Author maya
Random creations :)
Scrisoare către tine partea 3
Dacă mă faci să zâmbesc,
Îți sunt loială oricum pentru totdeauna,
Dacă îți dau inima mea,
Vreau să ai grijă de ea,
Dacă și tu m-ai iubit cândva.
Dacă încep să plâng, e pentru noi
Că viața este dură că suntem departe unul de celălalt,
Și nu știm ce ne rezervă viitorul,
Și eu nu încetez să te iubesc.
Gândurile mă duc spre tine,
Cu ochii plânși toată noaptea,
Cu speranța că mă vei căuta,
Și vom fi fericiți înfruntând părinții.
Te iubesc e prea putin sa scriu
Nu pot ca sa descriu iubirea
Din infinitele cuvinte ce le stiu
Nu pot gasi cuvintul mai puternic
Caci te iubesc e prea putin sa scriu.
Nu pot sa te descriu cum esti
Caci esti atit de gingasa si dulce
Nu imi ajung idei ca sa termin un gind
Caci ce nas face gindul iar la tine fuge
Nu pot sa iti descriu zimbetul
Caci e ceva ce nu exista-n infinit
Nu pot sa fiu mai bun ca sa te merit
Dar te iubesc cum nimeni inca na iubit
Nu pot sa iti descriu sarutul
Caci altceva mai dulce nui ca sa compar
Nu e nimic mai bun in lumea asta
Caci totul in viata e amar
Nu pot sa iti decriu privirea
Caci eu traiesc in ochii tai
Nu sunt ochi mai dulci in lume
Decit cei ce tu traiesti in ei
Nu pot sa iti descriu infatisarea
Caci ea ma face cel mai fericit
Nu pot sa iti descriu inima
Caci doar pe mine ma iubit
Iar lăsat dezamăgit
Iar mă-ngrop sub patură, tăcut,
Mama mă judecă, la fel ca la-nceput.
De tata nu mai zic, e-un gol amar,
Plecarea lui e vechiul meu calvar.
E o prăpastie între noi, la masă,
Mama face diferențe-n casă.
Lui nu-i lipsește niciun strop de bine,
Eu cresc cu lipsa strânsă-n pumn, în mine.
Când liniștea nu era doar singurătate.
Ce bine era atunci, când nu știam
Că fericirea e un ciob de geam...
Să las în urmă tot ce mă mai doare?
Mama s-ar calma, poate, într-o zi,
Tata de datorii s-ar izbăvi.
Lumea din egoism s-ar domoli.
S-ar opri totul... un ultim răsuflat,
Într-un destin ce m-a abandonat
DE CE ?
De unde știe neaua
Că-i vremea să se aștearnă
Pe ramuri și la tâmple
Și că se face iarnă?...
De ce clipa netrăită
S-a prefăcut în scrum?...
Din toată iubirea noastră
Doar cioburi pot să adun?...
Joc/4
deșirând strigătul dorului
in vechile graiuri,
fără contur
pașii timpului...
%
doar omul vertical cu umbra sa,
aidoma unei vele latine,
nu se scufundă- n
vâltorile vieții.
Greu de iubit
Esti precum un cal ce a aleargat singur toata viata
Iar el incearca sa te imblanzeasca.
Te compara cu o autostrada infinita
Cu o casa in flacari.
Spune ca tu il orbesti
Insa nu te ar putea parasi niciodata.
E coplesitor sa ti fie alaturi
Dar viata lui e neplacuta fara tine.
Nu te-ar putea uita.
Te vrea.
Insa il ametesti,esti apasatoare.
FIecare femeie,dinaintea ta sau dupa tine
Este patata de numele tau
Ii umpli gandurile
Buzele il dor amintindu si gustul tau
Corpul lui e doar o umbra ce o cauta pe a ta
Dar esti prea intunecata pentru el
Iubesti prea intens,
Il vrei intr un mod atroce
Indraznet si sacrificial
El iti spune ca niciun om nu poate fi la inaltimea celui care traieste in mintea ta
Dar ai incercat sa te schimbi,nu-i asa?
Ai tacut mai des
Ai incercat sa fii mai blanda
Mai tandra si mai draguta
Mai putin instabila,mai putin treaza
Dar chiar si in timp ce dormi,tu il simti
Cum se indeparteaza de tine in vis
El pleaca cu ea spre un nou asfintit
Insa tu nu ai terminat inca de scris
Nu poti schimba nimic
Nu poti crea case din fiinte umane
Daca nu vrei sa ramai tot restul vietii ratacita.
A plecat deja
Lasa l
Esti inspaimantatoare
Si ciudata
si frumoasa
Esti un paradox
Ceva ce nu oricine stie sa iubeasca.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Absent
Alex Black
1 July
Remarcabilă alternanța dintre prezența fizică și golul interior.Ai un ritm excelent care susține perfect degradarea legăturii.Felicitări pentru profun...
Multumesc
Maricel Bouros
30 June
frumos...mulțumiri ce ajung acolo unde trebuie
Cu o chemare !
Maria Giurgica
29 June
Superbă!!!
Lângâ tine
ElenaD
28 June
superbe versuri
În parc
ElenaD
28 June
un poem frumos si deosebit.
Zbuciumul inimii
Melania Istrate
28 June
O poezie tristă dar frumoasa in același timp
Amintiri ce nu vor fi
Anastasia Brăescu
28 June
Tristă ❤️👏
Mâna ce te mângâie
Anastasia Brăescu
28 June
O poezie adorabila!❤️
POEMUL FLORILOR DIN CÂMP
Anastasia Brăescu
28 June
Superbă scriere❤️
Cercei de mai
Anastasia Brăescu
28 June
Versuri atat de frumoase!❤️
Acorduri păgâne
Anastasia Brăescu
28 June
Mulțumesc ❤️
Gânduri
ElenaD
27 June
frumoase versuri.
Acorduri păgâne
Deea
27 June
SUPERB!!
Mâna ce te mângâie
Maddy94
27 June
De-aceea omul bun nu cade... ❤️
Mâna ce te mângâie
Edy.Eduard2000
26 June
Versurile astea dor prin adevărul lor. Despre bunătate, trădare și lumina care refuză să se stingă. Căci răul n-are colți de fiară, ci chipul celui ce...