Author Sergiu Dulgheru
All rights reserved © | Insta @nj.sergiu
Total
15 creationsRandom creations :)
Noaptea
Ce vie e scena vieții,
Cu râsete, vise,speranțe,
Omagiu nescris dimineții,
Dar, prinși în vâltoare, noi,bieții,
Uitam că odată, pe scena,
Lumina se stinge, și ceții
Ramane-i-va clipa boema,
Cortina cadea-va, eternă...
Tăcerea doar fi-va...
O lacrimă-n ochi e,căci vieții
Îi suntem datori cu o moarte,
Cad stele, și valuri se zbat,
In zare, departe, e noapte..
Gândurile mele
Toate gândurile mele
Stau și în șoaptă îmi vorbesc
Cum să fac să infliresc,
Clipele să le trăiesc.
Una-i viața, scurtă -i firea
Zile, ani se duc în vânt
Eu rămân fără menirea
De-a trăi cu rost în gând.
Mă întreb în zori și -n noapte
Cui îi pasă că mă pierd?
Timpul curge mai departe,
Iar eu nu știu să -l petrec.
Nu te-am rugat
nu te-am rugat să-mi cumperi flori,
nici să-mi aduci cadouri scumpe,
ca orice fată, uneori,
am vrut atentie si gesturi multe.
nu te-am rugat să-mi juri pe stele,
nici să promiți ce n-ai simțit,
dar uneori, în nopți rebele,
mă întrebam dac-ai iubit.
eram naivă, visătoare,
stiam că taci, dar totuși simți,
că dragostea nu-i doar o floare,
ci o privire printre sfinți.
eram prea proastă, prinsă-n vise,
credeam că dorul te-a durut,
dar azi privesc ușor surprinsă
si vad cum tu te-ai prefăcut.
nu te-am rugat să fii aproape,
dar uneori, în nopți cu vânt,
aș fi vrut doar o vorbă-n șoapte,
semn că eu mai-ți sunt în gând.
Memoria rugului aprins
Din orgolii vaste, din vanitatea puterii —
pământul fu smuls de pe orbită în cazan.
Nu mai e planetă.
E o gură de foc în care fierb zilele
ca niște clepsidre topite.
Fierb sufletele —
în vacarmul lor tăcut.
Fierbe timpul —
râu prizonier într-o amforă de fier.
Și fierbe prezentul, implacabil,
ca o carne uitată pe flacăra istoriei.
Cine a ațâțat rugul?
Cine a suflat în jarul mândriei
până când flamurile au început să ardă
ca niște epistole netrimise?
Din turnuri semețe
se aruncă zaruri peste continente.
Lumea e o tablă de joc.
Frontierele — linii trasate cu rigla pe hărți tremurânde.
Iar oamenii…
oamenii sunt mutați ca pionii,
silabe rătăcite într-o frază greșită a istoriei.
Orgoliul —
sculptor impenitent al ruinelor.
El fragmentează universul
în parcele de dominat,
în ceruri revendicate,
în oceane cifrate ca niște conturi bancare.
Și fiecare revendică restul.
Mai mult azur.
Mai mult pământ.
Mai multă umbră peste semeni.
Dar nimeni nu invocă lumina.
Se ridică tumultul lumii
ca un clopot spart.
Se rostogolesc armatele,
nori de plumb peste cetăți.
Iar copiii deprind alfabetul fricii
înaintea silabisirii vieții.
Așa fierbe lumea.
Fierbe cu sânge,
fierbe cu dogmă,
fierbe cu discursuri lustruite
ca niște lame.
Și totuși —
în acest cenușiu purtat de vânt
subzistă o taină.
Căci scrumul nu e doar amurg.
Scrumul e memoria focului.
Scrumul e sămânța răbdării.
Poate într-un ungher de viitor —
fragil, aproape imperceptibil —
se va închega o mână de oameni
care nu vor mai vrea să sfâșie cerul.
Ei vor rosti rar,
ca niște păstori ai liniștii.
Vor aduna sufletele calcinate
ca pe niște vase de lut
și vor învăța din nou
cum se respiră fără spaimă.
Poate atunci
cazanul lumii se va stinge.
Și din aburul lui dens
va răsări o dimineață
în care puterea nu va mai însemna
a stăpâni pământul —
ci a nu-l mai mistui.
Pentru că, în cele din urmă,
universul nu e o pradă.
Universul e o respirație
pe care o împărțim
sau o pierdem
laolaltă.
E IAR SEPTEMBRIE
E iar septembrie și-mbujorați de bruma rece,
Ca două umbre de cocori, pe norul gri ce trece,
Ne-am rătăcit din nou, în lanul de secară,
În pasul trist și grav al ceasului de seară...
De crezi că încă-i vară și timpul ți-e prielnic,
Nimic nu mai durează, că totul îi vremelnic,
Ascultă ploaia, ce dintre noi, nu tace,
Că toate-n timp, nisip și tină, s-or preface...
Nu-ți voi căta pricină, nu-ți voi găsi vreo vină,
Că iară-ți este traista, de roade, mult prea plină.
Dar fiindcă iar te-am prins, c-ai stat la pândă,
Din strugurele tău, eu am să-ți cer dobândă!
Oaste
Trec verile și au sa vină ierni o mie
Si eu tot stau sub sălcii obidoase,
Si simt că pân la vară au să mai fie;
Strigăte-n fulgere și ploi ce udă-n oase.
Peste pământ vin umbrele rapace,
Si eu caut în suvenir un anotimp;
În care n-ascultam vocile nopții,
Si urmele de pași ale lor mei sa prind.
Pacostea mea, are adăpost furtuna,
Ascunsă-n fulgere ce-astupa un război;
A cărui strigate chemă în zadar Fortuna.
Pe-un câmp de jertfe stinse, ce-alcătuie al meu stroi.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Nu s-a născut să tacă
GS S
21 August
Sunt creator de content YouTube :)
Nu s-a născut să tacă
GS S
21 August
Buna Romina . Mi-a placut foarte mult poezia ta . Cum as putea sa iau legatura cu tine sa iti fac o surpriza ?
Arta de-a părea
Silvia Mihalachi
20 August
,, Arta de-a părea,, că ești ce nu ești se practică uneori, acum prea des și pe scena vieții…Citind poezia cu o densitate de versuri docte, am făcut s...
Amprentă
Sabrina Pușcașu
19 August
Mulțumesc
Acorduri păgâne
Anastasia Brăescu
18 August
Mulțumesc ❤️
Pradă si putere
Florin Petricean
18 August
Va mulțumesc!
Noaptea, cand valurile mării.
Dora●Dor
18 August
Mulțumesc din suflet pt apreciere
Noaptea, cand valurile mării.
Silvia Mihalachi
18 August
Marea, cu valurile ei când line, când ,, Se sparg de țărmul obosit,, mereu a primit și va primi frumoase versuri …Printre unduiri de valuri înoată și...
MI-E ATÂTA DOR
Silvia Mihalachi
18 August
,, Însetat doar de timp și de simple cuvinte,,, ce sunt pentru sufletul poetului ,, calde veșminte,, erup dorințe într-o frumusețe de versuri ce-și u...
Nu s-a născut să tacă
Florin Dumitriu
17 August
Frumos… poezia lasă în urmă ideea că nu tăcerea ei spune cât a îndurat, ci ziua în care nu mai are nimic de iertat și că cicatricile pe care viața i l...
A fost odată...🥲
Smaranda Ploaie
17 August
[Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp Pentru tot restul vieții mele Prin vise voi călători în timp Unde gândurile-mi pot umbla rebele... Poate...
Pradă si putere
Smaranda Ploaie
17 August
Frumos....
✨ p.o.e.m
Smaranda Ploaie
17 August
Felicitări. Frumos scris!
Acorduri păgâne
Smaranda Ploaie
17 August
Superb scris!
Mâna ce te mângâie
Smaranda Ploaie
17 August
Versurile astea sunt dureros de adevărate... bravo!