Tu și eu
Văd cum privești amorul meu
Ce simți la mine știi doar tu.
Tot ce știu e tu și eu?
Doar ca tu ai un alt atu.
Cu sărutul tău frumos,
Cu părul plin de soare,
Alături de gândul tău fricos
Să-mi devii conducătoare.
Ce vrei să-mi fii, nebună?
Plină de-a sufletului ticăloasă!
Am fantezii cu tine sub lună,
Și te văd prin suflet frumoasă.
Îți bag mâinile în păr,
Te trag și în spate te car
Mă uit peste al meu umăr
Și îmi alungi orice amar.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Patraș Andreea
Дата публикации: 11 августа
Просмотры: 145
Стихи из этой категории
Iar strălucește
În adâncimile nopții, iar strălucești,
Cu flacăra ce-n întuneric vorbește,
De vise în care destinul îl țese.
Pe firmamentul vieții, iar strălucești,
Ca un far singuratic ce șoapte despletite rețese,
În inimi ce din umbră curajul îl îmbrățișează.
În ochiul furtunii, iar strălucești,
Stâlp de foc ce-n haos calmul sădește,
Pe mări turbate, cu speranță, calea luminează.
În sălbăticie, neîmblânzit, iar strălucești,
Spirit liber ce prin păduri nevăzute pășește,
Și în suflete sălbatice, libertatea o sculptează.
Pe a vieții scenă, iar strălucești,
Actor suveran într-un act ce nu îmbătrânește,
Și în aplauzele timpului, ecoul tău răsună.
În templele uitării, iar strălucești,
Lumânare veche ce-n ruine se aprinde și veghează,
Păstrând amintiri în ziduri ce nu se prăbușesc.
Sub apele adânci, iar strălucești,
Perla ce în scoica destinului strălucește și învață,
Secrete ce la suprafață greu se ridică.
Pe cărările pierdute, iar strălucești,
Făclie ce în noapte călăuză devine și conduce,
Pierduților le arăți drumul spre casă.
În cântecul păsărilor, iar strălucești,
Note pure ce în zborul lor dansează și vorbesc,
Melodii ce inima-n zbor le poartă.
În răsăritul zilei, iar strălucești,
Soarele ce zâmbetului iubirii îi oferă naștere,
Și în roua dimineții, speranța o picură.
Pe muntele înțelepciunii, iar strălucești,
Vârf nepătruns ce înțeleptul îl căuta și meditează,
Și în tăcerea lui, gândurile se înalță.
În inima furtunilor, iar strălucești,
Nucleu de pace în tumultul ce totul îl clatina,
Și în echilibru, liniștea o sădești.
Pe puntea suspinelor, iar strălucești,
Arc ce sentimentele le leagă și nu le lasă să cadă,
În abisul uitării, ele nu se pierd.
În noaptea polară, iar strălucești,
Aurora boreală ce viselor culoare le dăruiește,
Și în întuneric, calea o iluminează.
Printre ruinele speranței, iar strălucești,
Stindard ce-n vântul schimbării îndrăznește și rezistă,
Și din cenușa timpului, înălțându-se.
În grădinile suspinului, iar strălucești,
Floare ce în petalele sale misterul ascunde și dezvăluie,
Și în parfumul său, povestea o narează.
Pe ale iubirii căi, iar strălucești,
Lanternă ce în noaptea îndoielilor drumul îl arată,
Și în pașii îndrăgostiților, lumina o împarte.
În sălile cunoașterii, iar strălucești,
Carte deschisă ce în pagini vechi înțelepciunea o păstrează,
Și în mințile deschise, focul curiozității arde.
Pe aripi de vise, iar strălucești,
Zbor ce dincolo de nori aspirația o înalță,
Și în inima cerului, posibilitățile le dezleagă.
În adâncul minții, iar strălucești,
Gând ce în labirintul ideilor lumina o poartă,
Și în întrebări, răspunsuri noi descoperă.
Pe șevaletul artei, iar strălucești,
Pictură ce-n culori vii esența o captează,
Și în priviri admirative, emoția o transmite.
În altarul sacrificiului, iar strălucești,
Erou ce pentru alții flacăra vieții o dăruiește,
Și în memoria veșnică, numele îi supraviețuiește.
Pe palatul victoriei, iar strălucești,
Steag ce în vârf triumful o anunță și o sărbătorește,
Și în istorie, momentul o consfințește.
În infinitul cosmosului, iar strălucești,
Stea ce în vastitatea spațiului drumul îl hărăzește,
Și în întunericul etern, luceafărul rămâne.
Atâta timp cât mă iubești de Andra în turcă
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Beni sevdiğin sürece
Eğer gökyüzü üstüne düşerse seni koruyacağım.
Ve gelebilir bebeğim ve sel, kalbimdeki ateşi söndürme
Deprem olsa bile dünyanın sonu malum,
Sen beni sevdiğin sürece, ben de seni seveceğim.
Yanında oturan,
Yanında oturan,
Geceler seninle daha güzel
Güneş gözlerine doğuyor.
Yanında oturan,
Yanında oturan,
Geceler seninle daha güzel
Güneş seninle birlikte yatakta doğar.
Eğer bize bir kuyruklu yıldız çarparsa korkmuyorum, biliyorsun
Elbette bir roketi ele geçirirsen hayatta kalırız,
Tsunami olsa bile dünyanın sonu biliyorsunuz,
Sen beni sevdiğin sürece, ben de seni seveceğim.
Ve görmekte zorluk çektiğinde,
Seni aydınlatmak için oradayım.
Ve artık kendine inanmadığında,
Seni motive etmek için oradayım.
Tam-taca-tum-güle güle, buraya gel.
Sesin kalbimde bir keman,
Tam-taca-tum-pa, sana mırıldanırdım
Sen benim hayatımın korosusun.
Yanında oturan,
Yanında oturan,
Geceler seninle daha güzel
Güneş gözlerine doğuyor.
Yanında oturan,
Yanında oturan,
Geceler seninle daha güzel
Güneş seninle birlikte yatakta doğar.
Rosturi
Am întrebat pe soare cum e să arzi milenii
Și mi-a răspuns cu-o rază: ca să trăiți decenii
N-am înțeles răspunsul și-am întrebat și luna
Cum e să fi-nghețată când soare te-ncunună
S-antors cu partea neagră, nu m-a băgat în seamă
Pe semene-i ocupată s-aducă vise-n grabă
Am întrebat o frunză de-i bine-a fi o vară
Răsapunse dându-mi aer: ca să mai cresc o creangă
Am întrebat și apa de ce-i atât de-adâncă
Zice: să-nveți să cauți în mintea ta nătângă
Plecă apoi spre nori, în stropi se-ntoarse-n luncă
Scurgându-se în mări, se-nvârte-n dor de ducă
Am întrebat pământul de-i greu să fie greu
Din plug rânji la mine c-am să-l ajut si eu
Degeaba fug de-aiurea, îl simt, e sub picioare
Oprindu-mă mă-ntreb de mai am întrebare
Ce mi-au răspuns e clar, nimic nu-i fără treabă
Mai am de întrebat de ce îmi ești tu dragă
Și-am întrebat iubirea cum vine nechemată
În inimă mi-a-nfipt fără răspuns săgeată
Și-acum o port în mine, mă-mpunge, mă îmbată
Și-am întrebat săgeata unde-i a ei surată
Mi-a spus: n-a nimerit, căzută e-ntr-o baltă
Totul pare cu rost, numai săgeata-i oarbă
Timpul albastrului respins
Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață
Zboară petalele ucise-n roșu-aprins
Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă
Pornind o iarnă de-un albastrul necuprins
Seduce oarbă strălucirea pe retină
Distanța crește alergând spre interzis
Cortina zidurilor mute mă deprimă
Curge albastru deformându-se încins
Sălbatic dorul înflorește în grâdină
Inima bate agitându-se desprins
Ies amintirile-ascuțite pe tulpină
Înțeapă sufletul târându-l în abis
Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină
Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins
Alimentând zilele false cu rutină
Se-neacă nopțile în freamătul nestins
Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină
Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins
Rămân prefață pe o pagină străină
Visele zboară contemplând un paradis
La ușă bate viitorul în surdină
Prezentul fuge declarându-se învins
Trecutul plânge refuzând să îi deschidă
Timpul albastru chinuindu-se respins
RECE
FLOARE DE GHEATA , IN VARF DE MUNTE
CAND VINE FRIGUL , INCEPE SA UITE.
ISI INGHEATA TRUPUL , MIRESMELE-I PALESC ,
RAMANE DEZGOLITA , INTR-UN SUSPIN GROTESC.
REZISTA DOAR CU GANDUL LA ACEA CALDURA ,
UITA C-O DOARE TRUPUL , DOAR SA NU SIMTA URA.
INCEPE SA IUBEASCA VANTUL , CE-I LASA CICATRICI ,
ZAMBESTE CU DURERE-N SUFLET , EA VA PLECA DE AICI!
Zâmbim
Zâmbesc,sa mi dai o sarutare!
Citește mi inima n priviri,
Să ți spun ce simt,nu sunt in stare,
De ma iubesti,sa imi afirmi!
Urasc,sa nu imi fii aproape,
Promite mi ca nu ai sa mai pleci,
Ramai aici macar o viata,
In care frica sa mi o seci.
Intinsi sa stam pe valea goala,
Sa privim cerul deslusit...
De mana tine ma si spune mi,
Ca doar pe mine m ai dorit.
„Nu iti sunt soare,tu nu mi esti luna!
Nu vezi ca eu nu ti sunt de ajuns?
Caci ți am gresit si nu pot spune,
Ca sunt perfecta, cum ai zis.”
Iubita mea,ce ma tot sâcâi?
Cu ce ai gresit?Vrei sa ne strici?
Sa nu spui ca nu ti sunt nici lună,
Și nici tu soare,sa nu zici!
„M-accepti asa cu puncte slabe?
Cu alunecari si cicatrici?
Imi pare rau ca nu s completa
Si ti am trezit prea multe frici!”
Să vrei sa zbori prin galaxie,
Fara o stea macar s atingi...
Tu nu ai cum,prea mare soare
O super nova sa respingi.
Asa ca stai aici cu mine,
Nu mai pleca de langa mal,
Nu vreau colapsul sa dezbine...
Al nostru suflet,de un val.
Zâmbesti! ți as da o sarutare!
Iți citesc inima in priviri,
Spune mi ce simiti!Nu esti în stare?
Eu te iubesc!Nu imi afirmi?
Другие стихотворения автора
Dor
Oh nu-mi lua vederea ,
Că în zadar suspin și plâng
Încerc să-ți uit privirea
Și vreau în brațe să te strâng .
Să te strâng așa de tare ,
Să nu te lași să pleci
Și să nu dai uitare
Să nu mă lași pe veci .
Devin cuprinsă de rugină
Cu tot cu a mea tărie,
Și acum ești lumină
Întâlnindu-mă-n câmpie .
Atâtea inimi sparte ,
Râzi că un băiețandru
Te văd tot mai departe
Dar la fel de tandru .
Tu îi dai vieții contur
Și cred c-așa-i mai bine ,
Te rog doar să te uiți în jur
Ca să mă vezi pe mine.
S-a cam făcut răcoare
Și te-am visat murind
Lacrimile-s ape curgătoare ,
Văzându-mă trăind .
Tot mă gândesc la tine ,
Eu știu că n-a trecut
Și vreau să se termine
Ceva ce nu am vrut .
Iar într-o zi de toamnă
Curând în viitor
Sufletul o să adoarmă,
Și nu-mi va fi ușor .
Uită-te la visele noastre ,
Știu multe sunt cam rele
Plimbându-ne pe mările albastre
Privind cerul cu multe stele .
Odată te-am văzut
Distrus și plin de sânge ,
Dar te iubesc la infinit
Și inima îmi plânge .
no title
Privesc la malul unui râu
Și brusc te văd pe tine
Observ că apa-i pân' la brâu
Şi ceva în cap îmi vine.
Mi-aduc aminte în trecut
Când încă ne iubeam
C-aici mereu am petrecut
Și-aici mereu zâmbeam.
Curând nu voi mai fi
Voi pune capăt sorții
Cât pot mă voi jertfi
Și voi ține pactul morții.
În drum spre mare
Oh...Doamne ce miros îmbietor
Ne-a învăluit cabina de tren
Un voal mângâietor,
Un motiv de a scrie un catren...
Stau cu ochii pe tavan
Și-aștept să treacă timpul ,
Mă uit cum urcă câte-un bețivan
Ce repede mai trece anotimpul...
Mă simt sedusă de valuri
De marea cea îndepărtată ,
Aștept să trec de dealuri
S-ajung pe partea cealaltă...
Haide cu mine, haide amândoi
Să ne simțim și noi odată bine ,
Haide cu-al tău spirit vioi
Să ne facă sufletele pline...
Sfârșitul
În 2020 te-am cunoscut
Și știu că într-o iarnă te-am plăcut
Ți-am dat în dar un tablou mic
Să știi că ești un mic pitic...
Dar oricum tot mi-e dor de tine
Respectul meu îți aparține
Și nu te-ai mai gândit...
Să-mi ceri iar un edit?
Acum te-ai dus devreme
O să-ți tot scriu poeme
Și știu că nu le poți vedea
Dar totuși eu le voi crea ...
Aveai ochii blând căprui, chiar negri
Vedeai prin ei multe structuri
Și acea îmbrățișare caldă
Îmi făcea inima să ardă...
Atâtea amintiri s-au dus
Și-acum tu ești acolo sus
Mulți dintre noi ne-am întrebat
De ce așa s-a încheiat?
Este vară, dar tu ești cu mine?
E vară , dar tu nu ești cu mine
Mă topesc de dor în al meu bloc
Sufletul îmi aparține iubirii divine
Dar tu n-ai simțit asta deloc...
Ascult ce-mi simte inima...
Capul mi-e aplecat în jos
Și regretu-mi este aproape
Mă uit la tine... Pari nervos
Vor ochii mei să mă dezgroape?
E tot ce pot exprima...
Aș vrea să ne întâlnim diseară
Să-mi privesc amoru'-n ochii tăi
Să văd cum timpul zboară
Cum noi o luăm pe diferite căi.
Și așa mă ia spaima...
Gânduri
"gânduri"...un cuvânt des întâlnit .
N-are niciun sens,
nu știu de unde e provenit ,
dar m-a schimbat intens.
Oare chiar gândesc?
Oare...oare chiar așa am fost creat?
Dacă a mea minte vede ce privesc
și simte cum am fost vegheat.
Poate-s doar gânduri
sau poate nu-s nici atât.
Toate se așează în rânduri,
încât mă fac să mă simt hotărât.
Stai... stai! Crezi că tot e-așa cum știi?
Nu tot ce zboară se mănâncă.
Nu e ca și cum ai fi ca specialiștii
care pe oameni îi aruncă....