Dragostea pierduta
în zori de zi apare un soare
Ma uit la el e, e foarte mare
Dar mă trece un fior,
Știind că trebuia sa fim aici, amândoi.
Mă uit singura la soare
Și observ cum mă doare,
Știind că trebuia să fi aici
Iarăși simt că mă despic
Și aș vrea să ne împăcăm,
Dar sufletul meu ar refuza,
Ar refuza durerea mare
Care se furișează in mintea mea.
As putea scrie o carte,
Despre iubire și împăcare,
Dar nu as fi in stare,
Sa las un sentiment așa profund, într-o carte.
Chiar daca doare, tot as vrea sa scriu,
Un poem despre iubirea noastră,
Dar știu că nici acela nu las putea duce până la capăt,
Pentru că iubirea noastră e prea mare,
Și mă despica in doua
Durerea aceasta tare.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Poem critic
Poem: E toiul nopții...
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Poem: Romanță
Poem: flux de poeme naani /32
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Poem: La moartea mea
Poem: Răspunsul soarelui
Cărțile iernii 2018: Creațiile ilustratoarei engleze Jill Barklem apar pentru prima dată în limba română în Cartier