Pasiune
Muncim o viață în zadar
Nepăsători de omenie, umiliți
Și chiar dacă totul e murdar
Noi suntem păcăliți
Ca roboții,doar brațele lucrează
Inima e rece și pustie
O adevărată dragoste salvează
Sufletul de la prostie
Aripile înalță creatorul
Și pasiunea îl zdrobește la pământ
Oricare poate fi următorul
Să luăm cu toții din acest învățământ
Dragostea și dorul ne readuce un ecou
Mereu cu capul înainte,doar în zbor
Măreț și slăvit ca un erou
Poetul se renaște când sufletele mor
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Malai Dorel
Дата публикации: 23 октября 2021
Просмотры: 1424
Стихи из этой категории
În taina nopții
Te caut in taina nopții mereu
Ești umbra vie din sufletul meu
Un vis pierdut ce mă doare
Ești focul ce nu îmi mai moare...
Te port in minte ca un veșnic ecou
În fiecare zi același clișeu...
Stiu bine nu intorci, dar mi-e dor...
Uitarea nu te vrea în al ei decor.
Te port mereu ca un dulce fior
Tu nici nu simți cât mi-e de dor
Am rămas o umbră nici măcar amintire
Și-ntre noi o infinită tăcere străină.
Te port in suflet ca pe-un vis
În realitate mi te-ai interzis
Mi-e dor de tine mai mereu
Tu nu mă vrei... te vreau doar eu.
Te caut cu gândul dar ești prea departe
Si dorul mă rupe în mii de bucăți
Ca ești doar ecoul unui vis pierdut
Dragul meu... un drum pierdut....
Dragostea nu moare niciodată
Cei care spun că dragostea la rându-i moare,
Sunt cei care nu știu ce e iubirea!
Eu însumi am aflat de la iubita Vasilica
Secretul nemuririi amorului,iubirii,dragostei...
Căci este mult mai simplu
Să previ decât a repara!
Amorul moare dacă e lăsat în părăsire
Cu siguranță se întâmplă așa!
Cu lucruri mici sau daruri ce par neînsemnate,
Nu-l lași să plece să dispară !
De vrei ca dragostea să viețuiască veșnic
Hrănește-o zilnic cu ceva,
O vorbă bună, un sărut sau o speranță,
Si n-o lăsa așa vreodată ca să moară!
(9 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Viața-i scurtă!
Mă duc și vin de nu știu unde
Iar mintea parcă îmi e furată,
De când am citit două cuvinte
Prin care scrii ,,sunt supărată".
Nu pot să înțeleg plecarea ta
Fără să discutăm ce te-a durut,
În seara când am fost la nuntă
Și cu prieteni buni am petrecut.
Știu doar că ți-am simțit tristețea
În zilele trecute după eveniment,
Dar n-am putut cumva a înțelege
Că starea ta era un mic avertisment.
Acum încerc să-mi dau o explicație
De unde a putut veni o așa supărare,
Iar de-am greșit aș vrea să-mi spui
Și să ajungem grabnic la împăcare.
N-aș vrea să cred că poate fi gelozie
Și-ncredere nu mai există între noi,
C-atunci ne este în pericol și iubirea
Și geaba-n casă un trifoi cu patru foi.
Așa că-ți cer s-avem o întâlnire
Să discutăm în doi față în față,
Să ne-mpăcăm, uităm, iertăm
Că viața-i scurtă, ca un fir de ață!
Uitare
Aș vrea să m-afund în uitare,
Să uit, ce e bine, ce-i rău,
Dar unde-aș privi azi în zare,
Tot văd surâzând chipul tău.
Și iar pozei tale mă-nchin.
Să beau să te uit azi îmi vine,
Dar orișice picur de vin
Mi-aprinde iar setea de tine.
M-așez și-mi aprind o țigare,
Să-nnec amintirea-ți în fum.
Dar tu te întorci din uitare,
Te-ntorci ca un dulce parfum.
Mă arde ca focu-amintirea,
De uit, am în suflet pustiu.
Prin gând îți trimit azi iubirea
Și-n gând lângă tine-am să fiu.
Comoara unei lacrimi pierdute
Ai fost în viața mea o frumoasă lacrimă
Ce aluneca lin, încălzind obrazul vieții mele,
Dar când ai plecat, s-a răcit până și inima,
Cât de mult amar ai lăsat în urmele tale.
Acum, te-aș mai căuta să te mai adun,
Dar ai căzut un strop în altă lume ...
Oriunde ai mai fi, să-ți amintești ce spun:
"Căci din ochii mei, a început a ta poveste"
Te-am făcut o comoară, eu fiindu-ți hoț,
Furam din ale tale bogății ascunse doar clipe,
Ca mai apoi, să făuresc din ele, aur prețios
Dar ai plecat cu tot… lăsându-mi doar iubire...
În taina nopții
Te caut in taina nopții mereu
Ești umbra vie din sufletul meu
Un vis pierdut ce mă doare
Ești focul ce nu îmi mai moare...
Te port in minte ca un veșnic ecou
În fiecare zi același clișeu...
Stiu bine nu intorci, dar mi-e dor...
Uitarea nu te vrea în al ei decor.
Te port mereu ca un dulce fior
Tu nici nu simți cât mi-e de dor
Am rămas o umbră nici măcar amintire
Și-ntre noi o infinită tăcere străină.
Te port in suflet ca pe-un vis
În realitate mi te-ai interzis
Mi-e dor de tine mai mereu
Tu nu mă vrei... te vreau doar eu.
Te caut cu gândul dar ești prea departe
Si dorul mă rupe în mii de bucăți
Ca ești doar ecoul unui vis pierdut
Dragul meu... un drum pierdut....
Dragostea nu moare niciodată
Cei care spun că dragostea la rându-i moare,
Sunt cei care nu știu ce e iubirea!
Eu însumi am aflat de la iubita Vasilica
Secretul nemuririi amorului,iubirii,dragostei...
Căci este mult mai simplu
Să previ decât a repara!
Amorul moare dacă e lăsat în părăsire
Cu siguranță se întâmplă așa!
Cu lucruri mici sau daruri ce par neînsemnate,
Nu-l lași să plece să dispară !
De vrei ca dragostea să viețuiască veșnic
Hrănește-o zilnic cu ceva,
O vorbă bună, un sărut sau o speranță,
Si n-o lăsa așa vreodată ca să moară!
(9 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Viața-i scurtă!
Mă duc și vin de nu știu unde
Iar mintea parcă îmi e furată,
De când am citit două cuvinte
Prin care scrii ,,sunt supărată".
Nu pot să înțeleg plecarea ta
Fără să discutăm ce te-a durut,
În seara când am fost la nuntă
Și cu prieteni buni am petrecut.
Știu doar că ți-am simțit tristețea
În zilele trecute după eveniment,
Dar n-am putut cumva a înțelege
Că starea ta era un mic avertisment.
Acum încerc să-mi dau o explicație
De unde a putut veni o așa supărare,
Iar de-am greșit aș vrea să-mi spui
Și să ajungem grabnic la împăcare.
N-aș vrea să cred că poate fi gelozie
Și-ncredere nu mai există între noi,
C-atunci ne este în pericol și iubirea
Și geaba-n casă un trifoi cu patru foi.
Așa că-ți cer s-avem o întâlnire
Să discutăm în doi față în față,
Să ne-mpăcăm, uităm, iertăm
Că viața-i scurtă, ca un fir de ață!
Uitare
Aș vrea să m-afund în uitare,
Să uit, ce e bine, ce-i rău,
Dar unde-aș privi azi în zare,
Tot văd surâzând chipul tău.
Și iar pozei tale mă-nchin.
Să beau să te uit azi îmi vine,
Dar orișice picur de vin
Mi-aprinde iar setea de tine.
M-așez și-mi aprind o țigare,
Să-nnec amintirea-ți în fum.
Dar tu te întorci din uitare,
Te-ntorci ca un dulce parfum.
Mă arde ca focu-amintirea,
De uit, am în suflet pustiu.
Prin gând îți trimit azi iubirea
Și-n gând lângă tine-am să fiu.
Comoara unei lacrimi pierdute
Ai fost în viața mea o frumoasă lacrimă
Ce aluneca lin, încălzind obrazul vieții mele,
Dar când ai plecat, s-a răcit până și inima,
Cât de mult amar ai lăsat în urmele tale.
Acum, te-aș mai căuta să te mai adun,
Dar ai căzut un strop în altă lume ...
Oriunde ai mai fi, să-ți amintești ce spun:
"Căci din ochii mei, a început a ta poveste"
Te-am făcut o comoară, eu fiindu-ți hoț,
Furam din ale tale bogății ascunse doar clipe,
Ca mai apoi, să făuresc din ele, aur prețios
Dar ai plecat cu tot… lăsându-mi doar iubire...
Другие стихотворения автора
Sistem
Frumusețea plaiului natal
O distruge-o țară-ntreagă
Gustul și mirosul de metal
Rămâne totul o pârloagă
Creștinul se preschimbă în ateu
Când cerul nu se vede
Omenirea are cât mai mult tupeu
Și cel mai păcătos începe-a crede
Dar totul în zadar
Propria voce n-o-nțelegem
Scăparea va fi un dar
Se va risipi acest blestem
Păcăliți de libertate
Un suflet de doi bani
Plin de durere și păcate
Trec zile, ani
Omul a fost este si va fi
Greșeala universului pe veci
Poți aduce mii de jertfi
Dar în rai n-ai cum sa pleci
Rezolvă oare o problemă?
Frânghia legată de gutui
Evadarea din sistem
Patru scânduri și un cui
Dragi profesori
De ziua profesorilor cu drag
Vă mulțumim din inimă
Pentru meseria voastră pe-acest meleag
Ne-nchinăm cu mare stimă
A doua mamă și-al doilea tată
Ați fost mereu alături de noi
Ne-ați îndrumat de fiecare dată
O lumină caldă pe-ale noastre foi
De ziua profesorilor cu drag
Vă dorim din suflet
Chiar dacă mergem în zigzag
Să luați totul cu un zâmbet
Să aveți puteri și sănătate
Iubiții noștri profesori
Să mergem cu demnitate mai departe
Și prin cărți să nu fim doar călători
Destin
Plouă curat și sfânt
Din adâncuri un vuiet răsună
Streșinile murmură-n cânt
Cât de fericiți am fost împreună
Două inimi și-o dragoste curată
Din pădure se aude un fior
O mare durere ca niciodată
De frică păsărele au luat-o-n zbor
Pe deal în preajma unui crin
Se risipește,ajunge la pământ
Speranța omului bătrân
Două lacrimi și un jurământ
Lumina,sufletul și gândul
Toți în spaimă și frică
Unind destine și cuvântul
Lacrimi curg și strigă
Sufletul de amar îmi este plin
Ochii îi lacrimi să nu fie
Accept acest destin
Văd o lume, viață,bucurie
Sistem
Frumusețea plaiului natal
O distruge-o țară-ntreagă
Gustul și mirosul de metal
Rămâne totul o pârloagă
Creștinul se preschimbă în ateu
Când cerul nu se vede
Omenirea are cât mai mult tupeu
Și cel mai păcătos începe-a crede
Dar totul în zadar
Propria voce n-o-nțelegem
Scăparea va fi un dar
Se va risipi acest blestem
Păcăliți de libertate
Un suflet de doi bani
Plin de durere și păcate
Trec zile, ani
Omul a fost este si va fi
Greșeala universului pe veci
Poți aduce mii de jertfi
Dar în rai n-ai cum sa pleci
Rezolvă oare o problemă?
Frânghia legată de gutui
Evadarea din sistem
Patru scânduri și un cui
Dragi profesori
De ziua profesorilor cu drag
Vă mulțumim din inimă
Pentru meseria voastră pe-acest meleag
Ne-nchinăm cu mare stimă
A doua mamă și-al doilea tată
Ați fost mereu alături de noi
Ne-ați îndrumat de fiecare dată
O lumină caldă pe-ale noastre foi
De ziua profesorilor cu drag
Vă dorim din suflet
Chiar dacă mergem în zigzag
Să luați totul cu un zâmbet
Să aveți puteri și sănătate
Iubiții noștri profesori
Să mergem cu demnitate mai departe
Și prin cărți să nu fim doar călători
Destin
Plouă curat și sfânt
Din adâncuri un vuiet răsună
Streșinile murmură-n cânt
Cât de fericiți am fost împreună
Două inimi și-o dragoste curată
Din pădure se aude un fior
O mare durere ca niciodată
De frică păsărele au luat-o-n zbor
Pe deal în preajma unui crin
Se risipește,ajunge la pământ
Speranța omului bătrân
Două lacrimi și un jurământ
Lumina,sufletul și gândul
Toți în spaimă și frică
Unind destine și cuvântul
Lacrimi curg și strigă
Sufletul de amar îmi este plin
Ochii îi lacrimi să nu fie
Accept acest destin
Văd o lume, viață,bucurie
Sistem
Frumusețea plaiului natal
O distruge-o țară-ntreagă
Gustul și mirosul de metal
Rămâne totul o pârloagă
Creștinul se preschimbă în ateu
Când cerul nu se vede
Omenirea are cât mai mult tupeu
Și cel mai păcătos începe-a crede
Dar totul în zadar
Propria voce n-o-nțelegem
Scăparea va fi un dar
Se va risipi acest blestem
Păcăliți de libertate
Un suflet de doi bani
Plin de durere și păcate
Trec zile, ani
Omul a fost este si va fi
Greșeala universului pe veci
Poți aduce mii de jertfi
Dar în rai n-ai cum sa pleci
Rezolvă oare o problemă?
Frânghia legată de gutui
Evadarea din sistem
Patru scânduri și un cui