Speranta
Pe malul de stâncă, al cerului gri,
Te- aștept, fără teamă,
Si doru, în suflet, nu pot pototli,
De vremi - nu țin seamă.
E cerul înaltul, or doru-i nebun?
-Nu știu, ce să fie,
Dar chipului tău, obsedat, mă supun-
Icoană pustie.
Ți-i pasul, pe drum, de străin, rătăcit
Si atît de departe;
Mai am însă-n suflet un gînd fericit
Si pleoape uscate...
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Poate că...
Поэма: Strop de lacrimi peste țară...
Eveniment inedit la Biblioteca Națională. A fost lansată cartea BUNELOR MANIERE
Поэма: A fost odată
Поэма: O dragoste rănită
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Поэма: Să ne-amintim!
Поэма: Să mori ca un câine
O şcoală din Spania a eliminat 200 de cărţi sexiste şi marcate de stereotipuri din biblioteca sa