Parintii
Poate părinții mei n au plecat în străinătate
Dar nici nu i am avut aproape.
Mereu era ceva
Ce ii preocupa
Și de mică eu voiam să mă joc cu ei orice
Să mă învelească la culcare și să mi spună povești cu prinți si prințese si împărați veșnic bogați
Mi am dorit un tată care să mă ia in brațe de dragul meu, ci nu doar când mă loveam
Mi am dorit o mamă cu care timpul mi l petreceam
Mi am dorit o casă veșnic luminată
Nu una dezbinată in bucăți de piatră
Mi ai dorit un tată care mă observa, ci nu unul care doar mă privea
Mi am dorit o mamă ce ma umplea de fericire, ci nu una blocată in bucătărie
Mi am dorit o viața cu mai puține probleme, cu mai puține datorii si mai multe bucurii
Mi am dorit părinți care să mă ajute să cresc, ci nu părinți blocați in afaceri de succes
Mi am dorit si mi am dorit si doresc degeaba intr una, mi as dorii la nesfârșit dacă se întâmpla pana acuma
Mi am dorit o familie ca in poveștile regale, un bărbat și o femeie și fără daune morale, fără certuri și necazuri intre rude si neveste, intre tați și frați și mame ce se ascund dupa ferestre
Părinții mei n au fost plecați, intr o tară mai bogată, au stat și au indurat problemele ce au venit cu ei deodată
Mi am dorit, o viața ca in povești, fără grija banilor sau grijile sufletești, mi am dorit un tată care să vadă cu inima mai mult decât au văzut ochii lui prima știre de la tv.
Mi am dorit o viață buna, fără scandal sau drame amestecate cu traume, mi am dorit o mamă care să schimbe ce i greșit in bine pentru ea, pentru mine pentru sora si pentru mamaia, pentru neamul ei urât de cei din jur, pentru familia ei bună ce și au pus la gât un șnur când au acceptat poverile pe care tata le a format, când au acceptat regulile de a sta la ei in sat, de a sta departe de tot ce înseamnă iubire fată de mine sau Miruna sau orice nepot de-o fire…
Mi am dorit, cam pre multe… dar nu mă opresc aici caci multe dintre ele sunt doar niște frici, de care voi scăpa ușor in lumea mea, lumea in care… mama si cu tata imi aduc doar alinare
Categoria: Casa Părintească
Toate poeziile autorului: Sophia&Irina
Data postării: 12 aprilie
Vizualizări: 66
Poezii din aceiaşi categorie
Veșnic rămas
Mă avânt cu putere
Oare unde mă va duce ?
O huță prinsă de-o stâncă
Mii de amintiri aduce
Nu se vede mai nimic
Decât aerul mândru
Care vrea să mă doboare
Când încerc să trec prin-transu
Parca văd în departe
Cum pământul încet se duce
Și în vale lângă gard
O colibă în vârf cu cruce
O bătrână lângă ușă
Cârja veșnic își târăște
Cu fusta veștejită
Și cu batic în creștet
Aș vrea să mă arunc
Să ajung la ea, în vale
Să plâng, să o sărut
Să îmi redea veșnica cale
Să-i spun mii de cuvinte
Inima s-o eliberez
Și încet la pieptul moale
Suferință s-o așez.
Dar pământul mă atrage
Nu mă lasă să visez
Bătrână s-a dus în vale
Groapa m-a prins în miez
Aș vrea încă o dată
Spre cer să mă avânt
Dar mi-e frica ,mi-e groază
Amintirea să mi-o frâng
Și așa veșnic rămas
Pe pământul rece ,tare
Încă încerc să eliberez
O suflare ,o strigare .
Graiul amintirilor
(Experienţele, locurile şi personajele prezentate, sunt specifice timpurilor trãite de autor).
Mi-aduc aminte de ai mei
Bãtrâni de altãdatã...
De vremea când mergeam cu ei
Sã strângem snopii de tulei
Şi când bunicul îmi era
Mai mult decât un tatã.
Cum scârţâia uşa-n ţâţâni,
Sã intre bunu-n tindã!
Vãd coasa ce-o ţinea în mâini,
Simt apa rece din fântâni;
Şi n-are cum!... Da, n-are cum,
Un dor sã nu mă prindã!
Mã vãd din nou, parcã-n ocol
Umplând borcane goale
Şi cu nisip, şi cu nãmol
Ieşind afarã-n capul gol,
Pe când fierbea, la foc domol,
Ciolanul, pe sarmale.
Mi-aduc aminte ca acum
Şi lacrimi curg şiroaie...
Cum se-nãlţa din coşuri, fum,
Şi cum sãream, cum sã vã spun...
În balta tulbure din drum
Dupã o zi de ploaie.
Mi-e dor de turmele de miei,
De holdele arate;
De primãveri, de ghiocei,
De grauri, ce-aduceau cu ei
Vreun cântec sau vreun obicei,
Din ţãri îndepãrtate.
Şi cum sã nu îţi aminteşti
Ieşirile-n naturã,
De liniştea din Dobârleşti,
De verile scãldate-n foc,
De soare, de cãldurã...
De vechiul ceai din flori de soc,
De vreun drumeţ, care-avea loc
La noi în bãtãturã?
De mama, care ne-aştepta
Cu turte, în cãmarã,
De ciorba care clocotea
Sub jarul "foc şi parã",
De rândunica ce ţipa,
Din zori şi pânã-n searã!...
Ah, Doamne, caldã mai era
Cãsuţa de la ţarã!
De toamna, ce punea-n cântar
Veşmintele, ca plumbul;
De prima zi a lui Gustar
Când bunu', mare gospodar,
Îşi pregãtea un pãlimar
Sã suie-n pod porumbul.
De-atâtea ori am strãbãtut
Cãrãrile Poienii!
Când vântul trist, trecea tãcut
Mişcându-mi oalele de lut...
Şi-atâtea toamne au trecut
De-atunci, prin sita vremii!
De iernile care, venind,
Pãreau cã nu mai pleacã;
De când strângeam trifoiu-n Grind,
De vechi rugini, care se prind
De piatra coasei, care stã
De astã-varã-n teacã...
Dar, în sfârşit, plecau tiptil
Şi fãrã sã-mi dau seama;
Iar eu fugeam, fiind copil
Şi aprindeam câte-un fitil,
Dorind sã vinã-ntâi april,
S-o pãcãlesc pe mama...
Aşa fusese pe la noi,
Cu multã vreme-n urmã.
Dar, parcã totul s-a schimbat:
Plecat-au oamenii din sat,
De-ogoare nu le-a mai pãsat,
Nici câinilor, de turmã.
Deplâng, după atâţia ani,
Acele scumpe clipe!...
Mã tem cã vor rãmâne-orfani
Mai-tinerii contemporani,
Având şi case, având şi bani,
Statut de "tipi" şi "tipe":
Din vremurile de demult,
Nu fac icoane şi nici cult
Dar ştiu cã n-or mai vrea nicicând,
Nicicând sã se-nfiripe!...
Departe de cei dragi
Departe de cei dragi
Cad frunzele din grădina mea,
Dar sunt prea departe să le văd cum cad.
Pământul s-a acoperit cu frunze,
Şi s-a format un covor auriu.
Din nou trece anul,
Dar sunt prea departe,
De bunici,copii,mamă şi tată.
Îmi este dor de ei ,dar sunt eu prea departe
Timpul nu îmi permite să-i văd macăr un pic .
Aş da totul să-mi privesc copii,
Să o văd pe scumpa mea mămică,
Pe voiosul meu tătic.
Macăr că sunt prea departe
Şi frunzele prea devreme se scutură
În inimă îmi rămân cei dragi,
Pe care-i port cu grijă
În sufletul senin de dor.
(Autoarea poeziei date sunt eu :,Zamurca Alina clasa 9 Instituţia Publică Liceul Teotetic Varniţa)
Satul meu (despre Satul Varnița)
Satul meu nu-i ca altul,
Satul meu eu deosebit!
La noi aici în sat.
Copiii, adulții, profesorii, bunicii
Sunt strânși legați.
Avem un sat prietenos,
Că pe oricare-l primește bine,
Iar mai ales când vine iarna,
Poți vedea copii cu sania.
E vesel aici la noi
Vesel dar nu ca la voi!
Atunci când vine primăvara,
O mireasă merge flori îmbătătoare,
Iar când vine vara,
Vezi copiii furând cireșe de la oameni,
Deci ,când toamna sosește.
Oamenii de roadă bogată se bucură.
Așa e satul meu
Am un sat deosebit.
Autor Zamurca Alina 🌷
Parintii
Poate părinții mei n au plecat în străinătate
Dar nici nu i am avut aproape.
Mereu era ceva
Ce ii preocupa
Și de mică eu voiam să mă joc cu ei orice
Să mă învelească la culcare și să mi spună povești cu prinți si prințese si împărați veșnic bogați
Mi am dorit un tată care să mă ia in brațe de dragul meu, ci nu doar când mă loveam
Mi am dorit o mamă cu care timpul mi l petreceam
Mi am dorit o casă veșnic luminată
Nu una dezbinată in bucăți de piatră
Mi ai dorit un tată care mă observa, ci nu unul care doar mă privea
Mi am dorit o mamă ce ma umplea de fericire, ci nu una blocată in bucătărie
Mi am dorit o viața cu mai puține probleme, cu mai puține datorii si mai multe bucurii
Mi am dorit părinți care să mă ajute să cresc, ci nu părinți blocați in afaceri de succes
Mi am dorit si mi am dorit si doresc degeaba intr una, mi as dorii la nesfârșit dacă se întâmpla pana acuma
Mi am dorit o familie ca in poveștile regale, un bărbat și o femeie și fără daune morale, fără certuri și necazuri intre rude si neveste, intre tați și frați și mame ce se ascund dupa ferestre
Părinții mei n au fost plecați, intr o tară mai bogată, au stat și au indurat problemele ce au venit cu ei deodată
Mi am dorit, o viața ca in povești, fără grija banilor sau grijile sufletești, mi am dorit un tată care să vadă cu inima mai mult decât au văzut ochii lui prima știre de la tv.
Mi am dorit o viață buna, fără scandal sau drame amestecate cu traume, mi am dorit o mamă care să schimbe ce i greșit in bine pentru ea, pentru mine pentru sora si pentru mamaia, pentru neamul ei urât de cei din jur, pentru familia ei bună ce și au pus la gât un șnur când au acceptat poverile pe care tata le a format, când au acceptat regulile de a sta la ei in sat, de a sta departe de tot ce înseamnă iubire fată de mine sau Miruna sau orice nepot de-o fire…
Mi am dorit, cam pre multe… dar nu mă opresc aici caci multe dintre ele sunt doar niște frici, de care voi scăpa ușor in lumea mea, lumea in care… mama si cu tata imi aduc doar alinare
Bătrînul şi şevaletul
Sub cerul cenușiu ,
Cândva albastru
Am poposit
Să întâmpin înserarea
Pe învechitul șevalet
De maestru
Umbra mea așteaptă
să sărute culoarea.
Veșnic rămas
Mă avânt cu putere
Oare unde mă va duce ?
O huță prinsă de-o stâncă
Mii de amintiri aduce
Nu se vede mai nimic
Decât aerul mândru
Care vrea să mă doboare
Când încerc să trec prin-transu
Parca văd în departe
Cum pământul încet se duce
Și în vale lângă gard
O colibă în vârf cu cruce
O bătrână lângă ușă
Cârja veșnic își târăște
Cu fusta veștejită
Și cu batic în creștet
Aș vrea să mă arunc
Să ajung la ea, în vale
Să plâng, să o sărut
Să îmi redea veșnica cale
Să-i spun mii de cuvinte
Inima s-o eliberez
Și încet la pieptul moale
Suferință s-o așez.
Dar pământul mă atrage
Nu mă lasă să visez
Bătrână s-a dus în vale
Groapa m-a prins în miez
Aș vrea încă o dată
Spre cer să mă avânt
Dar mi-e frica ,mi-e groază
Amintirea să mi-o frâng
Și așa veșnic rămas
Pe pământul rece ,tare
Încă încerc să eliberez
O suflare ,o strigare .
Graiul amintirilor
(Experienţele, locurile şi personajele prezentate, sunt specifice timpurilor trãite de autor).
Mi-aduc aminte de ai mei
Bãtrâni de altãdatã...
De vremea când mergeam cu ei
Sã strângem snopii de tulei
Şi când bunicul îmi era
Mai mult decât un tatã.
Cum scârţâia uşa-n ţâţâni,
Sã intre bunu-n tindã!
Vãd coasa ce-o ţinea în mâini,
Simt apa rece din fântâni;
Şi n-are cum!... Da, n-are cum,
Un dor sã nu mă prindã!
Mã vãd din nou, parcã-n ocol
Umplând borcane goale
Şi cu nisip, şi cu nãmol
Ieşind afarã-n capul gol,
Pe când fierbea, la foc domol,
Ciolanul, pe sarmale.
Mi-aduc aminte ca acum
Şi lacrimi curg şiroaie...
Cum se-nãlţa din coşuri, fum,
Şi cum sãream, cum sã vã spun...
În balta tulbure din drum
Dupã o zi de ploaie.
Mi-e dor de turmele de miei,
De holdele arate;
De primãveri, de ghiocei,
De grauri, ce-aduceau cu ei
Vreun cântec sau vreun obicei,
Din ţãri îndepãrtate.
Şi cum sã nu îţi aminteşti
Ieşirile-n naturã,
De liniştea din Dobârleşti,
De verile scãldate-n foc,
De soare, de cãldurã...
De vechiul ceai din flori de soc,
De vreun drumeţ, care-avea loc
La noi în bãtãturã?
De mama, care ne-aştepta
Cu turte, în cãmarã,
De ciorba care clocotea
Sub jarul "foc şi parã",
De rândunica ce ţipa,
Din zori şi pânã-n searã!...
Ah, Doamne, caldã mai era
Cãsuţa de la ţarã!
De toamna, ce punea-n cântar
Veşmintele, ca plumbul;
De prima zi a lui Gustar
Când bunu', mare gospodar,
Îşi pregãtea un pãlimar
Sã suie-n pod porumbul.
De-atâtea ori am strãbãtut
Cãrãrile Poienii!
Când vântul trist, trecea tãcut
Mişcându-mi oalele de lut...
Şi-atâtea toamne au trecut
De-atunci, prin sita vremii!
De iernile care, venind,
Pãreau cã nu mai pleacã;
De când strângeam trifoiu-n Grind,
De vechi rugini, care se prind
De piatra coasei, care stã
De astã-varã-n teacã...
Dar, în sfârşit, plecau tiptil
Şi fãrã sã-mi dau seama;
Iar eu fugeam, fiind copil
Şi aprindeam câte-un fitil,
Dorind sã vinã-ntâi april,
S-o pãcãlesc pe mama...
Aşa fusese pe la noi,
Cu multã vreme-n urmã.
Dar, parcã totul s-a schimbat:
Plecat-au oamenii din sat,
De-ogoare nu le-a mai pãsat,
Nici câinilor, de turmã.
Deplâng, după atâţia ani,
Acele scumpe clipe!...
Mã tem cã vor rãmâne-orfani
Mai-tinerii contemporani,
Având şi case, având şi bani,
Statut de "tipi" şi "tipe":
Din vremurile de demult,
Nu fac icoane şi nici cult
Dar ştiu cã n-or mai vrea nicicând,
Nicicând sã se-nfiripe!...
Departe de cei dragi
Departe de cei dragi
Cad frunzele din grădina mea,
Dar sunt prea departe să le văd cum cad.
Pământul s-a acoperit cu frunze,
Şi s-a format un covor auriu.
Din nou trece anul,
Dar sunt prea departe,
De bunici,copii,mamă şi tată.
Îmi este dor de ei ,dar sunt eu prea departe
Timpul nu îmi permite să-i văd macăr un pic .
Aş da totul să-mi privesc copii,
Să o văd pe scumpa mea mămică,
Pe voiosul meu tătic.
Macăr că sunt prea departe
Şi frunzele prea devreme se scutură
În inimă îmi rămân cei dragi,
Pe care-i port cu grijă
În sufletul senin de dor.
(Autoarea poeziei date sunt eu :,Zamurca Alina clasa 9 Instituţia Publică Liceul Teotetic Varniţa)
Satul meu (despre Satul Varnița)
Satul meu nu-i ca altul,
Satul meu eu deosebit!
La noi aici în sat.
Copiii, adulții, profesorii, bunicii
Sunt strânși legați.
Avem un sat prietenos,
Că pe oricare-l primește bine,
Iar mai ales când vine iarna,
Poți vedea copii cu sania.
E vesel aici la noi
Vesel dar nu ca la voi!
Atunci când vine primăvara,
O mireasă merge flori îmbătătoare,
Iar când vine vara,
Vezi copiii furând cireșe de la oameni,
Deci ,când toamna sosește.
Oamenii de roadă bogată se bucură.
Așa e satul meu
Am un sat deosebit.
Autor Zamurca Alina 🌷
Parintii
Poate părinții mei n au plecat în străinătate
Dar nici nu i am avut aproape.
Mereu era ceva
Ce ii preocupa
Și de mică eu voiam să mă joc cu ei orice
Să mă învelească la culcare și să mi spună povești cu prinți si prințese si împărați veșnic bogați
Mi am dorit un tată care să mă ia in brațe de dragul meu, ci nu doar când mă loveam
Mi am dorit o mamă cu care timpul mi l petreceam
Mi am dorit o casă veșnic luminată
Nu una dezbinată in bucăți de piatră
Mi ai dorit un tată care mă observa, ci nu unul care doar mă privea
Mi am dorit o mamă ce ma umplea de fericire, ci nu una blocată in bucătărie
Mi am dorit o viața cu mai puține probleme, cu mai puține datorii si mai multe bucurii
Mi am dorit părinți care să mă ajute să cresc, ci nu părinți blocați in afaceri de succes
Mi am dorit si mi am dorit si doresc degeaba intr una, mi as dorii la nesfârșit dacă se întâmpla pana acuma
Mi am dorit o familie ca in poveștile regale, un bărbat și o femeie și fără daune morale, fără certuri și necazuri intre rude si neveste, intre tați și frați și mame ce se ascund dupa ferestre
Părinții mei n au fost plecați, intr o tară mai bogată, au stat și au indurat problemele ce au venit cu ei deodată
Mi am dorit, o viața ca in povești, fără grija banilor sau grijile sufletești, mi am dorit un tată care să vadă cu inima mai mult decât au văzut ochii lui prima știre de la tv.
Mi am dorit o viață buna, fără scandal sau drame amestecate cu traume, mi am dorit o mamă care să schimbe ce i greșit in bine pentru ea, pentru mine pentru sora si pentru mamaia, pentru neamul ei urât de cei din jur, pentru familia ei bună ce și au pus la gât un șnur când au acceptat poverile pe care tata le a format, când au acceptat regulile de a sta la ei in sat, de a sta departe de tot ce înseamnă iubire fată de mine sau Miruna sau orice nepot de-o fire…
Mi am dorit, cam pre multe… dar nu mă opresc aici caci multe dintre ele sunt doar niște frici, de care voi scăpa ușor in lumea mea, lumea in care… mama si cu tata imi aduc doar alinare
Bătrînul şi şevaletul
Sub cerul cenușiu ,
Cândva albastru
Am poposit
Să întâmpin înserarea
Pe învechitul șevalet
De maestru
Umbra mea așteaptă
să sărute culoarea.
Alte poezii ale autorului
Through my eyes
My eyes saw her
In a field, up in the sky.
A lovely lily amongst roses.
An adonis amongst stars.
Through my eyes she is a treasure,
With her beautiful petals,
With her beautiful glimmer.
I see through her imperfections and doubts.
A lovely lily she is,
Swinging across sea.
A broken star she is,
Watching over me.
A beautiful soul she has,
Shining through the night.
With her petals roaming around,
She’s a beautiful flower, no doubt.
A shining star,
You’ll see her shine miles away, from afar.
You’ll see her when you look up at the sky,
You’ll know its her by her blime.
In a field ,
You’ll se her beauty standing neatly,
Yet so chaotic and disturbing.
You’ll notice her colors, the lots she has, you’ll say she’s pretty, then she’ll blush.
Through my eyes she’s not just a flower,
She is indeed the power you need to survive.
Through my eyes she’s not just a star,
She is an inspiration , a scar left from a cut.
A flower she is, different standing in the field, so perfect she is.
A star she is, shinnier floating in the sky,so vibrant she is.
The flower that caught my eye.
The star who stole my mind.
Her beauty is no where else to be found.
Her mind surely brighter than ours.
Rule no 1
Rule No 1
I broke to rule, the sacred rule to happiness
Once i cry everything stops, once she breaks the world goes on. Its not fair how loyal she is, she gives her life for someone like me and the life i give its worthless for a soul so pure
The way she acts, the way she loves me, im her muse her everything, im hers and she is mine but she loves to see me happy but that makes her wanna cry, I guess, because she cares, she cares for me but i hate the way she fights, i hate that im the reason she cries
It says its fine and it was a long time ago, but the pain in her heart she keeps hidden and the only place it goes its her paper, mirroring her soul and thoughts. She wants to give me the world even though it means hers will also break…
I broke the rule, rule no 1…
Briza
Trist si confuz in gânduri
Ușor pierdut printre rânduri
Stând acolo adormit
Parca foarte nedumerit
Cu viața întoarsă pe dos
In oglinda te vezi hidos
Ceva parca te trezește
Te uiți in jur
Nimic
Te uiți sus jos
Nimic,doar praf si vieți spulberate
Ceva te întoarce
Te întorci si ceva te lovește
Briza cu un zâmbet dulce
Îți zice ca nu e nimic
Ești bine,n-ai pățit nimic
Viața e dura cu tine
Tu trebuie sa lupți pentru bine
Nu doar al tau
Ci al tuturor
Nu e ușor într-adevăr
Te simți închis intr-un lagăr
Te atinge pe umăr
Si îți mai zice încă o data
Ca o sa reușești
O sa ajungi sa nu mai greșești
Dupa pleacă
Singuratic rămâi
Nedumerit,uimit de ce ai simțit
Briza e cu tine când in viața te simți neiubit
Briza ușor te mângâie când ai nevoie
Dar dupa pleacă si te lasă cu o melodie
Care melodie îți cântă in minte
Iar viața ta parca nu mai e urata
Parca e chiar plăcută
Briza e cu tine când te simți liber alergând prin pădure
Când fugi de un câine
Sau când sari de bucurie
Te simți bine cu parul ciufulit
De briza care l-a răscolit
Când ești pierdut ea te ghidează pe drumul potrivit
Arătându-ti ca nu ai greșit
Ci doar ai gândit diferit
Te scapă de griji
Si te face fericit
Dar când ploaia se apropie ea fuge grabita in orizont
Si vine vântul violent
Pregătit sa îți spulbere fantezia
Si sa îți prezinte frica
Te amesteca neclintit
In timp ce tu o cauți înapoi
Pe briza ce te-a liniștit
Dupa
Totul se oprește
Si nu mai e nimica lângă tine
Singur singurel
Ramai ca un strugurel
Pe un ciorchine necăjit
Viața e buna pana când te lovește vântul
Si rămâi singur singurel
O sa vina briza sa te aline dar dupa pleacă si ea sa se ocupe de buna-starea altora
Briza ca o mama te înțelege
Alături de tine este
Dar dupa crești
Si rar o mai vezi
Asa ca atunci când te îmbrățișează
Nu ezita sa îi spui ca o iubești
Ciocolată amară
Știu că doare,
Dragostea cea arzătoare,
Știu că încerci
Să nu mai răcești.
Să nu-ți mai răcească inima dupa o conversație amara,
Ca ciocolata aceea din primăvara.
Știu ca-i greu, iar si iar
Dar de data asta, ai evoluat.
Ai văzut cum e sa plângi, sa simți briceagul atingându-ti blând pielea.
Ai văzut cum e sa suferi din dragostea dulce ca mierea cea sărată.
Dar acum te vindeci,
Rănile ti se închid,
Si parca viața un pic mai bine a devenit.
Eu te iubesc, prietena mea draga,
Si viața nu-i asa amara ca ciocolata de primăvara, sau ca mierea cea sărată,
E dulce ca lichiorul si dulce ca sarea,
Mai e acra ca zaharul si arzătoare ca marea.
E buna când o vezi cu ochii blânzi si amorțiți de-atâta ciocolata dulce.
O sa treacă, o sa vezi, doar trebuie sa aștepți, ca acel gust amuțitor, sa-ti ajungă in suflet ca lacrima iubirii.
O stea cazuta
O stea cazuta am vazut
Si de o data te am recunoscut
Ai cazut la mine in brate
Si ai crezut ca sufar dupa ale tale calde imbratisari
Ai cazut din cer, ca un inger exilat
Mi ai cazut in cale ca un mar stricat
Te ai apropiat incet de solul arzator
Te ai apropiat de mine crezand ca imi va fi dor
O stea cazuta am vazut
Isi urma destinul
N am crezut ca te am avut
Dar in final eu ti am avut chinul
Am cazut
Eu sunt steaua cazatoare
Puneti o dorinta
Caci nu ti voi sta in cale
Ce frumoasa este luna
Nu i asa?
Ma vei dorii intr-una
Dar voi pleca
Al meu suflet satinat
L ai lasat plin de toxine
Mi as dori sa fi uitat
Ca ai pus mana pe mine
Like water
You flow through my mind like water
Sometimes it can be a turbulent flow,
Sometimes just nice and slow.
Like water you have stages,
Where your mad, then your sad,when you cry, then you laugh.
I don’t get you, i dont.
But sometimes, i cant think straight when i dont hear your bubly vocal cords.
I dont get you, i dont.
But i feel like its just us in the whole world.
We flow, we fall, we cross each road we pass.
We never get tired of the waterblast.
You tend to pour your problems on me,
expecting to evaporate them just like warm tea.
I dont get you, i do.
I listen to every gush you have, to every little pond you have.
You flood my mind with words you say, with your problems within each day.
I dont get you, but oh how i do.
My mind when i talk to you is all blue.
All blue like the sea, until it turns black when your in missery.
I try to keep you clean, but each time there’s another plastic in your sea.
Your all soaked, from your tears you have leaked.
I try to offer a towel, but it just gets wet from your sorrows.
From your past wishes and hopes,how i wish i could just swim,
Through each of your dreams, and slowly make them appear, like a little fish swimming in the sea.
I dont get you, i dont.
But i cant help but admire your flows and waves, each time you slowly sway.
You flow through my mind like water,
And yet again you never seem to bother.
Through my eyes
My eyes saw her
In a field, up in the sky.
A lovely lily amongst roses.
An adonis amongst stars.
Through my eyes she is a treasure,
With her beautiful petals,
With her beautiful glimmer.
I see through her imperfections and doubts.
A lovely lily she is,
Swinging across sea.
A broken star she is,
Watching over me.
A beautiful soul she has,
Shining through the night.
With her petals roaming around,
She’s a beautiful flower, no doubt.
A shining star,
You’ll see her shine miles away, from afar.
You’ll see her when you look up at the sky,
You’ll know its her by her blime.
In a field ,
You’ll se her beauty standing neatly,
Yet so chaotic and disturbing.
You’ll notice her colors, the lots she has, you’ll say she’s pretty, then she’ll blush.
Through my eyes she’s not just a flower,
She is indeed the power you need to survive.
Through my eyes she’s not just a star,
She is an inspiration , a scar left from a cut.
A flower she is, different standing in the field, so perfect she is.
A star she is, shinnier floating in the sky,so vibrant she is.
The flower that caught my eye.
The star who stole my mind.
Her beauty is no where else to be found.
Her mind surely brighter than ours.
Rule no 1
Rule No 1
I broke to rule, the sacred rule to happiness
Once i cry everything stops, once she breaks the world goes on. Its not fair how loyal she is, she gives her life for someone like me and the life i give its worthless for a soul so pure
The way she acts, the way she loves me, im her muse her everything, im hers and she is mine but she loves to see me happy but that makes her wanna cry, I guess, because she cares, she cares for me but i hate the way she fights, i hate that im the reason she cries
It says its fine and it was a long time ago, but the pain in her heart she keeps hidden and the only place it goes its her paper, mirroring her soul and thoughts. She wants to give me the world even though it means hers will also break…
I broke the rule, rule no 1…
Briza
Trist si confuz in gânduri
Ușor pierdut printre rânduri
Stând acolo adormit
Parca foarte nedumerit
Cu viața întoarsă pe dos
In oglinda te vezi hidos
Ceva parca te trezește
Te uiți in jur
Nimic
Te uiți sus jos
Nimic,doar praf si vieți spulberate
Ceva te întoarce
Te întorci si ceva te lovește
Briza cu un zâmbet dulce
Îți zice ca nu e nimic
Ești bine,n-ai pățit nimic
Viața e dura cu tine
Tu trebuie sa lupți pentru bine
Nu doar al tau
Ci al tuturor
Nu e ușor într-adevăr
Te simți închis intr-un lagăr
Te atinge pe umăr
Si îți mai zice încă o data
Ca o sa reușești
O sa ajungi sa nu mai greșești
Dupa pleacă
Singuratic rămâi
Nedumerit,uimit de ce ai simțit
Briza e cu tine când in viața te simți neiubit
Briza ușor te mângâie când ai nevoie
Dar dupa pleacă si te lasă cu o melodie
Care melodie îți cântă in minte
Iar viața ta parca nu mai e urata
Parca e chiar plăcută
Briza e cu tine când te simți liber alergând prin pădure
Când fugi de un câine
Sau când sari de bucurie
Te simți bine cu parul ciufulit
De briza care l-a răscolit
Când ești pierdut ea te ghidează pe drumul potrivit
Arătându-ti ca nu ai greșit
Ci doar ai gândit diferit
Te scapă de griji
Si te face fericit
Dar când ploaia se apropie ea fuge grabita in orizont
Si vine vântul violent
Pregătit sa îți spulbere fantezia
Si sa îți prezinte frica
Te amesteca neclintit
In timp ce tu o cauți înapoi
Pe briza ce te-a liniștit
Dupa
Totul se oprește
Si nu mai e nimica lângă tine
Singur singurel
Ramai ca un strugurel
Pe un ciorchine necăjit
Viața e buna pana când te lovește vântul
Si rămâi singur singurel
O sa vina briza sa te aline dar dupa pleacă si ea sa se ocupe de buna-starea altora
Briza ca o mama te înțelege
Alături de tine este
Dar dupa crești
Si rar o mai vezi
Asa ca atunci când te îmbrățișează
Nu ezita sa îi spui ca o iubești
Ciocolată amară
Știu că doare,
Dragostea cea arzătoare,
Știu că încerci
Să nu mai răcești.
Să nu-ți mai răcească inima dupa o conversație amara,
Ca ciocolata aceea din primăvara.
Știu ca-i greu, iar si iar
Dar de data asta, ai evoluat.
Ai văzut cum e sa plângi, sa simți briceagul atingându-ti blând pielea.
Ai văzut cum e sa suferi din dragostea dulce ca mierea cea sărată.
Dar acum te vindeci,
Rănile ti se închid,
Si parca viața un pic mai bine a devenit.
Eu te iubesc, prietena mea draga,
Si viața nu-i asa amara ca ciocolata de primăvara, sau ca mierea cea sărată,
E dulce ca lichiorul si dulce ca sarea,
Mai e acra ca zaharul si arzătoare ca marea.
E buna când o vezi cu ochii blânzi si amorțiți de-atâta ciocolata dulce.
O sa treacă, o sa vezi, doar trebuie sa aștepți, ca acel gust amuțitor, sa-ti ajungă in suflet ca lacrima iubirii.
O stea cazuta
O stea cazuta am vazut
Si de o data te am recunoscut
Ai cazut la mine in brate
Si ai crezut ca sufar dupa ale tale calde imbratisari
Ai cazut din cer, ca un inger exilat
Mi ai cazut in cale ca un mar stricat
Te ai apropiat incet de solul arzator
Te ai apropiat de mine crezand ca imi va fi dor
O stea cazuta am vazut
Isi urma destinul
N am crezut ca te am avut
Dar in final eu ti am avut chinul
Am cazut
Eu sunt steaua cazatoare
Puneti o dorinta
Caci nu ti voi sta in cale
Ce frumoasa este luna
Nu i asa?
Ma vei dorii intr-una
Dar voi pleca
Al meu suflet satinat
L ai lasat plin de toxine
Mi as dori sa fi uitat
Ca ai pus mana pe mine
Like water
You flow through my mind like water
Sometimes it can be a turbulent flow,
Sometimes just nice and slow.
Like water you have stages,
Where your mad, then your sad,when you cry, then you laugh.
I don’t get you, i dont.
But sometimes, i cant think straight when i dont hear your bubly vocal cords.
I dont get you, i dont.
But i feel like its just us in the whole world.
We flow, we fall, we cross each road we pass.
We never get tired of the waterblast.
You tend to pour your problems on me,
expecting to evaporate them just like warm tea.
I dont get you, i do.
I listen to every gush you have, to every little pond you have.
You flood my mind with words you say, with your problems within each day.
I dont get you, but oh how i do.
My mind when i talk to you is all blue.
All blue like the sea, until it turns black when your in missery.
I try to keep you clean, but each time there’s another plastic in your sea.
Your all soaked, from your tears you have leaked.
I try to offer a towel, but it just gets wet from your sorrows.
From your past wishes and hopes,how i wish i could just swim,
Through each of your dreams, and slowly make them appear, like a little fish swimming in the sea.
I dont get you, i dont.
But i cant help but admire your flows and waves, each time you slowly sway.
You flow through my mind like water,
And yet again you never seem to bother.