Cărarea iubirii!
Astăzi vreau să fim doar noi,
Și să ne plimbăm pe cărare,
Să ne-amintim acum în doi,
De-a noastră primă sărutare
Eu un tânăr venit de la țară,
Tu cu educație aleasă la oraș,
Eu visând să te sărut pe seară,
Tu distantă, rece ca un pisc golaș
Demult n-am mai fost pe cărare,
Poate că locul, nici nu-l mai găsim,
Dar nu cred c-ar fi vreo supărare,
Dacă pe drum ne-oprim și povestim
Și cât de multe avem de a ne spune,
De la al nostru prim nevinovat sărut,
Și prin câte am mai putut noi trece,
Și muțumiți am fost, prea mult nu am cerut
Cărarea căutată, demult a dispărut,
Așa că pe o bancă, noi ne-am așezat,
Și greu n-a fost să capăt un sărut,
De la ființa dragă, cu care-n viață am plecat
Acum ne facem timp pentru plimbări,
Și-am renunțat demult, la-aduna averi,
Și tot mai des ne spunem, mergând pe cărări,
Cuvinte de iubire, care n-au fost rostite...ieri!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
