Credeai
Credeai că las să moară
Ale iubirii sacre clipe,
Când gândul fuge ca un fulger
Să te cuprindă dulce,
Cu ale mele versuri de amor?
Iubito îl rog mereu pe Dumnezeu
Să mi te lase veșnic cu iubire!
Să nu te mute ca pe o zeiță,
În Cer la vreun zeu hain,străin și rece...
Nu știe El cât te iubesc?
Că te doresc a mea soție?
Și ce să-i dăruiesc eu muritorul,
Celui ce are infinitul,
Cum să-l corup pe Dumnezeu?
Mai bine am să-ți scriu nemuritoare versuri de iubire,
Poate așa am să ajung la pieptul tău...!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Asumarea sinelui
Poem: Există "nu există "/Poem de dragoste.
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Poem: În van „nebunu”-ncearcă
Poem: Omul
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”
Poem: Atâta timp cât mă iubești de Andra în daneză
Poem: Iubește-mă
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti