Îți mulțumesc Doamne
Îți mulțumesc Doamne Sfinte pentru toate binecuvântările primite căci de când am venit pe lume ,m-ai ținut de mana și mi-ai dat tot ce am avut nevoie,nu m-ai lăsat sa cad,sa plâng,sa spun nu pot!ai fost acolo lângă mine și m-ai încurajat sa merg tot înainte cu capul sus și cu încredere în Tine ca tot ce azi nu merge bine mâine va fi asa cum trebuie sa fie! Eu am greșit înaintea Ta,nu am simtit iubirea pt Tine și te-am părăsit fără sa ma uit la ce am avut și am pierdut! Tu însă ai continuat să ma iubești venind la ușa casei mele și luminându-mi mintea și inima mi-ai aratat drumul spre lumina și o viata mai buna! Îți mulțumesc pentru tot ce primesc și te rog nu ma lasă să te părăsesc.
Poezii din aceiaşi categorie
Suflet efemer
Aflandu-ma intr-un bahic ritual
Astept dimineata sa pot adormii
Stiind ca sunt un suflet banal
La venirea zorilor de zi.
Tristetea face pace cu singuratatea
Iar sufletul meu urla in ecou
Ar vrea sa-l cuprinda efemeritatea
Dar va dainui ca intr-un tablou.
În văzduh se aude-un cânt
În văzduh se aude-un cânt,
Dar nu-i pasăre, nici vânt,
Parc-o harpă uriașă,
Plânge-o viață pătimașă.
Curge lin o doină veche,
Sunet straniu, nepereche,
Tot ce mișună se-ntreabă,
De ce zbor îngeri în grabă?
Imnuri plâng deodată-n cor,
O priceasnă despre dor,
Numai eu nu mă frământ,
Fiindcă știu de acest cânt,
Urcă-n sus la Dumnezeu,
Dezrobit sufletul meu.
În propria mea poveste
Îmi scriu propria mea poveste în lacrimi de cerneală,
Cuvintele tremură ca umbre ce nu se văd,
Fiecare pagină mă arde, și inima-mi e goală,
Iar literele-mi sângerează în doruri ce nu vreau să le revăd.
Fiecare frază mă înjunghie-n piept adânc,
Căci nu știu că în tăcere mă pictez,
Chipul meu devine o mască de piatră,
Iar trăirile devin prea brusc cuvinte duri care rănesc.
Ea sunt eu. Masca mi-a căzut,
Din cerneala mâinii mele renăscută,
Un adevăr amar, dar cunoscut:
Pe foaie, eu sunt vina nenăscută.
De ce n-am loc în cartea mea, de ce?
De ce rămân acel chip mereu trist?
De ce port vina lumii fără drept,
Și-n propria mea poveste, sunt luată drept antagonist?
Elena Daria 🖋️
Exil
Nu mă legați de mâini și de picioare,
Precum un mânz lăsați-mă să zburd,
Căci două aripi am avut, ca fiecare,
Dar le-am pierdut la un pariu absurd.
Goniți-mă în iarna cruntă de la poluri,
Smulgeți-mi barba ca gerul să m-atingă,
Să plece lunile de toamnă-n stoluri,
Sub ochii-mi triști ca din infern să ningă.
Să fiu o ploaie prinsă-n nori de vată,
Să-mi târâi dorul printre cruci de fum,
Să-mi muște noaptea carnea vinovată,
Din stele, mai apoi, să plouă numai scrum.
Să-mi ferecați privirea-n sticlă spartă,
Să-mi sângereze visul ne-mplinit,
Iar mâna mea, tristețe să vă-mpartă,
De la-nceputul vieții până la sfârșit.
Să-mi toarne ceasul clipe de otravă,
Să-mi crească-n piept păduri de plumb,
Pe lună s-o răpesc, să-mi fie sclavă,
Sub cerul meu de noapte s-o ascund.
Abandonați-mă pe trepte de ruine,
Cu spini în loc de carne și de os,
Să fiu străin de tot ce-mi aparține,
Iar pentru voi un suflet de prisos.
Să mă îngroape viforul sub ghețuri,
Să-mi sape frigul veșnic un mormânt,
Pe sub zăpezi să scormonesc după verdețuri,
Să-i fac un ceai bătrânului pământ.
Balada
Ședeam pe pragul casei
Vine-un hulub la mine
Chiar amu , pe nepusul masei
Șî-m' zice: "Vezi că vine badea pe la tine"
Da' eu n-am crezut …
Mămuca nu mă lasă nici să ies din casă
Apăi când m-oi mărita
Să va văita întruna
Va plânge că-mi stă bine mireasă
Va plânge că nu mai mă-ntorc acasă...
Da las' că s-o-mpăca ea cu vecinul
Că toată ziua-i peste gard
Îl îndrăgește , 'i servește vinul
Îl îmbată cu Cotnari
Și cu aroma buzelor ei care ard..
Așa mamă ca a mea
Nu doresc la nimenea
Ea mă-nvață , ea mă crește
Ea îmi zice că put a pește
Normal dom'le că glumește.
Suflet efemer
Aflandu-ma intr-un bahic ritual
Astept dimineata sa pot adormii
Stiind ca sunt un suflet banal
La venirea zorilor de zi.
Tristetea face pace cu singuratatea
Iar sufletul meu urla in ecou
Ar vrea sa-l cuprinda efemeritatea
Dar va dainui ca intr-un tablou.
În văzduh se aude-un cânt
În văzduh se aude-un cânt,
Dar nu-i pasăre, nici vânt,
Parc-o harpă uriașă,
Plânge-o viață pătimașă.
Curge lin o doină veche,
Sunet straniu, nepereche,
Tot ce mișună se-ntreabă,
De ce zbor îngeri în grabă?
Imnuri plâng deodată-n cor,
O priceasnă despre dor,
Numai eu nu mă frământ,
Fiindcă știu de acest cânt,
Urcă-n sus la Dumnezeu,
Dezrobit sufletul meu.
În propria mea poveste
Îmi scriu propria mea poveste în lacrimi de cerneală,
Cuvintele tremură ca umbre ce nu se văd,
Fiecare pagină mă arde, și inima-mi e goală,
Iar literele-mi sângerează în doruri ce nu vreau să le revăd.
Fiecare frază mă înjunghie-n piept adânc,
Căci nu știu că în tăcere mă pictez,
Chipul meu devine o mască de piatră,
Iar trăirile devin prea brusc cuvinte duri care rănesc.
Ea sunt eu. Masca mi-a căzut,
Din cerneala mâinii mele renăscută,
Un adevăr amar, dar cunoscut:
Pe foaie, eu sunt vina nenăscută.
De ce n-am loc în cartea mea, de ce?
De ce rămân acel chip mereu trist?
De ce port vina lumii fără drept,
Și-n propria mea poveste, sunt luată drept antagonist?
Elena Daria 🖋️
Exil
Nu mă legați de mâini și de picioare,
Precum un mânz lăsați-mă să zburd,
Căci două aripi am avut, ca fiecare,
Dar le-am pierdut la un pariu absurd.
Goniți-mă în iarna cruntă de la poluri,
Smulgeți-mi barba ca gerul să m-atingă,
Să plece lunile de toamnă-n stoluri,
Sub ochii-mi triști ca din infern să ningă.
Să fiu o ploaie prinsă-n nori de vată,
Să-mi târâi dorul printre cruci de fum,
Să-mi muște noaptea carnea vinovată,
Din stele, mai apoi, să plouă numai scrum.
Să-mi ferecați privirea-n sticlă spartă,
Să-mi sângereze visul ne-mplinit,
Iar mâna mea, tristețe să vă-mpartă,
De la-nceputul vieții până la sfârșit.
Să-mi toarne ceasul clipe de otravă,
Să-mi crească-n piept păduri de plumb,
Pe lună s-o răpesc, să-mi fie sclavă,
Sub cerul meu de noapte s-o ascund.
Abandonați-mă pe trepte de ruine,
Cu spini în loc de carne și de os,
Să fiu străin de tot ce-mi aparține,
Iar pentru voi un suflet de prisos.
Să mă îngroape viforul sub ghețuri,
Să-mi sape frigul veșnic un mormânt,
Pe sub zăpezi să scormonesc după verdețuri,
Să-i fac un ceai bătrânului pământ.
Balada
Ședeam pe pragul casei
Vine-un hulub la mine
Chiar amu , pe nepusul masei
Șî-m' zice: "Vezi că vine badea pe la tine"
Da' eu n-am crezut …
Mămuca nu mă lasă nici să ies din casă
Apăi când m-oi mărita
Să va văita întruna
Va plânge că-mi stă bine mireasă
Va plânge că nu mai mă-ntorc acasă...
Da las' că s-o-mpăca ea cu vecinul
Că toată ziua-i peste gard
Îl îndrăgește , 'i servește vinul
Îl îmbată cu Cotnari
Și cu aroma buzelor ei care ard..
Așa mamă ca a mea
Nu doresc la nimenea
Ea mă-nvață , ea mă crește
Ea îmi zice că put a pește
Normal dom'le că glumește.
Alte poezii ale autorului
Adevărul ești Tu
După cum se știe sau ar trebui,
Voi nu ați venit dintr-o prostie,
ci un Creator aveți care va zidit.
El cu o iubire infinită va primit
Și va va primi mereu în prezența Lui.
Fericiți să fiți cu El,
Dacă veți accepta sacrificiul Lui.
E atât de simplu,
Dar voi îl faceți complicat.
De ce nu ai vrea să ai de partea ta
Un prieten, un tată sau ce vrei tu
Care să fie lângă tine mereu?
De ce nu ai vrea
să vezi cat de mult te va schimba iubirea Tatălui?
De ce nu ai vrea
Să renunți la tine pentru El?
Când El a făcut-o, cu lacrimi în ochii, doar ca tu să poți fi cu El?
Spune mi tu cine ar lăsa
O viață perfectă, o viață în rai?
Știind ca nu toți Îl vor accepta
A venit în carne omenească/ a venit întruchipat în om firesc
Să sufere batjocurile toate
Dacă asta nu e iubire, spune tu atunci ce este?
Nu vei găsi răspunsul în lume , ci răspunsul este El.
El nu e de aici, a fost, dar a plecat
Și acum te aștepta pe tine ca să stai la masă Lui, lângă El tu să domnești.
El, Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut, tu, suflete rătăcitor.
Trăiți această lume, dar cu ce folos?
Avere, bogăție?
Le are și El sus în ceruri și ni le dă pe gratis
Cum biblia ne spune: străzi de aur și mare de cristal.
Doar spune I “DA” și vei vedea fericirea adevărată.
Pentru ca El va veni, dar oare vei fi tu pregătit?
Dacă nu, du-te acum și pregătește-te
Curat și frumos tu să fi
Să I semnezi în chip si duh
Și El îți va purta de grijă
Nu e simplu, nici ușor
Dar la sfârșit vei vedea ca s-a meritat.
Doar îndrăznește!
Tata, ce lume...
Tată, ce lume este aceea in care
Sarpele isi otraveste iepurele mort?
Tată, ce lume este aceea in care
O litera schimba cursul prieteniilor?
Tată, ce lume este aceea in care
Prietenii ce "exista" pana la moarte... te duc la moarte
Tată, ce lume este aceea in care
rationalitatea .. este pierduta de instinctualitate..?
-Este o lume a omului
care crede ca este superior animalului
sperand ca se poate opune naturii
iar prin prisma ratiunii
sa schimbe cursul vietii sale
asta crede el
se zbate pentru astfel de drepturi
dar de fapt este un sclav
al propriei minti
spalat in sucul hormonal
inbibat in impulsul neuronal
si incatusat de actul sexual
trezit dimineata de sunetul vietii
ce, prin lipsa de motive, da voce unei treziri
in agonie si sictir
pentru ca este o noua zii,
in care speri si transpiri, zaci si conspiri
incercand sa te opui... impulsului electric
-Dar ce lume minunata
De zei uitata
nespalata si urata
noroc ca putem folosii forta bruta
din ce am inteles e o lume in care
gura imprastie ura
mana tine cutitul
picioarele dau lovitura
iar maimuta se da de a dura
Distanța
Distanța ne desparte
Provoacă doar durere
Pe timp de zi sau noapte
Să nu mai am putere
Cu gîndul doar la tine
Și ochii înlăcrimați
Cu lipsa de iubire
Și mii de nervi stricați
Distanța ne desparte
Și vreau acum la tine
Acum cîtă dreptate
Că-mi este dor de tine .
vise de întuneric
Ceru-i plin de norii albi
Sufletul de norii negri
Păsările zboară lin
Sufletul e plin de chin
Am crezut că și tu vrei
Să fim liberi împreună
Am crezut că și tu vrei
Să zburăm încet spre lună
Dar văd că m-am înșelat
Singură tu m-ai lăsat
inima plină de vise
Azi încet tu mi-ai călcat
Sentimentul descoperit
I. Tu mă accepți
Multe între noi rămân
Eu merg înspre tine
Mai sus de pământ
II. Până la stele am ajuns
Acum ce putem face?
Poate să fie între noi spus
Un tratat de pace
III. O iubire țipă
De când te-am zărit
Și din clipa
In care te-am atins
IV. Un sentiment ciudat
Sumbru și amestecat
Poate pari mirat
Dar eu te-am înconjurat
V. De iubire te-am cuprins
Și de aici nu mai scapi
În brațele mele nedesprins
Tu de asta nu străbați
VI. Ca o stea ai apărut
De unde anume
Din lumea de demult
Cu un șir de volume
VII. Multe minuni ai adus
Și bogății sufletești
Ceea ce e puțin spus
Căci nu le mai sfârșești
VIII. Apar și apar
Nu se mai sfârșesc
Acum nu mai doare iar
Când mă gândesc
IX. Eu te am pe tine
O comoară de neschimbat
Tu mă ai pe mine
Un suflet întruchipat
X. Încă nu ne cunoaștem
Dar deja ceva simt
Putem recunoaște
Că nu am ce sa mint
XI. Se aude in depărtare
Un viitor aproape
Cu multă mirare
Și închise pleoape
XII. Pe un covor de fericire
Și multă iubire
Vom sta ambii fara nemurire
Cu mare gingășie
XIII. Nu, gândul meu
Nu se termina aici
Să știi că mereu
Te voi ține să nu pici
XIV. În prada trădării
Voi fi aici lângă tine
În cazul durerii
Să te pot susține
XV. În brațe te voi păstra
Suflet și tablou îmi vei sta
Căci știu că o să poți imita
Sentimentele care le pot avea
XVI.De tine nu o sa mă plictisesc
Din contră, o sa mă veselesc
Lângă tine o să zâmbesc
Și o să te iubesc
XVII. Până la sfârșitul vieții
Ne vom ține de mână
Cu fericire copii
O să-i iubim in fiecare săptămână
XVIII. O familie fericită vom avea
Și viitorul luminat ni se va arăta
Mereu ni se va părea
Că nu ne-om mai vedea
XIX. Dar zi de zi
Noapte de noapte
Pupici și îmbrățișări mii
Vom avea parte
XX. Aș putea scrie
Mult și bine din gândit
Dar ce se știe
Este că te iubesc la infinit
Autor: Anonima S
Sunt femeie
Te-am privit cu sufletul,
Si m-ai urat.
Mi-am deschis ochii,
Si m-ai învinețit.
Sunt femeie, vreau o cheie,
În schimb primesc doar curele.
Sunt femeie, vreau scăpare,
În schimb e moarte fără îngropare.
Privesc moartea cu alți ochi
Moartea ce mi-a devenit deochi,
Este noua mea îndreptare
Spre o noua așteptare.
Adevărul ești Tu
După cum se știe sau ar trebui,
Voi nu ați venit dintr-o prostie,
ci un Creator aveți care va zidit.
El cu o iubire infinită va primit
Și va va primi mereu în prezența Lui.
Fericiți să fiți cu El,
Dacă veți accepta sacrificiul Lui.
E atât de simplu,
Dar voi îl faceți complicat.
De ce nu ai vrea să ai de partea ta
Un prieten, un tată sau ce vrei tu
Care să fie lângă tine mereu?
De ce nu ai vrea
să vezi cat de mult te va schimba iubirea Tatălui?
De ce nu ai vrea
Să renunți la tine pentru El?
Când El a făcut-o, cu lacrimi în ochii, doar ca tu să poți fi cu El?
Spune mi tu cine ar lăsa
O viață perfectă, o viață în rai?
Știind ca nu toți Îl vor accepta
A venit în carne omenească/ a venit întruchipat în om firesc
Să sufere batjocurile toate
Dacă asta nu e iubire, spune tu atunci ce este?
Nu vei găsi răspunsul în lume , ci răspunsul este El.
El nu e de aici, a fost, dar a plecat
Și acum te aștepta pe tine ca să stai la masă Lui, lângă El tu să domnești.
El, Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut, tu, suflete rătăcitor.
Trăiți această lume, dar cu ce folos?
Avere, bogăție?
Le are și El sus în ceruri și ni le dă pe gratis
Cum biblia ne spune: străzi de aur și mare de cristal.
Doar spune I “DA” și vei vedea fericirea adevărată.
Pentru ca El va veni, dar oare vei fi tu pregătit?
Dacă nu, du-te acum și pregătește-te
Curat și frumos tu să fi
Să I semnezi în chip si duh
Și El îți va purta de grijă
Nu e simplu, nici ușor
Dar la sfârșit vei vedea ca s-a meritat.
Doar îndrăznește!
Tata, ce lume...
Tată, ce lume este aceea in care
Sarpele isi otraveste iepurele mort?
Tată, ce lume este aceea in care
O litera schimba cursul prieteniilor?
Tată, ce lume este aceea in care
Prietenii ce "exista" pana la moarte... te duc la moarte
Tată, ce lume este aceea in care
rationalitatea .. este pierduta de instinctualitate..?
-Este o lume a omului
care crede ca este superior animalului
sperand ca se poate opune naturii
iar prin prisma ratiunii
sa schimbe cursul vietii sale
asta crede el
se zbate pentru astfel de drepturi
dar de fapt este un sclav
al propriei minti
spalat in sucul hormonal
inbibat in impulsul neuronal
si incatusat de actul sexual
trezit dimineata de sunetul vietii
ce, prin lipsa de motive, da voce unei treziri
in agonie si sictir
pentru ca este o noua zii,
in care speri si transpiri, zaci si conspiri
incercand sa te opui... impulsului electric
-Dar ce lume minunata
De zei uitata
nespalata si urata
noroc ca putem folosii forta bruta
din ce am inteles e o lume in care
gura imprastie ura
mana tine cutitul
picioarele dau lovitura
iar maimuta se da de a dura
Distanța
Distanța ne desparte
Provoacă doar durere
Pe timp de zi sau noapte
Să nu mai am putere
Cu gîndul doar la tine
Și ochii înlăcrimați
Cu lipsa de iubire
Și mii de nervi stricați
Distanța ne desparte
Și vreau acum la tine
Acum cîtă dreptate
Că-mi este dor de tine .
vise de întuneric
Ceru-i plin de norii albi
Sufletul de norii negri
Păsările zboară lin
Sufletul e plin de chin
Am crezut că și tu vrei
Să fim liberi împreună
Am crezut că și tu vrei
Să zburăm încet spre lună
Dar văd că m-am înșelat
Singură tu m-ai lăsat
inima plină de vise
Azi încet tu mi-ai călcat
Sentimentul descoperit
I. Tu mă accepți
Multe între noi rămân
Eu merg înspre tine
Mai sus de pământ
II. Până la stele am ajuns
Acum ce putem face?
Poate să fie între noi spus
Un tratat de pace
III. O iubire țipă
De când te-am zărit
Și din clipa
In care te-am atins
IV. Un sentiment ciudat
Sumbru și amestecat
Poate pari mirat
Dar eu te-am înconjurat
V. De iubire te-am cuprins
Și de aici nu mai scapi
În brațele mele nedesprins
Tu de asta nu străbați
VI. Ca o stea ai apărut
De unde anume
Din lumea de demult
Cu un șir de volume
VII. Multe minuni ai adus
Și bogății sufletești
Ceea ce e puțin spus
Căci nu le mai sfârșești
VIII. Apar și apar
Nu se mai sfârșesc
Acum nu mai doare iar
Când mă gândesc
IX. Eu te am pe tine
O comoară de neschimbat
Tu mă ai pe mine
Un suflet întruchipat
X. Încă nu ne cunoaștem
Dar deja ceva simt
Putem recunoaște
Că nu am ce sa mint
XI. Se aude in depărtare
Un viitor aproape
Cu multă mirare
Și închise pleoape
XII. Pe un covor de fericire
Și multă iubire
Vom sta ambii fara nemurire
Cu mare gingășie
XIII. Nu, gândul meu
Nu se termina aici
Să știi că mereu
Te voi ține să nu pici
XIV. În prada trădării
Voi fi aici lângă tine
În cazul durerii
Să te pot susține
XV. În brațe te voi păstra
Suflet și tablou îmi vei sta
Căci știu că o să poți imita
Sentimentele care le pot avea
XVI.De tine nu o sa mă plictisesc
Din contră, o sa mă veselesc
Lângă tine o să zâmbesc
Și o să te iubesc
XVII. Până la sfârșitul vieții
Ne vom ține de mână
Cu fericire copii
O să-i iubim in fiecare săptămână
XVIII. O familie fericită vom avea
Și viitorul luminat ni se va arăta
Mereu ni se va părea
Că nu ne-om mai vedea
XIX. Dar zi de zi
Noapte de noapte
Pupici și îmbrățișări mii
Vom avea parte
XX. Aș putea scrie
Mult și bine din gândit
Dar ce se știe
Este că te iubesc la infinit
Autor: Anonima S
Sunt femeie
Te-am privit cu sufletul,
Si m-ai urat.
Mi-am deschis ochii,
Si m-ai învinețit.
Sunt femeie, vreau o cheie,
În schimb primesc doar curele.
Sunt femeie, vreau scăpare,
În schimb e moarte fără îngropare.
Privesc moartea cu alți ochi
Moartea ce mi-a devenit deochi,
Este noua mea îndreptare
Spre o noua așteptare.