Autorul Cormos Bogdan
Total
3 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Iertarea Ta
Iertarea Ta
Curata inima
Curata sufletul de ura
Si-l transforma-n apa pura
Iertarea Ta
Vindeca cicatricile
Ce se strang precum furnicile
Iertarea Ta
Transforma comportamentul
Si schimba rationamentul
Cu blandete Isus a venit
Cu o mare iubire,El m-a coplesit
Eram cazut
De vant batut
Cu mila la mine s-a uitat
Si pe bratul Sau El m-a luat
Iertarea Ta
Schimba totul
Schimba ochii,schimba omul
Dintr-o inima de marne
El a facut o inima de carne
Ce ramane aprinsa pentru El
Iertarea Ta
M-a ajutat sa iubesc
Si cu blandete sa vorbesc
Tot ce-mi doresc
Pe Tine sa Te intalnesc
In Regatul Tau Ceresc...
Necrolog
Mă-ngheț singur, urlu, strig
Pe scena demenței, sigur mă-nfig.
Voi să uit ce-am petrecut
Să nu mai văd ce-i în trecut.
Un ars pe rug mă-nchipui, deget de smoală
Întind eu către cerul, acuma plin de boală.
Mă înec cu seva vieții - dezamăgire
Și o scuip pe tot ce-i alb - sclipire.
Thanatos se coboară, chipiu de morți topite
Și vocile ce țipă, pe cale chinuite.
Mă cheamă dar la ele, tomnatic să m-alătur
Să mă sfărâm în cioburi, și-apoi să mi le mătur.
Cad iarăși la pământ, când morții mă îngână
Recit și eu smerit, un vers pe căpățână.
Mă contopesc în noapte, sub plapuma pieirii
S-ajung poate în grabă, la clipa nemuririi.
Urme de tăcere
Mă uit la ele — linii tăcute,
Desenate-n carne, adânci și mute.
Nu cer nimic, nu spun cuvânt,
Dar știu prea bine tot ce simt.
Sunt amintiri ce nu s-au stins,
Din nopți cu sufletul întins,
Pe marginea unei tăceri
Ce n-a știut să ceară ieri.
Nu-mi mai e rușine de ele,
Sunt ale mele, doar ale mele.
Dovada că am fost aici,
Chiar când voiam să plec… în mici.
Dar azi le privesc cu un gând nou:
„Uite, ai trecut prin rău.
Și totuși ești.” — Și totuși stau.
Și totuși simt. Și totuși vreau.
Și poate-ntr-o zi, fără teamă,
Le voi atinge ca pe-o rană
Vindecată — nu uitată,
Dar de mine… îmbrățișată.
Arma în jos!
Arma în jos..
Nu-ţi sunt duşman!
Arma o vei ridica,
Când ţi-oi fi duşman.
Iar acum tu taci şi ascultă!
Fără vorbă multă.
Mi-ai fost un bun amice,
Iar acum îmi eşti duşman.
Timp nu mult a trecut,
Şi răutatea ţi-a crescut.
Arma în sus ai ridicat,
Şi erai neînfricat.
În ochii tăi nici nu vedeai,
Cât de mult greşeai.
Nici frică nu-ți era,arma s-o ridici,
De atunci tu-mi ești dușman.
Să te bată Dumnezeu.
Să te vadă Dumnezeu.
Ce greșeală ai făcut,
Ridicând arma-n sus la mine.
Poezie dedicată dușmanului.
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Toamna în parc de George Topârceanu în engleză
Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.
Prin lumina estompată
De mătasa unui nor,
Visătoare trece-o fată
C-un plutonier-major.
Rumen de timiditate
El se uită-n jos posac.
Ea striveşte foi uscate
Sub pantofii mici de lac.
Şi-ntr-o fină discordanţă
Cu priveliştea sonoră,
Merg aşa, cam la distanţă,
El major şi ea minoră...
Fall in the park
Falling swiftly on the alley
Of the park with flowers blue
In a long autumnal rally,
Dead leaves—as our dreams are, too.
In the light that’s softly sifting
Through the silken cloud below,
Dreamily a girl is drifting,
Sergeant major in her tow.
Timid, flushed, and all aflutter,
He looks down, very confused,
She is squashing leafy clutter.
Under her small patent shoes.
And in a refined discordance
With the view that’s ever finer,
They keep walking, at a distance,
He a major—she a minor.
Simțire
Simte că te admir,
Că te apreciez.
Spune-mi că te inspir,
Și simte odată
Cum eu
Pe viață
De a ta dragoste
Nu scap,
Ești o pacoste
Ce-mi pune capac.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Ultima discuție
Laura Maria
1 noiembrie
Atâta neputință și adevăr adunate la un loc... E nevoie de mult curaj să așezi o asemenea rană pe hârtie fără ocolișuri. Felicitări pentru vulnerabili...
Gustul durerii
Deea
31 octombrie
superb poem :*
Gustul durerii
Monica P
31 octombrie
Frumos,melancolic,adânc... Felicitări!!!:)
Yin-Yang
anca_nistor
25 octombrie
"Și moartea însăși naște o iubire"- atât de frumos descrisă speranța în continuitatea vieții. 🙏
Străin în sinele său
anca_nistor
24 octombrie
Ai descris perfect omul zilelor noastre, îndepărtat de sinele său autentic, rătăcit în plăcerile și cerințele deșarte ale lumii exterioare. Frumoase v...
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Gabriel Trofin
23 octombrie
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Silvia Mihalachi
23 octombrie
Și eu cred că sunteți ,,lacrima lui Dumnezeu,,… Dovadă sunt frumoasele , creștine motivații în versurile poeziei, o poezie binecuvântată de Biblie...
Caut un om
Gabriel Trofin
22 octombrie
Mulțumesc frumos Anca... Mă bucur că îți plac versurile mele!
Caut un om
anca_nistor
22 octombrie
Ai un talent desăvârșit! Mulțumesc pentru toate stările pe care reușești să le transpui in vers🙏
Poem
Deea
21 octombrie
Mulțumesc