Nu ești
Ce să fac când tu nu ești?
Să mă săruți, să mă iubești?
Și doar dorurile-mi sunt
Ce mi au rămas, un jurământ.
Ai fost doar un străin frumos
Ce mi a întors viața pe dos,
Doar un înger efemer
Ce m a lăsat într-un infern.
Din rai în iad m-ai aruncat
De la extaz la agonie,
M-ai preschimbat și ai plecat
Și m ai lăsat în nebunie.
Dar ce dăruiești asta primești
E doar o vorbă, una bună
Ceea ce faci asta și ești
Și karma se răzbună...
Poems in the same category
Ruptură...
Acum când viața mă provoacă,
Mai bine-n ștreang aș atârna,
Să-mi curgă sângele băltoacă,
Din rana mea prin carnea ta.
M-aș biciui cumplit ca pe-un infam,
Apoi l-aș insulta pe Creator,
Căci am pierdut și ce n-aveam,
Și lesne-mi este ca să mor.
Mi-e jertfa somniferul morții,
Și mă-nspăimântă zorile de zi,
Fără regret las tot în grija sorții,
Că dinlăuntru eu nu mai pot iubi.
Primesc pedepse de oriunde,
Iar ispășirea-i crâncenă și grea,
Și nu-mi mai curge pic de sânge,
Și-n ștreang atârnă umbra mea.
Prin cimitir mi-e lesne pasul,
Cu moartea braț la braț mă plimb,
Îi simt în carne pulsul, glasul,
Și n-aș mai da-o pe nimic la schimb.
Tu și eu
Tu și eu împreună,
Ce idee minunată !
Tu și eu ca o cunună
De cer legată
Mi-am dorit atât de mult
Să fim împreună
Șoaptele să îți ascult
Sub clar de lună.
Tu și eu, un tot
Am vrut să sper, să pot
Dar a fost doar o iluzie
Dureroasă concluzie !
Mă hrănesc cu amintiri
Și dezamăgiri
Durere, parfum de regrete
Nu mai sper la iubiri perfecte...
Tu și eu ar fi fost minunat,
Dacă nu ai fi plecat
Las timpul să trecă
Și mă întreb cum ar fi fost dacă...
Să mor de dorul tău...
Prezentul mi-e trecut,
Nu mă pot gândi la viitor,
Stau și ascult un cântec mut,
Stau și aștept să mor....
Am să mor de dorul ce ți-l port
Asta-mi este ultima dorință,
Nu pot să trăiesc cu-n suflet mort
Ce-a trecut de mult în neființă....
Am să mor de dragul tău,
Am să mor singur în tăcere,
Nu mai pot să fiu al tău,
Sunt sătul de această durere....
Prefer o eternitate-n iad
Decât o viață fără tine,
Poate dacă-n flăcări o să ard
Îmi voi lua gândul de la tine.....
AI FOST..
AI DAT FOC UNEI IUBIRI
SI PUR SI SIMPLU AI UITAT,
TE-AM INGROPAT IN AMINTIRI
SI IN URMĂ CU GREU TE-AM LĂSAT…
NU POT UITA A TA PRIVIRE,
SI CUM ZÂMBEAI CÂND TE PRIVEAM!,
DAR V-A RĂMÂNE-O AMINTIRE,
CĂCI TREMURAM CÂND TE VEDEAM.
AI FOST TOT CE-MI LIPSEA,
AI FOST TOT CE-MI DOREAM.
NU TE-AM PUTUT AVEA,
CU GÂNDUL TE AVEAM.,.
AI FOST DOAR O DORINTĂ,
CE V-A RĂMÂNE-UN VIS.
O PREA FRUMOASĂ FIINTĂ!
UNA DE NEDESCRIS.
AI FOST UN INCEPUT,
CE S-A SFÂRSIT IN NOAPTE!
SI -N MIEZUL NOPTII M-AM PIERDUT
IN ALE TALE SOAPTE..
AI FOST O NOAPTE DE VARĂ,
CALDĂ SI TĂCUTĂ.
TE ASCULTAM IN FIECARE SEARĂ
ESTI PRIMA STEA CĂZUTĂ!
DE OCHII MEI VĂZUTĂ.
O numeam acasa
Doar noi doi și restaurantul japonez.
Lumina slaba pe masa reflecta fata ta
Îmi spui parca „Mai bine rămâneam acasă"
Unde ne am obişnuit cu liniştea
E parte din noi.
Şi acum suntem puși fata în fata sa vorbim,
Dar nu simt ca merge
Asa ca deschide fereastra,
Poate ne trebuie aer
Ca ne intoxicam cu acesta atmosfera,
Care taie orice chef de viata.
Şi ieşim pe străzile aglomerate de sunete tăioase,
Care tipa la noi ca se dam la o parte
Pentru ca blocam mersul lucrurilor frumoase.
Mergem spre podul ce traversează
Marea de probleme tumultuoase,
Îndreptându-ne spre locul rece
Care odată se numea acasă,
Acum a rămas o neluminata casa
Tu
Tu mi-ai fost tot,
dar totul trece
și ai lăsat în urmă o vreme atât de rece.
Tu mi-ai fost dor,
și m-ai durut
și am crezut că fără tine am să mor.
Tu mi-ai fost inimă
și mi-ai bătut în piept
dar cât să te mai aștept?
Tu mi-ai fost cerul,
și m-am uitat la tine cu ardoare
dar abia acum simt cât mă doare.
Tu mi-ai fost suflet,
te-am purtat oriunde în lume
și am să te port mereu, pe-ale iubirii urme.
Tu mi-ai fost prima iubire,
m-ai făcut să simt tot
și apoi să simt că nu mai pot.
Tu mi-ai fost vânt de primăvară,
și-mi suflai încet prin păr
acum ești viscolul din iarnă
și apeși pe răni, iar ele dor.
Tu mi-ai fost vară,
și am crezut că n-o să treci
dar apoi te-am privit cum pleci.
Tu mi-ai fost visul cel mai mare,
și te voiam cu tot dinadinsul,
Să îți arăt că nu ți se pare,
că putem atinge paradisul.
Tu mi-ai fost răsăritul soarelui,
dar ai apus,
apoi ai răsărit iar,
doar ca să mă trezești dintr-un coșmar.
Tu mi-ai fost cel mai dulce vin,
dar am băut până când am început să simt
gustul ușor schimbându-se-n venin,
și tot nu m-am oprit.
Tu mi-ai fost zâmbet,
și te-am purtat cu cea mai mare fală,
acum eu ce mă fac?
Căci îmi simt inima goală.
Tu mi-ai fost lacrimi,
și am vărsat nenumărate
doar să nu mă lași în urmă și să pleci departe.
Și totuși ai plecat.
Tu mi-ai fost tot,
dar nu mi-ai fost regret vreodată
căci cum aș putea regreta
ceva ce am iubit odată?
Ruptură...
Acum când viața mă provoacă,
Mai bine-n ștreang aș atârna,
Să-mi curgă sângele băltoacă,
Din rana mea prin carnea ta.
M-aș biciui cumplit ca pe-un infam,
Apoi l-aș insulta pe Creator,
Căci am pierdut și ce n-aveam,
Și lesne-mi este ca să mor.
Mi-e jertfa somniferul morții,
Și mă-nspăimântă zorile de zi,
Fără regret las tot în grija sorții,
Că dinlăuntru eu nu mai pot iubi.
Primesc pedepse de oriunde,
Iar ispășirea-i crâncenă și grea,
Și nu-mi mai curge pic de sânge,
Și-n ștreang atârnă umbra mea.
Prin cimitir mi-e lesne pasul,
Cu moartea braț la braț mă plimb,
Îi simt în carne pulsul, glasul,
Și n-aș mai da-o pe nimic la schimb.
Tu și eu
Tu și eu împreună,
Ce idee minunată !
Tu și eu ca o cunună
De cer legată
Mi-am dorit atât de mult
Să fim împreună
Șoaptele să îți ascult
Sub clar de lună.
Tu și eu, un tot
Am vrut să sper, să pot
Dar a fost doar o iluzie
Dureroasă concluzie !
Mă hrănesc cu amintiri
Și dezamăgiri
Durere, parfum de regrete
Nu mai sper la iubiri perfecte...
Tu și eu ar fi fost minunat,
Dacă nu ai fi plecat
Las timpul să trecă
Și mă întreb cum ar fi fost dacă...
Să mor de dorul tău...
Prezentul mi-e trecut,
Nu mă pot gândi la viitor,
Stau și ascult un cântec mut,
Stau și aștept să mor....
Am să mor de dorul ce ți-l port
Asta-mi este ultima dorință,
Nu pot să trăiesc cu-n suflet mort
Ce-a trecut de mult în neființă....
Am să mor de dragul tău,
Am să mor singur în tăcere,
Nu mai pot să fiu al tău,
Sunt sătul de această durere....
Prefer o eternitate-n iad
Decât o viață fără tine,
Poate dacă-n flăcări o să ard
Îmi voi lua gândul de la tine.....
AI FOST..
AI DAT FOC UNEI IUBIRI
SI PUR SI SIMPLU AI UITAT,
TE-AM INGROPAT IN AMINTIRI
SI IN URMĂ CU GREU TE-AM LĂSAT…
NU POT UITA A TA PRIVIRE,
SI CUM ZÂMBEAI CÂND TE PRIVEAM!,
DAR V-A RĂMÂNE-O AMINTIRE,
CĂCI TREMURAM CÂND TE VEDEAM.
AI FOST TOT CE-MI LIPSEA,
AI FOST TOT CE-MI DOREAM.
NU TE-AM PUTUT AVEA,
CU GÂNDUL TE AVEAM.,.
AI FOST DOAR O DORINTĂ,
CE V-A RĂMÂNE-UN VIS.
O PREA FRUMOASĂ FIINTĂ!
UNA DE NEDESCRIS.
AI FOST UN INCEPUT,
CE S-A SFÂRSIT IN NOAPTE!
SI -N MIEZUL NOPTII M-AM PIERDUT
IN ALE TALE SOAPTE..
AI FOST O NOAPTE DE VARĂ,
CALDĂ SI TĂCUTĂ.
TE ASCULTAM IN FIECARE SEARĂ
ESTI PRIMA STEA CĂZUTĂ!
DE OCHII MEI VĂZUTĂ.
O numeam acasa
Doar noi doi și restaurantul japonez.
Lumina slaba pe masa reflecta fata ta
Îmi spui parca „Mai bine rămâneam acasă"
Unde ne am obişnuit cu liniştea
E parte din noi.
Şi acum suntem puși fata în fata sa vorbim,
Dar nu simt ca merge
Asa ca deschide fereastra,
Poate ne trebuie aer
Ca ne intoxicam cu acesta atmosfera,
Care taie orice chef de viata.
Şi ieşim pe străzile aglomerate de sunete tăioase,
Care tipa la noi ca se dam la o parte
Pentru ca blocam mersul lucrurilor frumoase.
Mergem spre podul ce traversează
Marea de probleme tumultuoase,
Îndreptându-ne spre locul rece
Care odată se numea acasă,
Acum a rămas o neluminata casa
Tu
Tu mi-ai fost tot,
dar totul trece
și ai lăsat în urmă o vreme atât de rece.
Tu mi-ai fost dor,
și m-ai durut
și am crezut că fără tine am să mor.
Tu mi-ai fost inimă
și mi-ai bătut în piept
dar cât să te mai aștept?
Tu mi-ai fost cerul,
și m-am uitat la tine cu ardoare
dar abia acum simt cât mă doare.
Tu mi-ai fost suflet,
te-am purtat oriunde în lume
și am să te port mereu, pe-ale iubirii urme.
Tu mi-ai fost prima iubire,
m-ai făcut să simt tot
și apoi să simt că nu mai pot.
Tu mi-ai fost vânt de primăvară,
și-mi suflai încet prin păr
acum ești viscolul din iarnă
și apeși pe răni, iar ele dor.
Tu mi-ai fost vară,
și am crezut că n-o să treci
dar apoi te-am privit cum pleci.
Tu mi-ai fost visul cel mai mare,
și te voiam cu tot dinadinsul,
Să îți arăt că nu ți se pare,
că putem atinge paradisul.
Tu mi-ai fost răsăritul soarelui,
dar ai apus,
apoi ai răsărit iar,
doar ca să mă trezești dintr-un coșmar.
Tu mi-ai fost cel mai dulce vin,
dar am băut până când am început să simt
gustul ușor schimbându-se-n venin,
și tot nu m-am oprit.
Tu mi-ai fost zâmbet,
și te-am purtat cu cea mai mare fală,
acum eu ce mă fac?
Căci îmi simt inima goală.
Tu mi-ai fost lacrimi,
și am vărsat nenumărate
doar să nu mă lași în urmă și să pleci departe.
Și totuși ai plecat.
Tu mi-ai fost tot,
dar nu mi-ai fost regret vreodată
căci cum aș putea regreta
ceva ce am iubit odată?
Other poems by the author
Vinul
Nu vreau să fiu indiscretă,
Vreau doar să mă plâng puțin
Despre tine, despre august
Despre popcorn, despre vin.
Care vin? Poate te întrebi
Căci doar pe noi ne am gustat
Ne am atins, nimic mai mult
Deși tu poate ai uitat.
Aș vrea să pot să uit și eu
N am nevoie de amintiri...
De tine, de trupul tău
Falsele cuvinte și iubiri.
Am rămas doar eu cu vinul
Dar nu ăla de atunci
Ăsta care îmi alină
Dorul și rănile adânci.
Aș vrea să scap de acel august
De acel gust, de acel sărut
De amintiri de tot.. De tine
Și doar vinul să-l mai gust.
Creație uitată
Din praf de stele și lumina lunii
Din stropi de ploaie și sunetul mării
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt pradă nepăsării.
Din abisul oceanului și din cer
Din iad, din gheață și din ger
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt în extaz, dar pier.
Din tot ce ne înconjoară și ce nu
Din curcubeu și univers
Așa am fost creată, dar uitată
Căci de pe pământ, m-am șters.
Din tot ce înseamnă viață
Din tot ce înseamnă moarte
Așa am fost creată, dar uitată
Căci e zi, dar eu sunt noapte.
Vinul
Nu vreau să fiu indiscretă,
Vreau doar să mă plâng puțin
Despre tine, despre august
Despre popcorn, despre vin.
Care vin? Poate te întrebi
Căci doar pe noi ne am gustat
Ne am atins, nimic mai mult
Deși tu poate ai uitat.
Aș vrea să pot să uit și eu
N am nevoie de amintiri...
De tine, de trupul tău
Falsele cuvinte și iubiri.
Am rămas doar eu cu vinul
Dar nu ăla de atunci
Ăsta care îmi alină
Dorul și rănile adânci.
Aș vrea să scap de acel august
De acel gust, de acel sărut
De amintiri de tot.. De tine
Și doar vinul să-l mai gust.
Creație uitată
Din praf de stele și lumina lunii
Din stropi de ploaie și sunetul mării
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt pradă nepăsării.
Din abisul oceanului și din cer
Din iad, din gheață și din ger
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt în extaz, dar pier.
Din tot ce ne înconjoară și ce nu
Din curcubeu și univers
Așa am fost creată, dar uitată
Căci de pe pământ, m-am șters.
Din tot ce înseamnă viață
Din tot ce înseamnă moarte
Așa am fost creată, dar uitată
Căci e zi, dar eu sunt noapte.
Vinul
Nu vreau să fiu indiscretă,
Vreau doar să mă plâng puțin
Despre tine, despre august
Despre popcorn, despre vin.
Care vin? Poate te întrebi
Căci doar pe noi ne am gustat
Ne am atins, nimic mai mult
Deși tu poate ai uitat.
Aș vrea să pot să uit și eu
N am nevoie de amintiri...
De tine, de trupul tău
Falsele cuvinte și iubiri.
Am rămas doar eu cu vinul
Dar nu ăla de atunci
Ăsta care îmi alină
Dorul și rănile adânci.
Aș vrea să scap de acel august
De acel gust, de acel sărut
De amintiri de tot.. De tine
Și doar vinul să-l mai gust.
Creație uitată
Din praf de stele și lumina lunii
Din stropi de ploaie și sunetul mării
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt pradă nepăsării.
Din abisul oceanului și din cer
Din iad, din gheață și din ger
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt în extaz, dar pier.
Din tot ce ne înconjoară și ce nu
Din curcubeu și univers
Așa am fost creată, dar uitată
Căci de pe pământ, m-am șters.
Din tot ce înseamnă viață
Din tot ce înseamnă moarte
Așa am fost creată, dar uitată
Căci e zi, dar eu sunt noapte.
Vinul
Nu vreau să fiu indiscretă,
Vreau doar să mă plâng puțin
Despre tine, despre august
Despre popcorn, despre vin.
Care vin? Poate te întrebi
Căci doar pe noi ne am gustat
Ne am atins, nimic mai mult
Deși tu poate ai uitat.
Aș vrea să pot să uit și eu
N am nevoie de amintiri...
De tine, de trupul tău
Falsele cuvinte și iubiri.
Am rămas doar eu cu vinul
Dar nu ăla de atunci
Ăsta care îmi alină
Dorul și rănile adânci.
Aș vrea să scap de acel august
De acel gust, de acel sărut
De amintiri de tot.. De tine
Și doar vinul să-l mai gust.
Creație uitată
Din praf de stele și lumina lunii
Din stropi de ploaie și sunetul mării
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt pradă nepăsării.
Din abisul oceanului și din cer
Din iad, din gheață și din ger
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt în extaz, dar pier.
Din tot ce ne înconjoară și ce nu
Din curcubeu și univers
Așa am fost creată, dar uitată
Căci de pe pământ, m-am șters.
Din tot ce înseamnă viață
Din tot ce înseamnă moarte
Așa am fost creată, dar uitată
Căci e zi, dar eu sunt noapte.