea!
Îmi cânt prin vers iubirea,
Găsită împreună pe pământ,
La tine am aflat ce-i fericirea,
Când ne-am unit prin legământ
Eu dimineața prin rugăciune,
Înalț mulțumiri Celui de Sus,
La Domnul cer înțelepciune,
Sănătate și iertare de la IIsus
Îmi place să fii lângă mine,
Să îți șoptesc că te iubesc,
S-aștept răspunsul de la tine,
Și eu...ăsta-i cuvântul cel doresc
Ador să mergem la plimbare,
Prin locuri, ce amintiri trezesc,
Pe unde eu ți-am furat sărutare,
Simțind cum mă îndrăgostesc
Seara în liniște cinăm și povestim,
Unul altuia prin câte am trecut,
De-a fost ușor sau greu zâmbim,
Și bucuroși o-luăm de la-nceput
Zilele grele devin mult mai ușoare,
Când cel de lângă tine e perechea,
Iar dragostea nu are cum să zboare,
Când e iubire, respect și la
bârfeli...nu pleci urechea!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Poems in the same category
Your smile, Our future
As from work I came back home,
And stood in front of my door,
I noticed a small envelope on the floor,
It was about an event, not here in Rome.
It was an invitation to a dance,
A waltz in San Marino, in the three towers.
It said, to arrive between the nights hours, with flowers,
And not to leave your apperance to chance, make sure to bring your best glance.
The envelope had such a powerful smell,
As to read I begin, it made my head spin.
At the same time, it was slowly pulling me in,
It was as if I was under a sort of spell.
Inside, a letter with a small kiss at the end,
It was stamped with a single name, Dery.
Both in a red so dark-it's origin I couldn't comprehend…
It wasn't the juice of any berry but maybe, a black cherry?
The day of the party grew nearer,
And things started to become clearer.
It must have been some sort of elaborate trick,
This was probably how someone got their kick.
I wanted to look up the party online,
But I couldn't find anything that to the date would align.
Intrigue was taking over me and with myself, I could agree,
That I needed to go and what this was about, to see.
I decided to wear my best, navy blue with the black hue,
I was happy with my decision when I saw who,
Was going to attend and how much they were able to spend.
The richest men and women from their cars would descend.
Some of the wealthiest people of the world gathered,
For an event I didn't even know about, let alone how much it actually mattered.
It seemed like the biggest thing of the year,
But it would appear, that online no one knew what was going on here.
The music was blaring all around the yard,
Although there was no sight of any sort of guard.
We were all asked inside the ball-room,
I was wondering how Dery our night would try to illume.
Suddenly, a thunder sounded like it cracked the sky.
I had a feeling that something dark was nigh.
As if it was so close that I could hear,
Whispering in my ear, to it drawing me near.
I stopped and went away from the crowd,
In the mirror I saw something, to myself I thought,
I looked and looked but around me was naught.
I continued and to myself that by nothing I will be scared I avowed.
The room was massive, it even had a mezzanine floor,
We were all invited to drinks and the party started to roar.
The wine was exquisite, it had clearly been aged for a while,
And as the music changed, our host came down the stairs with a slight smile.
My jaw dropped when I saw who in front of us stopped,
The person who came down the stairs,
Looked like out of a movie she had been cropped.
She declared the party open, requesting us to stop from our affairs and form pairs.
As I was the only alone one,
I really stuck out as the sore thumb,
When by her eyes I was found, I wanted to run,
But she beckoned me and my legs felt numb.
The sound of her stilettos drowned out the ceaseless dance,
As she spun around the crowd, as if she was in a shroud, of mist.
But before I could understand my circumstance,
She took me by the wrist and made us twist.
She was dazzling to all who laid eyes upon her,
Wearing a long red dress but not leaving much for me to guess.
The way her olive skin, brown eyes and freckled cheeks her beauty would confer was leaving my mind in an endless blur,
Barely able to convalesce, with haste I grabbed her hand and waist, trying to impress.
She gave me her first smile of the night,
With a deep look into the eyes,
I didn't stop to think of what that implies,
Because at first sight, everything felt just right.
But suddenly, I had the strangest feeling,
My instinct told me that I had seen her before,
It was as if something from me she was concealing.
She reminded me of someone I used to adore, the way she moved, the things she wore…
She had the gentleness of a red aster,
And as the crescendo was quickly approaching,
She on my chest was intentionally encroaching.
Faster, and please hold your partners closer, said the choirmaster.
Step by step, we entered into the limelight,
The only couple who the speed could withstand,
I grabbed her hand, trying to make the last move truly grand,
She understood, held me tight and let me take her to another height.
As we released each other, everyone stood aside,
The cheers of the crowd were like those of a choir,
Now, it was clear, between us, there was a fire.
There was no emotion left to hide, her smile was just as bright as the moon outside.
I was almost exhausted to death,
But she didn't even seem affected,
And after herself she had quickly collected,
With her next breath she whispered a shibboleth.
I knew the dialect but barely remembered the word.
Her lips slowly mumbled the phrase: Hazırlayın!
She could tell that not only I had heard but it's meaning I had inferred.
Not staying, she slowly went up the steps, her message clearly conveying.
Two servants quickly rushed behind her,
Before one came to tell me,
"Our mistress at the top wishes to see thee.
" Please make your way to the stairs, sir."
It hit me, as I entered the room at the top of the tower,
Everything smelled of orris, more expensive than anything aurous.
And on the bed, a tag attached to a small but gorgeous red flower,
As a chorus, we both read "Scadoxus multiflorus."
" Maybe you know what type it is? What it's called I mean. "
Her voice seemed to come out of no-where,
' I could swear there was no one there'.
" On the name your ideas have to convene, it'll make sense of everything you've seen."
I tried, I wanted to scream, to yell, to shout,
But she grabbed me before my mouth I could move,
" Shush now, you've got nothing more to prove,"
" I am ecstatic you finally figured it out."
I tried to open my mouth but no words would come out,
" I shall allow you to speak but shhhh..not too loud."
" I ask of thee not to offer me any reason your integrity to doubt. "
She snapped her fingers but I said naught aloud, maybe I was just too proud.
" Thou in sooth have nothing to say? Very well, then at least offer me a dance."
I grabbed her hand and waist once more and started slow,
" I don't suppose there's any chance but is this about a romance? "
Her eyes began to glow as we danced to the music below.
" So tell me now, are you a vampire of yore? "
" Thou ought not to name any lady that way, she says as at me she smiles."
" Although yes, from before-Europe Suleiman to conquer swore,"
" Hence I barely escaped the body piles from the Carmonica trials. "
' So tell me, dear lady what is your name? Dery must surely not be it. '
" Ah, thou hath to notice, thou is only half right."
" Derya is not my birthname, only one my situation to befit. "
" Then, Derya, if to ask I might, what is the flower in our sight? "
" 'Tis here so thou canst avoid the pain…"
' Pain? What are you even talking about? '
" Thou didn't think I brought thee here in vain…"
" Thou are here for a reason, for that there should be no doubt."
" I have examined thou for a very long time, "
" We have met before…a long time back, ten years ago, "
" I wished to help thee grow but life happened and I had to go,"
" Thou were twenty five then, in your prime. "
" You mean…Aysel? Is that really you?"
" You just left me, without any warning…"
" I woke up that day and you were gone by the morning…"
" Why? I still have no clue…that was 5 years of us that you just threw…"
" Thou were too young my motives to comprehended. "
" Thou were afraid of thine future, of us becoming more,"
'Did you ever try your mistake to amend? I thought my search will never end… '
' How is that fair to me? My heart it tore, it hurt me to my core.'
"I was frightened that eternity with me you wouldn't want to spend… "
"But I hath given this much consideration."
"Thus I am offering you a choice, how to live thy live and its duration,"
"Drink from the tea on that table and your mortal life will end."
"From the sun you will have to hide and the hunters that will constantly be a thorn in your side,"
"Thy life will be one of knowledge and power,"
"But with misery and despair the Earth you'll scour."
"Doth not worry, thou will have a bride who through this life will guide."
"Thou may take thy leave now although we shall never meet again,"
"Our love you'll have to finally forfeit and forget."
'And yet, how long has it been since someone like me you've met?'
"To my disdain, beloved, centuries have passed in vain."
So now, your decision please make
----
Drink the tea
As our bodies unclasp from each others warm embrace,
I didn't want to lose the pace as I bring the tea to my face,
She grabs my neck and whispers in my ear.
"I love you"…I said 'I love you too' with no fear…
----
Leave
As our bodies unclasp from each others warm embrace,
I saw the sadness in her face as I made to leave that place,
With a smile I weaved through the crowd, the dance…
…Knowing it wouldn't be by chance...that my life to something better would advance.
Amar venin
Amar venin mai port în cârcă,
Murdar destin mi s-a ursit,
Dar sufletul mai toarce încă,
Al vieţii fir iezit.
Nu pot s-accept drumuri închise,
Nu pot umbla pe nicăieri,
Vreau să străbat acele visuri,
Ce ascund speranţă şi mister.
Mi-e silă şi de faima ce o port,
De mersul ce mă-nţeapă în călcâie,
Mi se oferă o şansă de confort,
Dar fug ca dracul de tămâie.
Pribeag îmi e sortit să umblu,
Să vântur false idealuri,
Să îngurgitez un viitor prea sumbru,
Şi apoi să port cununi de lauri.
Să mă suni la miezul nopții
Sa răsfoiești prin amintiri atunci când am să-ți lipsesc
Ca să vezi...
Și să-nțelegi
Ca am făcut orice, până și inima să ți-o dăruiesc.
Mi-am educat în sine pace,
În vremea ce-mi predau războaie...
Am stat cu mâna pe trăgace,
Și totuși au putut să atace...
Zilele-n șir și nopțile pierdute,
Cu minte-mea tulbure
Prin casă petrecute
Gândindu-mă la tot ce ai zis, problemele mai târziu de la elen-născute,
Toate, de tine, au fost concepute.
Nu poți face rău când ai doar dragoste în suflet...
Dar totuși tu ai făcut-o atât de simplu,
Păreai să fi perfect
Înșelându-mă complet,
Dovedindu-se că erai doar un tip cu un chip multiplu.
Nu am putut să îmi arăt că inca e posibil
Să încerc
Și să găsesc...
O cale de scăpare din gânduri ce încetu cu încetu mă termină.
Îmi arăt acum că da, este posibil
Să pierd
Să caut
Sa trăiesc,
Pierdut n-am fost, dar sunt știu sigur,
Sunt bolnavă, de iubire îmbolnăvesc.
Așadar, m-am rătăcit în drum spre mine,
În timp ce căutăm răspunsuri la întrebări,
Soarele și luna nu mă mai priveau, aceștia te priveau pe tine...
În urma acestora provocându-mi unele stări.
Las totul în trecut,
Tot ce între noi s-a petrecut
Dar te rog, în serile liniștite, când te-a cuprinde vreo voire,
Lasă garda gândurilor rele jos,
Iar misterios
Să mă suni la miezul nopții și să-mi spui despre iubire.
Iubit-o
Sufletul meu rafinat,
Cu o inima de aur mat,
Iubirea ta ma încălzește,
Iar frumusețea ta mă răcește.
Iubit-o sa sti ca te iubesc,
Chiar dacă nu o sa te doresc,
Eu te voi iubi visând,
Dar în realitate zburând.
Te iubesc prin minciuni,
Dar adevărat prin bani,
Plângând după tine,
Fiind total în suspine.
Gând neterminat
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat
În gândul meu pierdut te strig
și te caut ne-ncetat,
Visul meu te-aduce iar
și iar te văd în blândul vis
Te strig… dar parcă în zadar,
în lumea mea rămân închis.
Poet pierdut îți scriu iubire
dar tu n-ai timp de dorul meu
Iubirea nu-i decât o floare,
petale cad și îmi pare rău!
Să-ți scriu ceva într-un cuvânt,
cu început și nesfârșit …
În inimă întrezăresc
un “cumva” că Te iubesc!
Te țin aici… te-ascult în taină,
în noaptea dintre noi,
Priviri pierdute la fereastră
când pe pământ se varsă ploi,
Iar podeaua-i tot mai rece
și pașii mei sunt cioburi sparte…
Cu parfum tăios de scrum
în priviri neterminate...
Tu ești pierdută-n mintea mea
și te simt cum te-am pierdut
Într-un infinit de clipe moarte…
îngropate în trecut,
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat …
Încerc mereu să te ating…
într-un gând … neterminat.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate
Poem special de amor
Există amor fără poem de amor?
Nu există un asemenea amor...
Amorul este poemul de amor
Și-i singurul adevăr..
Am aflat asta privindu-ți ochii,
Frumoșii înamorați ochi,
Ce-au rămas fără lacrimi în trecut...
Iubito tu ești amorul meu,
Iar eu sunt poemul tău,
În locul plânsului am ales să ne iubim,
Să visăm împreună, de ce nu?
Privește cum dragostea noastră se scrie singură,
Atâtea trăiri vor să-și cânte poemelele lor...
Noi suntem doi spectatori
Ce-și privesc visele prinse în povești de iubire,
Există amor fără poem de amor?
Nu există un asemenea amor...
Amorul este poemul de amor
Și-i singurul adevăr..
Iubito tu ești amorul meu,
Iar eu sunt poemul tău!
(26 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Other poems by the author
Voi cei aleși!
Voi care ne priviți de sus în jos
Și parlamentul vă este adăpost,
De ce mă rog munciți fără folos
Și nu vedeți că iese tare prost
De când nu a-ți mai fost în țară?
De când nu a-ți mai fost la sat?
Voi mergeți tot mai des afară
Pe noi cui zălog ne-ați lăsat?
Noi v-am ales s-avem dreptate
Voi a-ți promis că ve-ți fi drepți,
Noi vrem salarii, pensii, sănătate
Și vă rugăm să fiți corecți
Acum sunteți zilnic pe sticlă
Și tare multe mai promiteți,
Însă în jurul nostru este pâclă
Ca să vedem ceea...ce vindeți
Nu vrem averi mari ca să facem
Și să ne fie doar puțin mai bine,
La sărăcie nu dorim să ne întoarcem
Și să avem pe masa noastră pâine
Vă amintim când ne-ntâlnim
Că nu nutrim plăceri și conturi,
Și doar un pic mai bine să trăim
Și un bănuț mai mult la lefuri
Vedem, că pentru voi se poate
Și cei de stânga dați la dreapta,
Unde-s bani vă ajutati de coate
Și cu elan vă cocoțați pe treaptă
Voi averi, proprietați, tot adunați
Siguri nu fiți că treapta asta ține,
Sunteți prea mulți pe ea urcați
Și ea se poate rupe, chiar și măine
Să nu gândiți că noi suntem cadou
Și doar să v-amintiți ca-ici e votul,
Pe care îl vom pune negreșit din nou
Dar nu pe voi și la căsuța,, altul"
Ce să vă spunem despre prețuri
Ne amagiți c-avem subvenționări,
Nu știți ce greu e să plătim facturi
Iar voi ne tot mințiți cu plafonări
Noi nu putem cumpăra lemnul
Chiar dacă pădurea pică pe noi,
Acesta merge la străini cu trenul
Iar munții îi vedem cum rămân goi
La pompă motorina și benzina
Au prețul tot mai sus, prea sus,
Alimentând ne cheltuim chenzina
Și banii noștri cei puțini s-au dus
Gazul, curentul, nu mai stau pe loc
Iar la asociație amân mereu să trec,
Voi renunța și la centrala de la bloc
Și sigur am să mai sting încă un bec
Speranța noastră e una mică
În voi aleșii noștri de pe listă,
Am vrea să nu mai fiți o clică
Iar viața nu ne-o mai faceți tristă
Trăim din ce în ce mai greu
Și dezbinați cum voi doriți,
Noi rugă înălțăm la Dumnezeu
S-avem aleși școliți și mai cinstiți!
Inima sau mintea?
Gându-mi fuge tot la tine
Nu știu cum să mi-l opresc,
L-aș trimite-n altă parte
Dar nu pot, că te iubesc
Mintea-mi spune nu e bine
Să-ți pierzi timpul prețios,
Inima mereu mă-ndeamnă
Luptă și-ai să fii victorios
Noaptea îmi pun capu-n pernă
După ruga sfântă ce-o rostesc,
Somnu-n-târzie să mă cufunde
Iar eu perna udă...o mototolesc
Dar nici somnul nu mi-i lin
Că-mi apari în vis tot timpul,
Unde ne iubim fără-ncetare
Și galant îți mângâi chipul
Dar cum visu-i doar visare
Mă trezesc și îmi lipsești,
Și mă-treb oare e bine?
Când tu inimă...mințești?
Cred că lupta e pierdută
Dacă mintea-mi folosesc,
Geaba-i viața pe pământ
Să trăiesc, când nu iubesc
Inima e cea ce-mi spune
Mintea nu crede-n iubire,
Dar eu simt că pot cu ea
Legământ să fac ca mire
Minții îi voi cere să m-ajute
Inima să-i frâng, s-o cuceresc,
Că nu pot trăi în astă lume
Fără dragoste și fata ce-o iubesc!
Mia, dr. Mia!
Acum când anii mulți s-au adunat
Și las în urmă munca de laborator,
O tandră nostalgie azi mă cuprinde
Când las trecutul cu amintiri și dor
Gândul îmi fuge departe-n timp
Când tânăr stagiar și eu am fost,
Și cum emoția atunci m-a copleșit
Până ce am primit la stat un post
Apoi a început munca de doctor
Cu realizări, eșecuri și provocări,
Viața mi-a fost cu bune și cu rele
Am râs, am plâns și găsit rezolvări
Cu voi am lucrat mii de probe
Și analize diverse am efectuat,
Și mulțumirea a fost supremă
Când cel bolnav s-a vindecat
Timpul s-a scurs fără-ncetare
Și am ajuns să fiu pensionară,
De acum dorința-mi este clară
Să vizitez eu anual câte o țară
Nu vreau s-aud de audit RENAR
Și nici să pun vreun diagnostic,
Și doar ca Domnul să îmi dea
În tot ce fac un bun prognostic
De microscop ce să vă spun
De plăci Petri și de lamele,
Toate-mi vor fi doar amintire
C-am rezolvat cazuri cu ele
Călătoria o voi începe-n Franța
Până s-apară din nou pandemia,
Cu drag, vă rog primiți salutul
Venit de la Paris..bonjour..eu Mia!
Căndva demult!
A fost de mult prin anul "84,
Când la examen m-am prezentat,
Și m-am văzut admis pe locul 4,
Pe listă sus, cum n-am visat
Eram student admis încorporat,
La școala de Medicină Veterinară,
Dovada reușitei am primit la rectorat,
Și într-un suflet am fugit spre gară
Pe drum eu m-am oprit la telefoane,
Să le comunic bucuria celor de-acasă,
Către părinți și altor dragi persoane,
Să mă aștepte și să întindem masă
Țin minte cât de greu se mai intra,
Și că am fost destui de mulți pe loc,
Iar concurența mare, fidel ilustra,
Valoarea școlii și al ei practic scop
Părinții mei nimic nu au știut,
Unde va da examen fiul lor,
Doar să învăt, asta au vrut,
Și să-mi câștig pâinea ușor
Cu nota mare obținută la intrare,
Eu am avut prioritate la cazare,
Și-n camere am fost conduși fiecare,
Și rând pe rând am ieșit la plimbare
Din patru județe ne-am amestecat,
Munteni cu moldoveni și ardeleni,
Cu toții spre Iași mândri am plecat,
Și prin mutații am devenit ieșeni
..........................................
Virgil mă cheamă, bihorean băiet,
Iar eu Ion, ialomițean descurcăreț,
Eu Cezar sunt, botoșănean beget,
Iar mie Nelu-mi spune și sunt isteț
Așa a început a noastră prezentare,
La ocuparea paturilor am decolat,
Doi la etaj urcați au prins...cazare,
Iar ceilalți doi sub ei au acostat
Am început ușor, ușor să povestim,
Cine suntem și care-i țelul nostru,
Ce am făcut până acum și ce dorim să fim,
Așa ne-am cunoscut pe noi cei patru
Și fiecare având a lui părere,
Am depănat ce tot am adunat,
Dimineața era după perdele,
Asa că obosiți noi ne-am culcat
Nu-mi amintesc ce am visat,
Dar știu că totul era adevărat,
Din pat somnoroși ne-am ridicat,
La facultate cu bucurie am plecat
În amfiteatru ne-am adunat,
Îndrumătorul de an l-am aflat,
Era un doctor tânăr respectat,
Dr. Burtan, chirurgul consacrat
Asa a început a noastră instruire,
Cursuri, lucrări, emoții, tensiuni,
Cu multe acumulări și pregătire,
Examene și cu restanțe-n sesiuni
Anii de studiu au trecut necontenit,
Și la final noi diplomă am primit,
Una de doctor veterinar vestit,
Că astă profesiune ni s-a sortit
Și-n "89 repartiție computerizată,
Luată după nota obținută-n ani,
Și n-a fost pentru toți cea așteptată,
Și din prieteni unii am devenit dușmani
Când scriu suntem pe la 60 cu plus sau minus,
Și profesăm la stat sau în privat,
Profesia de medic satisfacții ne-a adus,
Noi sănătatea animală am protejat și..
Siguranța alimentară..am garantat!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Un vis frumos!
Ce noapte minunată am avut
Și-un vis așa frumos,
Era-i cu mine, era demult
Mergeam pe jos
În mână aveam multe flori
Culese în zori pentru doamna,
Călcam pe frunze și-nțelegeam
Vara s-a dus și-a sosit toamna
De mână strâns mă ținea mama
Și îmi căra ghiozdanul plin cu cărți,
Atentă mai era să nu mă scape
Știind ce mult iubesc să sar în bălți
În clasă am intrat cu mama
Și-n bancă ea m-a așezat,
Pe frunte m-a pupat în grabă
S-a-ntors și iute a plecat
Nedumerit am deschis ochii
Pe mama n-am mai văzut-o,
Și nici în bancă nu stăteam
Ce vis frumos..dar am pierdut-o!
.............. PS...........
Am evitat versul....de mâna mă zgâlția,
Și-o palmă peste cap ea îmi dădea!!!
...nu am ,,beneficiat" de rele tratamente
La coasă!
Dis de dimineață am plecat la coasă,
Că s-a anunțat la meteo că o să plouă,
Vreau să-mi aduc rapid tot fânu-acasă,
Și știu că iarba se taie bine când e rouă
Toată ziua am cosit cu mare spor,
Brazdă după brazdă am răsturnat,
O ciocărlie a triluit frumos în zbor,
Eu am lucrat și-n gànd am fredonat
Și ritmul meu a fost precum cânta,
Când mai rapid și mai apoi domol,
Venea în jos în tril și-n sus se înalța,
Și uite-așa pe seară tot lanul era gol
Dator n-am vrut deloc eu să rămân,
Pe cântăreț mărinimos l-am răsplătit,
Cu firimituri împrăștiate pe pământ,
Pe care cu iuțeală mare le-a ciugulit
Ca doi prieteni buni ne-am despărțit,
Ea sus spre nori rapid s-a avântat,
Iar eu am adunat în coșul cel sfințit,
Ce a rămas pe jos, de mine presărat
Uite așa am petrecut o zi la coasă,
Ajutat de cântul dulce de ciocârlie,
Pe seară m-am întors voios acasă,
Și cu umor, am povestit totul..la soție!