Spre ea!
Pe tine vreau, să te-ntâlnesc,
Și chipul drag, să ți-l ating,
Dar nu știu drumul, să-l găsesc,
Și focul inimii, să-l sting
Iar dacă dimineața, plouă,
Aș vrea să te văd, pe-nserat,
Eu zic să fie, opt sau nouă,
Cănd cerul e senin și înstelat
Am un buchet strâns, pentru tine,
De flori deosebite, albi trandafiri,
Care ție îți răscolesc, știu bine,
Frumoase și alese, amintiri
Până să te-ntàlnesc, pe tne,
Voi pune florile, în apă rece,
Să fie proaspete, s-arate bine,
Și nicio petală albă, să nu pice
Sper să rămână toate, fresh,
Până pe seară, când ne-ntâlnim,
Și să nu dau eu, vreun mare greș,
Că nu știu prea bine, cum se-ntrețin
În mintea mea visătoare, am un speach,
Cum să îți spun mai bine, a mea dorință,
Și nu cumva pe mine, tu să mă respingi,
Că asta ar cădea, pe loc, ca o sentință
De mult am vrut eu, tu să stii,
Cât de greu, îmi este fără tine,
Și câ mi-am dorit, tu să devii,
Soția mea, la anul care vine
Acum singur fiind, curaj, eu am,
Dar nu pot ști, cum îți voi spune,
Că ești ființa, pe care, mi-o doream,
Să fim noi fericiți, în astă lume
Și ziua, cea mult visată, a sosit,
Și la-ntâlnire, eu am plecat,
Eram un pic, cam ,,morcovit",
Că toate florile, mi s-au uscat
Am mers, să mă-ntâlnesc cu ea,
Fără vreo floare, in mâna mea,
Am explicat, cum florille sau scuturat,
Ea a zâmbit, m-ancurajat și m-a iertat
Atunci am înteles eu, pe deplin,
Că nu doar florile, contează,
Și mai de preț, e ceea ce iubim,
Și dragostea, s-o ținem, trează
În jur, erau copaci cu flori,
Din care, am cules eu, câteva,
Erau frumoase, în mii de culori,
I le-am întins, făr' a putea zice, ceva
Eram ferice, tare zâmbitor,
Că flori, am putut oferi,
Și cred, că puțin visător,
Că nimic, nu am putut, rosti
Țin minte, ne-am plimbat, pe-alei,
Ținându-ne noi strânși, aproape,
Și-n fața noastră, erau doar tei,
Și luna lumina, aleea noastră-n, noapte
Și-acum, cu drag îmi amintesc,
De tot, ce eu, vouă, vă povestesc,
Și astăzi, fericit sunt, cum trăiesc,
Alături, de femeia, pe care, o iubesc!
