Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Cormos Bogdan
Data postării: 22 octombrie 2023
Vizualizări: 550
Poezii din aceiaşi categorie
"Cu capul în nori"
Cu capul în nori,
Mă regăsesc din nou această dimineață.
Aparent am uitat unde e pământul,
Deoarece calc pe o pufoasă albeață.
Pas cu pas, îmi ghidez drumul,
Prin plapuma de nori, din cer.
Dar am făcut o greșeală...
M-am uitat în jos, de sus.
Nu mi-a fost frică,
Din contră am rămas uimit.
De priveliștea, ce ai mei ochi au captat,
A pământului de jos, ce senin îmi zâmbea.
Deodată, norii au dispărut,
Și m-au lăsat să cad.
Dar eu nu cădeam,
Și totuși mă întrebam.
Ceea ce aud, e alarma mea?
Crez
Din tărâmul ceresc, o lumină coboară,
O poveste sfântă, cu jertfă și glorie.
Un prunc se naște, în iesle culcat,
Fiul lui Dumnezeu, lumii salvat.
Cuvinte de pace și dragoste propovăduiește,
Minuni înfăptuiește, bolnavi vindecă.
Oamenii îl urmează, cu speranță în suflet,
Căci Împărăția lui Dumnezeu e aproape.
Dar ura și invidia îl conduc spre moarte,
Pe cruce răstignit, pentru păcatele noastre.
Trei zile în mormânt, dar moartea nu-l ține,
Învie din morți, biruitor, cu slavă deplină.
Cincizeci de zile petrece cu ucenicii,
Îi învață și îi trimite să propovăduiască Evanghelia.
Duhul Sfânt coboară, Biserica se naște,
Credința se răspândește, sufletele se mântuiesc.
De-a lungul veacurilor, creștinii îl urmează,
Prin cruci și suferințe, dar și cu bucurie.
Căci în Hristos au viața veșnică,
Nădejdea gloriei cerești, lumina nemuririi.
Creștinismul e o poveste de iubire,
De jertfă și iertare, de speranță și mântuire.
E o călătorie spre Împărăția lui Dumnezeu,
Un drum al credinței, al dragostei și al luminii.
Realități devastatoare
Ruşine vouã, dragi tâlhari,
Care-aţi distrus o ţarã!
Cãci doar cu-al vostru ajutor,
Se-alese praful de popor:
L-aţi scos din ţarã-afarã!
Ruşine fie-vã în veci!
Cãci, mulţumitã vouã,
Strãinii ne-au îngenuncheat,
Şi-n grabã mare ne-au legat
De mâinile-amândouã!
N-am fi putut fãrã de voi
Trãi, în libertate!
Gunoiul n-ar fi fost gunoi,
N-am fi avut tâlhari-ciocoi,
Nici mâinile legate!
Voi înşivã, v-aţi socotit
Stãpânii-acestei patrii!
Nu v-aţi sfiit a ne muşca,
Când nu aţi mai putut lãtra,
Cãci nu prea muşti, când latri!
De bine...ce sã vã mai spun?
Nu prea gãsesc cuvinte!
Mai bine nu vi l-aţi dori
Cã lacrimi vã vor podidi
Şi-o sã mã ţineţi minte!
Ruşine sã vã fie-n veci!
Ruşine sã vã fie!
Voi înşivã v-aţi condamnat
Şi-acum, de voi s-a lepãdat,
Întreaga Românie!
25.04.2022, Regensburg, DE
Ce să-ţi dau române
Ce să-ţi dau române,
Pentru al tău chin,
Pentru veşnica durere,
Şi amar destin.
Ce să-ţi dau creştine,
Spune-mi ce doreşti?
Viaţa ta e tristă,
Dar tu, Mă iubeşti.
Doamne pentru a mea durere,
Nu vreau vindecare,
Şi din marea Ta putere,
Dă-mi doar alinare.
Dă-mi un fluier să doinesc,
Când durerea mă frământă,
Şi când traiul mi-e greoi,
Şi duşmanii mă-nspăimântă.
Dă-mi poetul să îmi cânte,
Cerul, neamul şi natura,
Toate cele câte sunte,
Să îmi potolească ura.
Dă-mi pământul cu verdeaţă,
Codrul să mă răcorească,
Să nu-mi pese de-a mea viaţă
Doar copilul să-mi trăiască.
Dă-mi putere să mă rog,
Să nu cad în nepăsare,
Şi cu Tine fac zălog,
Că nu-mi trebuie vindecare.
Doina, codrul şi poetul,
Rugăciunea către Tine,
Mulţumescu Ţie Doamne,
Toate astea îmi fac bine.
Evadare
Eu, neatentul ce întotdeana am gafat,
Şi am simţit firescul ca pe un infern,
Mi-am dat acordul să fiu judecat,
Într-un ospiciu de nebuni modern.
Apărător să-mi fie un bătrân senil,
Iar cel ce mă acuză un uituc,
Și toate faptele de când eram copil,
Să-mi fie prezentate aici la balamuc.
Aprodul cu de-a sila să bage martorii pe ușă,
Iar eu în boxă să dansez cadril,
Să fie totul jăratec și cenușă,
Să simt în mine acest dezastru inutil.
Vacarmul s-a stârnit rapid în sală,
Și toți mă aclamă ca pe o vedetă,
Jurații-mi cer să cad la învoială,
Și să renunț la viața-mi deșuetă.
Într-un final mi s-a rostit sentința,
Exilul printre oameni, de nici un drept privat,
Dar mi-am simțit trădată conștiința,
Și-a doua zi, în zori, am evadat.
CARANTINĂ -lecție bună
Carantină, carantină…
ești ca spinul în grădină
te-aș tăia, dar nu știu cum
deci, te admirăm oricum
chiar dacă nu ai parfum.
Carantină floare rară,
tare aș mai vrea afară.
Că de când ai înflorit
pe-afară n-am mai ieșit
și-un pic și-am încărunțit.
Carantină sac de box
lasă că-ți găsesc detox
și-apoi vezi cum dau în tine
să simți cât este de bine
când stau cu masca pe mine.
Carantină cuib de cuc
lasă că-ți găsim haiduc
care să te pună în cui
colo-n vârful muntelui
să îngheți în bătaia vântului.
Carantină, Carantină,
te rog să nu fii haină
încă te mai rog ceva,
să pot din nou îmbrățișa
pe cei dragi din viața mea.
Carantină, aș vrea discret
să îți spun și un secret
pe toată prezența ta
am avut ce învăța
mai mult să iubesc
pe cei dragi să-i prețuiesc.
"Cu capul în nori"
Cu capul în nori,
Mă regăsesc din nou această dimineață.
Aparent am uitat unde e pământul,
Deoarece calc pe o pufoasă albeață.
Pas cu pas, îmi ghidez drumul,
Prin plapuma de nori, din cer.
Dar am făcut o greșeală...
M-am uitat în jos, de sus.
Nu mi-a fost frică,
Din contră am rămas uimit.
De priveliștea, ce ai mei ochi au captat,
A pământului de jos, ce senin îmi zâmbea.
Deodată, norii au dispărut,
Și m-au lăsat să cad.
Dar eu nu cădeam,
Și totuși mă întrebam.
Ceea ce aud, e alarma mea?
Crez
Din tărâmul ceresc, o lumină coboară,
O poveste sfântă, cu jertfă și glorie.
Un prunc se naște, în iesle culcat,
Fiul lui Dumnezeu, lumii salvat.
Cuvinte de pace și dragoste propovăduiește,
Minuni înfăptuiește, bolnavi vindecă.
Oamenii îl urmează, cu speranță în suflet,
Căci Împărăția lui Dumnezeu e aproape.
Dar ura și invidia îl conduc spre moarte,
Pe cruce răstignit, pentru păcatele noastre.
Trei zile în mormânt, dar moartea nu-l ține,
Învie din morți, biruitor, cu slavă deplină.
Cincizeci de zile petrece cu ucenicii,
Îi învață și îi trimite să propovăduiască Evanghelia.
Duhul Sfânt coboară, Biserica se naște,
Credința se răspândește, sufletele se mântuiesc.
De-a lungul veacurilor, creștinii îl urmează,
Prin cruci și suferințe, dar și cu bucurie.
Căci în Hristos au viața veșnică,
Nădejdea gloriei cerești, lumina nemuririi.
Creștinismul e o poveste de iubire,
De jertfă și iertare, de speranță și mântuire.
E o călătorie spre Împărăția lui Dumnezeu,
Un drum al credinței, al dragostei și al luminii.
Realități devastatoare
Ruşine vouã, dragi tâlhari,
Care-aţi distrus o ţarã!
Cãci doar cu-al vostru ajutor,
Se-alese praful de popor:
L-aţi scos din ţarã-afarã!
Ruşine fie-vã în veci!
Cãci, mulţumitã vouã,
Strãinii ne-au îngenuncheat,
Şi-n grabã mare ne-au legat
De mâinile-amândouã!
N-am fi putut fãrã de voi
Trãi, în libertate!
Gunoiul n-ar fi fost gunoi,
N-am fi avut tâlhari-ciocoi,
Nici mâinile legate!
Voi înşivã, v-aţi socotit
Stãpânii-acestei patrii!
Nu v-aţi sfiit a ne muşca,
Când nu aţi mai putut lãtra,
Cãci nu prea muşti, când latri!
De bine...ce sã vã mai spun?
Nu prea gãsesc cuvinte!
Mai bine nu vi l-aţi dori
Cã lacrimi vã vor podidi
Şi-o sã mã ţineţi minte!
Ruşine sã vã fie-n veci!
Ruşine sã vã fie!
Voi înşivã v-aţi condamnat
Şi-acum, de voi s-a lepãdat,
Întreaga Românie!
25.04.2022, Regensburg, DE
Ce să-ţi dau române
Ce să-ţi dau române,
Pentru al tău chin,
Pentru veşnica durere,
Şi amar destin.
Ce să-ţi dau creştine,
Spune-mi ce doreşti?
Viaţa ta e tristă,
Dar tu, Mă iubeşti.
Doamne pentru a mea durere,
Nu vreau vindecare,
Şi din marea Ta putere,
Dă-mi doar alinare.
Dă-mi un fluier să doinesc,
Când durerea mă frământă,
Şi când traiul mi-e greoi,
Şi duşmanii mă-nspăimântă.
Dă-mi poetul să îmi cânte,
Cerul, neamul şi natura,
Toate cele câte sunte,
Să îmi potolească ura.
Dă-mi pământul cu verdeaţă,
Codrul să mă răcorească,
Să nu-mi pese de-a mea viaţă
Doar copilul să-mi trăiască.
Dă-mi putere să mă rog,
Să nu cad în nepăsare,
Şi cu Tine fac zălog,
Că nu-mi trebuie vindecare.
Doina, codrul şi poetul,
Rugăciunea către Tine,
Mulţumescu Ţie Doamne,
Toate astea îmi fac bine.
Evadare
Eu, neatentul ce întotdeana am gafat,
Şi am simţit firescul ca pe un infern,
Mi-am dat acordul să fiu judecat,
Într-un ospiciu de nebuni modern.
Apărător să-mi fie un bătrân senil,
Iar cel ce mă acuză un uituc,
Și toate faptele de când eram copil,
Să-mi fie prezentate aici la balamuc.
Aprodul cu de-a sila să bage martorii pe ușă,
Iar eu în boxă să dansez cadril,
Să fie totul jăratec și cenușă,
Să simt în mine acest dezastru inutil.
Vacarmul s-a stârnit rapid în sală,
Și toți mă aclamă ca pe o vedetă,
Jurații-mi cer să cad la învoială,
Și să renunț la viața-mi deșuetă.
Într-un final mi s-a rostit sentința,
Exilul printre oameni, de nici un drept privat,
Dar mi-am simțit trădată conștiința,
Și-a doua zi, în zori, am evadat.
CARANTINĂ -lecție bună
Carantină, carantină…
ești ca spinul în grădină
te-aș tăia, dar nu știu cum
deci, te admirăm oricum
chiar dacă nu ai parfum.
Carantină floare rară,
tare aș mai vrea afară.
Că de când ai înflorit
pe-afară n-am mai ieșit
și-un pic și-am încărunțit.
Carantină sac de box
lasă că-ți găsesc detox
și-apoi vezi cum dau în tine
să simți cât este de bine
când stau cu masca pe mine.
Carantină cuib de cuc
lasă că-ți găsim haiduc
care să te pună în cui
colo-n vârful muntelui
să îngheți în bătaia vântului.
Carantină, Carantină,
te rog să nu fii haină
încă te mai rog ceva,
să pot din nou îmbrățișa
pe cei dragi din viața mea.
Carantină, aș vrea discret
să îți spun și un secret
pe toată prezența ta
am avut ce învăța
mai mult să iubesc
pe cei dragi să-i prețuiesc.
Alte poezii ale autorului
Dor de tine
Mi-e dor, dar nu știu cum,
Mai pot să simt chiar și acum,
Dorul, care mă-nălța ,
Spre delicata atingere a ta.
Bucurie, tristețe, ură
Toate le simt în astă viață dură,
Dar ceea ce tu mi-ai oferit,
În nici o viață n-am simțit.
Astăzi, ești doar o neînțeleasă amintire.
Dar și acum când soarta face să fii lângă mine,
Vreau să te țin, să simt căldura ta,
Ca pe Dorul ăsta crunt, să-l pot alunga.
Țeapa dreptății
Vino vodă Țepeș Vlade,
Să vezi ce a mai rămas sub soare,
De când tu ai dispărut,
Cu noi, toți au făcut ce-au vrut.
Am ajuns codașii lumii,
Ne culcăm flămânzi pruncii,
Că averea noastă s-a vândut,
La cei ce capul ți l-au vrut.
Dar cu toate astea-i lăudăm,
Râdem și-i aplaudăm,
Că vezi doamne ne ajută,
Noi le dăm, ei ne scuipă.
Nu le-ar strica și câte o țeapă,
Inima în ei de frică să fiarbă,
Că noi am uitat ce tu ne-ai spus,
Nu există decât înainte sau sus.
Dor de tine
Mi-e dor, dar nu știu cum,
Mai pot să simt chiar și acum,
Dorul, care mă-nălța ,
Spre delicata atingere a ta.
Bucurie, tristețe, ură
Toate le simt în astă viață dură,
Dar ceea ce tu mi-ai oferit,
În nici o viață n-am simțit.
Astăzi, ești doar o neînțeleasă amintire.
Dar și acum când soarta face să fii lângă mine,
Vreau să te țin, să simt căldura ta,
Ca pe Dorul ăsta crunt, să-l pot alunga.
Țeapa dreptății
Vino vodă Țepeș Vlade,
Să vezi ce a mai rămas sub soare,
De când tu ai dispărut,
Cu noi, toți au făcut ce-au vrut.
Am ajuns codașii lumii,
Ne culcăm flămânzi pruncii,
Că averea noastă s-a vândut,
La cei ce capul ți l-au vrut.
Dar cu toate astea-i lăudăm,
Râdem și-i aplaudăm,
Că vezi doamne ne ajută,
Noi le dăm, ei ne scuipă.
Nu le-ar strica și câte o țeapă,
Inima în ei de frică să fiarbă,
Că noi am uitat ce tu ne-ai spus,
Nu există decât înainte sau sus.
Dor de tine
Mi-e dor, dar nu știu cum,
Mai pot să simt chiar și acum,
Dorul, care mă-nălța ,
Spre delicata atingere a ta.
Bucurie, tristețe, ură
Toate le simt în astă viață dură,
Dar ceea ce tu mi-ai oferit,
În nici o viață n-am simțit.
Astăzi, ești doar o neînțeleasă amintire.
Dar și acum când soarta face să fii lângă mine,
Vreau să te țin, să simt căldura ta,
Ca pe Dorul ăsta crunt, să-l pot alunga.
Țeapa dreptății
Vino vodă Țepeș Vlade,
Să vezi ce a mai rămas sub soare,
De când tu ai dispărut,
Cu noi, toți au făcut ce-au vrut.
Am ajuns codașii lumii,
Ne culcăm flămânzi pruncii,
Că averea noastă s-a vândut,
La cei ce capul ți l-au vrut.
Dar cu toate astea-i lăudăm,
Râdem și-i aplaudăm,
Că vezi doamne ne ajută,
Noi le dăm, ei ne scuipă.
Nu le-ar strica și câte o țeapă,
Inima în ei de frică să fiarbă,
Că noi am uitat ce tu ne-ai spus,
Nu există decât înainte sau sus.
Dor de tine
Mi-e dor, dar nu știu cum,
Mai pot să simt chiar și acum,
Dorul, care mă-nălța ,
Spre delicata atingere a ta.
Bucurie, tristețe, ură
Toate le simt în astă viață dură,
Dar ceea ce tu mi-ai oferit,
În nici o viață n-am simțit.
Astăzi, ești doar o neînțeleasă amintire.
Dar și acum când soarta face să fii lângă mine,
Vreau să te țin, să simt căldura ta,
Ca pe Dorul ăsta crunt, să-l pot alunga.
Țeapa dreptății
Vino vodă Țepeș Vlade,
Să vezi ce a mai rămas sub soare,
De când tu ai dispărut,
Cu noi, toți au făcut ce-au vrut.
Am ajuns codașii lumii,
Ne culcăm flămânzi pruncii,
Că averea noastă s-a vândut,
La cei ce capul ți l-au vrut.
Dar cu toate astea-i lăudăm,
Râdem și-i aplaudăm,
Că vezi doamne ne ajută,
Noi le dăm, ei ne scuipă.
Nu le-ar strica și câte o țeapă,
Inima în ei de frică să fiarbă,
Că noi am uitat ce tu ne-ai spus,
Nu există decât înainte sau sus.