Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Iulia)
Stiu ca esti tot acolo, dupa draperiile mov,
Fumand un joint , rotit de sute de ori,
Podeaua se tot prabuseste, usa se tot deschide,
Cineva tot intra ca o umbra si tot vrea sa ne ucida.
Decorul scade in continuare, acele - prosoape
negre si violete, ca niste magnolii fantomatice.
Sătul de marile minciuni ale literaturii si ale istoriei,
Atest sufletul meu care intelege de ce iti feresti
de atingeri, piciorul drept. Fiecare are un secret
Lucy Luu, fiecare are o taina, o padure fermecata, un blestem,
Iar eu stiu secretul tau, sunt piatra stricata din varful unghiului,
Care vede tot, stie tot, simte tot. Vom pleca definitiv,
Lucy Luu, pana la capatul antebratelor noastre
In dimineata in care, de la jumatatea timpului,
vom fi chemati de o alta cetate , sa pazim marea.
Cel putin, asa am crezut.
Autor: O.T.
Стихи из этой категории
Al tău păcat
1.Tu de la mine ai plecat
Și singură m-ai lăsat
Tu ai fost totul pentru mine
Iar acum rămâi o amintire
2. Nefericire tu mi-ai adus
Și total m-ai distrus
Nu am știut ce să fac
Dar m-am descurcat
3. Multe lacrimi am vărsat
Pentru al tău "timp ocupat"
De fapt fiecare glumă
Nu a fost o minciună
4. Nu mă căuta
A doua șansă nu e a ta
Pleacă cu bine
Eu nu sunt pentru tine
5. Când de înșelare am aflat
Sufletul a urlat
Cu ce ți-am greșit
De așa tu m-ai mințit
6. Inima mi-a crăpat
Și încrederea s-a destrămat
Toți m-au avertizat
Însă eu te-am apărat
7. Tu nu ești pentru o adevărată iubire
Fii bun și nu mă deranjează
Tu ai fost o greșeală dar nu și obsesia mea
8. Rămâi cu amanta ta
Uită de existența mea
Tu nu ești binele meu
Iar eu nu sunt binele tău
9. Nu-ți vreau răul
Cât de jos ar fi să cad
Dar dacă vreau într-o zi
Raiul tău se face iad
10. Frumoasă este viața mea
Când tu nu faci parte din ea
Înșelarea este al tău păcat
Hai pa...te-am pupat
Sclipiri
Imi puneam luminițe de Crăciun la balcon
Ti-am zărit în trafic mașina cu motoru-i sonor
Era intr-una din zile, înainte de Ajun
Când tot omul așteaptă pe Mos Crăciun...
Mai târziu te-am zărit tot in trafic
La o răscruce de drumuri
Aș fi vrut un semn să-ți trimit...
Dar aveam mult praf pe geamuri.
Ce simt când uneori te mai văd?
Simt cum in suflet se face prăpăd...
Aș da orice din când în când să mai vorbim
...Nu stiu ce imi doresc mai tare...
Cu-mbrătișări să ne inlănțuim, un vin...
Sau să las totul în uitare..
SOLII
Întorc privirea,adânc în mine
Și văd troieni și drumuri line
Și văd mocnind în ani șirag ,
Nevoia de mai bine.
Întorc privirea către cer
Pe căi de ani lumină
Îmi fuge gândul biet pribeag
De stele să se anine.
Cuvântul,salbă de mărgean,
Din creer evadează,e plin de viață
E spontan,e liber,e speranță
E plin de cutezanță.
Cuvânt,idee ,șoaptă,dor
Colindă prin lume
Sunt soli de pace,ambasadori
Imuni veșmintelor de crime.
Pași în vânt
Ma uit la tine și încerc
Să-mi dau seama de ce aleg
Să fiu tăcută și retrasă,
Ratând oricare a ta frază.
Dorindu-mi să îți vorbesc,
Curajul încerc să-l aleg,
Dar frica fiind un întreg,
Aleg încă să aștept.
Vorbeste-mi tu cât încă sunt
Pe drumul lung ce îl confund
Cu anotimpul plin de vânt,
Pe care nu pot să-l confrunt.
Și mă întreb cum voi găsi
Puțin sprijin să îți scriu,
Refăcând acel greu drum,
Tot mai scurt și mai tăcut.
Reproș tardiv!
Nu pot să mă abțin să plâng
Când știu că te-am pierdut,
Și n-am luptat să te opresc
Pentru c-atunci nu m-a durut
Abia când n-ai mai fost cu mine
Am început să-mi pun întrebări,
Și-am înțeles, mult prea târziu
Că unde curge miere,mai vin și încercări
Mult prea ușor am renunțat la tine
Sau poate tu nici nu erai cu mine,
Știu că amândoi eram atât de tineri
Și lumea ne spunea că ne stă bine
...........................................
Și nimeni n-a mai putut salva
Ce eu de tine ajutat am dărâmat,
Acum chiar dacă plâng este tardiv
Că tu iubești și ai copii cu alt bărbat!
Si toate din cauza...
E liniste dura,
Nimic nu te-ncurca,
Doar chaos de fluxuri,
Ce capu-ti bifurca,
In feluri si feluri,
De ginduri mihnite,
Si toate din cauza
unei iubite...
Al tău păcat
1.Tu de la mine ai plecat
Și singură m-ai lăsat
Tu ai fost totul pentru mine
Iar acum rămâi o amintire
2. Nefericire tu mi-ai adus
Și total m-ai distrus
Nu am știut ce să fac
Dar m-am descurcat
3. Multe lacrimi am vărsat
Pentru al tău "timp ocupat"
De fapt fiecare glumă
Nu a fost o minciună
4. Nu mă căuta
A doua șansă nu e a ta
Pleacă cu bine
Eu nu sunt pentru tine
5. Când de înșelare am aflat
Sufletul a urlat
Cu ce ți-am greșit
De așa tu m-ai mințit
6. Inima mi-a crăpat
Și încrederea s-a destrămat
Toți m-au avertizat
Însă eu te-am apărat
7. Tu nu ești pentru o adevărată iubire
Fii bun și nu mă deranjează
Tu ai fost o greșeală dar nu și obsesia mea
8. Rămâi cu amanta ta
Uită de existența mea
Tu nu ești binele meu
Iar eu nu sunt binele tău
9. Nu-ți vreau răul
Cât de jos ar fi să cad
Dar dacă vreau într-o zi
Raiul tău se face iad
10. Frumoasă este viața mea
Când tu nu faci parte din ea
Înșelarea este al tău păcat
Hai pa...te-am pupat
Sclipiri
Imi puneam luminițe de Crăciun la balcon
Ti-am zărit în trafic mașina cu motoru-i sonor
Era intr-una din zile, înainte de Ajun
Când tot omul așteaptă pe Mos Crăciun...
Mai târziu te-am zărit tot in trafic
La o răscruce de drumuri
Aș fi vrut un semn să-ți trimit...
Dar aveam mult praf pe geamuri.
Ce simt când uneori te mai văd?
Simt cum in suflet se face prăpăd...
Aș da orice din când în când să mai vorbim
...Nu stiu ce imi doresc mai tare...
Cu-mbrătișări să ne inlănțuim, un vin...
Sau să las totul în uitare..
SOLII
Întorc privirea,adânc în mine
Și văd troieni și drumuri line
Și văd mocnind în ani șirag ,
Nevoia de mai bine.
Întorc privirea către cer
Pe căi de ani lumină
Îmi fuge gândul biet pribeag
De stele să se anine.
Cuvântul,salbă de mărgean,
Din creer evadează,e plin de viață
E spontan,e liber,e speranță
E plin de cutezanță.
Cuvânt,idee ,șoaptă,dor
Colindă prin lume
Sunt soli de pace,ambasadori
Imuni veșmintelor de crime.
Pași în vânt
Ma uit la tine și încerc
Să-mi dau seama de ce aleg
Să fiu tăcută și retrasă,
Ratând oricare a ta frază.
Dorindu-mi să îți vorbesc,
Curajul încerc să-l aleg,
Dar frica fiind un întreg,
Aleg încă să aștept.
Vorbeste-mi tu cât încă sunt
Pe drumul lung ce îl confund
Cu anotimpul plin de vânt,
Pe care nu pot să-l confrunt.
Și mă întreb cum voi găsi
Puțin sprijin să îți scriu,
Refăcând acel greu drum,
Tot mai scurt și mai tăcut.
Reproș tardiv!
Nu pot să mă abțin să plâng
Când știu că te-am pierdut,
Și n-am luptat să te opresc
Pentru c-atunci nu m-a durut
Abia când n-ai mai fost cu mine
Am început să-mi pun întrebări,
Și-am înțeles, mult prea târziu
Că unde curge miere,mai vin și încercări
Mult prea ușor am renunțat la tine
Sau poate tu nici nu erai cu mine,
Știu că amândoi eram atât de tineri
Și lumea ne spunea că ne stă bine
...........................................
Și nimeni n-a mai putut salva
Ce eu de tine ajutat am dărâmat,
Acum chiar dacă plâng este tardiv
Că tu iubești și ai copii cu alt bărbat!
Si toate din cauza...
E liniste dura,
Nimic nu te-ncurca,
Doar chaos de fluxuri,
Ce capu-ti bifurca,
In feluri si feluri,
De ginduri mihnite,
Si toate din cauza
unei iubite...
Другие стихотворения автора
N-am planuit nimic din toate acestea
Cred că am fost greșit înțeles.
Dreapta socotință și virtutea
Nu mi-au fost niciodată prietene.
Eu nu voiam altceva decât să vagabondez,
Printre vulcani extatici cu creste împietrite;
Întins pe capota unei rable, să fumez o pruncucigașă,
Ca tigrii bengali sau ca avalanșele,
Să trăiesc în pustiu, rănind cu picioarele mele,
Depărtările, până la carne.
Luna lui Lorca sau o femeie neagră,
Să fie cafeaua tare cu care adorm
În zațul zilei, când milioane de ochi
Mă privesc pentru totdeauna.
N-am plănuit nimic din toate acestea.
Tu nu ești Lauren Bacall
Tu nu ești Lauren Bacall, ești doar o fată,
Rătăcită într-o rochie neagră,
Care așteaptă pe un trotuar.
Iar eu nu sunt Bogart, sunt doar o umbră,
care umblă,
Prin regatul ruinat al nopții.
Călcăm pavajul unui drum șerpuit,
Printre case,
Încercând să aprindem candelabrul
Care atârnă, ca un păianjen străveziu,
Tin tavanul unei terase.
Vorbim tare, ca doi străini,
Încolțiți de o teamă,
Ca nu cumva, cineva de prin preajmă,
Să ne vadă cum tragem,
Din aceeași țigară,
Cineva care știe că totu-I o farsă,
Că nimic nu există, că nimic nu-i real,
Că eu nu sunt Bogart, tu nu ești Bacall.
Intrăm și tu cauți să stingi în oglindă,
Minciuna privirii, ce din farduri iți cade,
Pereții sunt muți, muțenia-i însă,
A unei tăceri revanșarde.
Timpul e al tău, niciodată al nostru,
Oglinda se scurge într-o altă oglindă,
Din care privește un monstru.
Nici corbul lui Poe, nici cripta lui Borges,
Nu ne pot salva de dezastru,
Ceru-i pictat pe un blat ruginit,
În verde prelins din albastru.
Noaptea-i închisă ca o cătușă,
Și totuși, un zgomot se aude în ușă,
Un murmur, un foșnet, un râset in șoaptă.
E cel care vede, și ascultă, și așteaptă,
Cu ochiu-n dispretz, cu urechea- ncordată,
Ca brațele noastre,
Să se atingă vreodată.
Ca să iasă în stradă, și să urle, să zbiere,
Ca nimic nu există, că totu-I o farsă,
Că nimic nu există, că nimic nu-i real,
Că eu nu sunt Bogart, tu nu ești Bacall.
Is this love
Stăteam pe acoperișul casei, îl ascultam pe Marley
și priveam, cum una câte una se stingeu, luminile spitalului Fundeni,
Cum una câte una umbrele zburau, ca leii lui Khayam, în taigaua persană.
Aceasta-i iubirea -mi spuneam. Când ea, înfiorată, mă apuca de mână,
Simțind în acel „ Is this love” norul radioactiv al maturizării.
Dar mie nu-mi păsa, știam deja că suntem prinși ca-ntr-o capcană,
Și că acele clipe nu vor mai veni nicicând,
Și că nu peste mult timp, ne vom uita jurămintele, și numele,
Și că nu peste mulți ani vom zbura și noi de pe spitalul Fundeni,
În taigaua persană, ca leii lui Khayam.
Autor : O.T.
Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Katy)
Mai ții minte zilele-n care,
Vânam răsărituri de stele polare?
Când drumul, cu carnea sfâșiată de zare,
Era călăuza picioarelor tale?
Îmbătat din șoapte mai tari decât votca,
Te iubeam disperat sub luna lui Lorca.
Noaptea se scade, lumina e goală,
Ca într-o transă chirurgicală –
Sunt umbra din umbră, caut în lună,
Ochii tăi negrii ca zarea-n furtună.
Urcăm tot mai sus - unui politician
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
N-am planuit nimic din toate acestea
Cred că am fost greșit înțeles.
Dreapta socotință și virtutea
Nu mi-au fost niciodată prietene.
Eu nu voiam altceva decât să vagabondez,
Printre vulcani extatici cu creste împietrite;
Întins pe capota unei rable, să fumez o pruncucigașă,
Ca tigrii bengali sau ca avalanșele,
Să trăiesc în pustiu, rănind cu picioarele mele,
Depărtările, până la carne.
Luna lui Lorca sau o femeie neagră,
Să fie cafeaua tare cu care adorm
În zațul zilei, când milioane de ochi
Mă privesc pentru totdeauna.
N-am plănuit nimic din toate acestea.
Tu nu ești Lauren Bacall
Tu nu ești Lauren Bacall, ești doar o fată,
Rătăcită într-o rochie neagră,
Care așteaptă pe un trotuar.
Iar eu nu sunt Bogart, sunt doar o umbră,
care umblă,
Prin regatul ruinat al nopții.
Călcăm pavajul unui drum șerpuit,
Printre case,
Încercând să aprindem candelabrul
Care atârnă, ca un păianjen străveziu,
Tin tavanul unei terase.
Vorbim tare, ca doi străini,
Încolțiți de o teamă,
Ca nu cumva, cineva de prin preajmă,
Să ne vadă cum tragem,
Din aceeași țigară,
Cineva care știe că totu-I o farsă,
Că nimic nu există, că nimic nu-i real,
Că eu nu sunt Bogart, tu nu ești Bacall.
Intrăm și tu cauți să stingi în oglindă,
Minciuna privirii, ce din farduri iți cade,
Pereții sunt muți, muțenia-i însă,
A unei tăceri revanșarde.
Timpul e al tău, niciodată al nostru,
Oglinda se scurge într-o altă oglindă,
Din care privește un monstru.
Nici corbul lui Poe, nici cripta lui Borges,
Nu ne pot salva de dezastru,
Ceru-i pictat pe un blat ruginit,
În verde prelins din albastru.
Noaptea-i închisă ca o cătușă,
Și totuși, un zgomot se aude în ușă,
Un murmur, un foșnet, un râset in șoaptă.
E cel care vede, și ascultă, și așteaptă,
Cu ochiu-n dispretz, cu urechea- ncordată,
Ca brațele noastre,
Să se atingă vreodată.
Ca să iasă în stradă, și să urle, să zbiere,
Ca nimic nu există, că totu-I o farsă,
Că nimic nu există, că nimic nu-i real,
Că eu nu sunt Bogart, tu nu ești Bacall.
Is this love
Stăteam pe acoperișul casei, îl ascultam pe Marley
și priveam, cum una câte una se stingeu, luminile spitalului Fundeni,
Cum una câte una umbrele zburau, ca leii lui Khayam, în taigaua persană.
Aceasta-i iubirea -mi spuneam. Când ea, înfiorată, mă apuca de mână,
Simțind în acel „ Is this love” norul radioactiv al maturizării.
Dar mie nu-mi păsa, știam deja că suntem prinși ca-ntr-o capcană,
Și că acele clipe nu vor mai veni nicicând,
Și că nu peste mult timp, ne vom uita jurămintele, și numele,
Și că nu peste mulți ani vom zbura și noi de pe spitalul Fundeni,
În taigaua persană, ca leii lui Khayam.
Autor : O.T.
Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Katy)
Mai ții minte zilele-n care,
Vânam răsărituri de stele polare?
Când drumul, cu carnea sfâșiată de zare,
Era călăuza picioarelor tale?
Îmbătat din șoapte mai tari decât votca,
Te iubeam disperat sub luna lui Lorca.
Noaptea se scade, lumina e goală,
Ca într-o transă chirurgicală –
Sunt umbra din umbră, caut în lună,
Ochii tăi negrii ca zarea-n furtună.
Urcăm tot mai sus - unui politician
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx