O NOAPTE ROMANTICĂ
Continuare
--Robert ,nu toți oamenii sunt sortiți să fie sfinți.Dar nu înțeleg de unde vine arăta răutate și lipsă de respect?
Doar trăiesc printre oamemi .și văd ce-i în jurul meu..Cred că sunt o persoană de modă veche.Nu înțeleg
tineretul din ziua de azi. Eatât de nestatornic,avid de bani și distracții deochiate. Am fost doar de câteva ori
în cluburi,mereu ăn altele, în speranța să găsesc ceva ce mi se potrivește.Am renunțat fără păreri de rău.
Nu pot înțelege acea deslănțuire de energii,dansuri africane , împrumutate de la sălbatici, dorința de extaz, de dro
guri .Oare unde merge omenirea?.Spre ce se îndreaptă?Dar nu numai la noi se întâmplă așa toată Terra e
bolnavă,grav bolnavă!...E adevărat că se mai găsesc și oamen cu scaun la cap. Unde lucrez eu mă simt ca într-o
familie.Avem alte idealuri și prim plan este munca, aă fii sprijin aproapelui tău la nevoie.Eu nu mai aștept să se
întâmple nimic bun în lume, doar cum spui tu,aștept să întânlesc îubirea adevărată, să am o familie ,să am
copii și puterea să-i țin departe de această lume deslănțuită.
--Privirea lui Robert devine mai caldă.El conchide: Fata aceasta merită toată admirația.Furat de gânduri, o apucă
de mână ca un semn de îmbărbătare.
--Mergi pe drumul tău , e drumul cel bun!
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: T.A.D.
Дата публикации: 16 декабря 2024
Просмотры: 197
Стихи из этой категории
Când cântă pământul
Când cântă pământul,
Şi pasărea tace,
Fur liniştea lunii,
Şi-o ascund în găoace.
Când tace dumbrava,
Şi pasărea cântă,
Fur liniştea serii,
Ca ea să m-ascundă.
Când tace pământul,
Şi pasărea-i dusă,
Razele albe ale lunii,
Îmi pătrund pe sub uşă.
Când cântă dumbrava,
Şi pasărea vine,
Pre-umblu pământul,
Cu luna în mine.
Pod din rime
Rimele-mi fac pod către tine mereu, pe
nimic sprijinite, doar pe sufletul meu...
Nu imi e frig, dar imi e frica
In fiecare zi ma pierd putin
Mă răzbun, si ii port pica
Sticlei din dulap.de vin.
Zi ce trece sunt mai rece,
Insensibila si cruda...
O racoare ce nu-mi trece..
sticla goala-mi face-n ciuda.
Nu E e frig...parca mi-i mila
E un tremurat subtil de nervi..
Ma simt ca vremea....instabila.
Tu cel ce stai la distanta
Altceva, ce mai observi?.
Extremităţi mai reci?tipice mie
Scriu si plang cu-n nod în gat
Ma răzbun pe poezie,
Ma-ntelege ea..atât!
2024-08-06
Iubirea este El Isus
Iubirea este El. Isus.
Pot fi un înger în vorbire,
Inteligent , bun orator;
Nu am a lui Isus iubire,
Sunt un chimval zăngănitor.
Pot ști tot despre mântuire,
Gata să dau oricui un sfat.
Sunt corigent, doar la iubire
Nu sunt creștin adevărat.
Pot afișa credință mare
Și nu am teamă nici un pic.
Doar de iubire nu-s în stare.
Nu doar sunt mic; un sunt nimic.
Pot face multe fapte bune,
Toți să mă vadă generos.
Motivul? Să se știe-n lume
Că sunt urmașul lui Hristos.
Pot arăta compătimire,
Să fiu zelos, să fac lucrare;
Degeaba, dacă n-am iubire
Sunt doar aramă sunătoare.
Pot fi prezent la închinare
Întotdeauna credincios.
În vorbe, fapte și purtare,
Pot să apar evlavios.
Mă bucur chiar de prețuire
Și toți mă văd cu suflet bun ,
Dar n-am a cerului iubire
Evlavia este ca un fum.
Când rabd oricând fără măsură
Slujesc cu drag fără cârtire
Și nu mă las cuprins de ură,
Atunci în suflet e iubire.
Când sincer și în umilință
Fac treaba mea cu dăruire,
Și nu îmi calc pe conștiință,
Poți ști atunci că am iubire.
Mai mult decât o calitate
Sau standard de credință pus.
Și chiar gesturi de caritate
Iubirea este El. Isus.
Atâta doar, o răstignire
Nu un efort de-a face bine
Mori cu Isus și ești iubire
Când e pe cruce vechea fire
Atunci Hristos trăiește-n mine.
Daniel Dincă 11 02 2021
Pe celălalt mal al vieţii
Pe celălalt mal al vieţii,
Ca o vită bătută,
În zorii dimineţii,
Şade mama tăcută.
Gândul ei grijile cern,
Pasul ei caută alt drum,
Căci doar instinctul matern,
Ne mai salvează acum.
Vremurile sunt alterate,
Mucegaiul de pâine e trufanda,
Trăieşte cine mai poate,
Şi cine poate lupta.
Teroarea se respiră ca aer,
Somnul e doar aţipiri,
Cu boala în fiecare zi mă încaier,
Durerea o simt la mama-n priviri.
Pe celălalt mal al lumii,
Ca o vită flămândă,
O mamă îşi strigă străbunii,
Undeva în cer s-o ascundă.
Grijile ei se macină-n gând,
Drumul ei cere alt pas,
Fiindcă acum pe pământ,
Doar calea morţii a rămas.
Îmbrățișare
Cum Luna e gonită și nu-i lăsată să mai strălucească când soarele răsare,
Așa-i tristețea azvârlită cât colo cu a ta suavă dulce îmbrățișare!
Amorul e chemat să ne cuprindă iar cu a le sale cântece neauzite,
Iubito,săruturile noastre sunt nemărginite!
Îți spun acum când noi nu mai suntem așa de tineri,
Nu e cumva apusul soarelui mult mai frumos decât promite răsăritul?
N-avem noi astăzi infinitul cu tainicul său înțeles,
Ce l-am primit iubindu-ne cu ale Cerului arome?
Nu e Hristos cu al Său chip deasupra vieții ce tristă fără El părea doar fără rost?
Pot spune că îmbrățișarea ta este salvarea mea...
Iubito te-am așteptat de când mă știu,
Neștind deloc nici cine sunt și nici care-i menirea mea!
(10 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Când cântă pământul
Când cântă pământul,
Şi pasărea tace,
Fur liniştea lunii,
Şi-o ascund în găoace.
Când tace dumbrava,
Şi pasărea cântă,
Fur liniştea serii,
Ca ea să m-ascundă.
Când tace pământul,
Şi pasărea-i dusă,
Razele albe ale lunii,
Îmi pătrund pe sub uşă.
Când cântă dumbrava,
Şi pasărea vine,
Pre-umblu pământul,
Cu luna în mine.
Pod din rime
Rimele-mi fac pod către tine mereu, pe
nimic sprijinite, doar pe sufletul meu...
Nu imi e frig, dar imi e frica
In fiecare zi ma pierd putin
Mă răzbun, si ii port pica
Sticlei din dulap.de vin.
Zi ce trece sunt mai rece,
Insensibila si cruda...
O racoare ce nu-mi trece..
sticla goala-mi face-n ciuda.
Nu E e frig...parca mi-i mila
E un tremurat subtil de nervi..
Ma simt ca vremea....instabila.
Tu cel ce stai la distanta
Altceva, ce mai observi?.
Extremităţi mai reci?tipice mie
Scriu si plang cu-n nod în gat
Ma răzbun pe poezie,
Ma-ntelege ea..atât!
2024-08-06
Iubirea este El Isus
Iubirea este El. Isus.
Pot fi un înger în vorbire,
Inteligent , bun orator;
Nu am a lui Isus iubire,
Sunt un chimval zăngănitor.
Pot ști tot despre mântuire,
Gata să dau oricui un sfat.
Sunt corigent, doar la iubire
Nu sunt creștin adevărat.
Pot afișa credință mare
Și nu am teamă nici un pic.
Doar de iubire nu-s în stare.
Nu doar sunt mic; un sunt nimic.
Pot face multe fapte bune,
Toți să mă vadă generos.
Motivul? Să se știe-n lume
Că sunt urmașul lui Hristos.
Pot arăta compătimire,
Să fiu zelos, să fac lucrare;
Degeaba, dacă n-am iubire
Sunt doar aramă sunătoare.
Pot fi prezent la închinare
Întotdeauna credincios.
În vorbe, fapte și purtare,
Pot să apar evlavios.
Mă bucur chiar de prețuire
Și toți mă văd cu suflet bun ,
Dar n-am a cerului iubire
Evlavia este ca un fum.
Când rabd oricând fără măsură
Slujesc cu drag fără cârtire
Și nu mă las cuprins de ură,
Atunci în suflet e iubire.
Când sincer și în umilință
Fac treaba mea cu dăruire,
Și nu îmi calc pe conștiință,
Poți ști atunci că am iubire.
Mai mult decât o calitate
Sau standard de credință pus.
Și chiar gesturi de caritate
Iubirea este El. Isus.
Atâta doar, o răstignire
Nu un efort de-a face bine
Mori cu Isus și ești iubire
Când e pe cruce vechea fire
Atunci Hristos trăiește-n mine.
Daniel Dincă 11 02 2021
Pe celălalt mal al vieţii
Pe celălalt mal al vieţii,
Ca o vită bătută,
În zorii dimineţii,
Şade mama tăcută.
Gândul ei grijile cern,
Pasul ei caută alt drum,
Căci doar instinctul matern,
Ne mai salvează acum.
Vremurile sunt alterate,
Mucegaiul de pâine e trufanda,
Trăieşte cine mai poate,
Şi cine poate lupta.
Teroarea se respiră ca aer,
Somnul e doar aţipiri,
Cu boala în fiecare zi mă încaier,
Durerea o simt la mama-n priviri.
Pe celălalt mal al lumii,
Ca o vită flămândă,
O mamă îşi strigă străbunii,
Undeva în cer s-o ascundă.
Grijile ei se macină-n gând,
Drumul ei cere alt pas,
Fiindcă acum pe pământ,
Doar calea morţii a rămas.
Îmbrățișare
Cum Luna e gonită și nu-i lăsată să mai strălucească când soarele răsare,
Așa-i tristețea azvârlită cât colo cu a ta suavă dulce îmbrățișare!
Amorul e chemat să ne cuprindă iar cu a le sale cântece neauzite,
Iubito,săruturile noastre sunt nemărginite!
Îți spun acum când noi nu mai suntem așa de tineri,
Nu e cumva apusul soarelui mult mai frumos decât promite răsăritul?
N-avem noi astăzi infinitul cu tainicul său înțeles,
Ce l-am primit iubindu-ne cu ale Cerului arome?
Nu e Hristos cu al Său chip deasupra vieții ce tristă fără El părea doar fără rost?
Pot spune că îmbrățișarea ta este salvarea mea...
Iubito te-am așteptat de când mă știu,
Neștind deloc nici cine sunt și nici care-i menirea mea!
(10 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
NU FĂ RISIPĂ
Întinde aripa spre zare
Speranța îmbrac-0 în floare
Și râzi când te învăluie frica,
Din fice zi fă sărbătoae.
Noaptea trăiește-o cu viee
Zilelor grele dă-le gust de miere.
Urmează-ți calea spre zare
Putere,răbdare ,doar cerului cere.
NOAPTEA SE LASĂ !
Noaptea se lasă tăcută pe vale
Drumul e lung pe îngusta cărare
Pădurea-i în beznă
Doar luna și o stea
Face lumină în inima mea .
Foșnetul frunzei sparge tăcerea ,
Fructele coapte își anunță căderea ,
Păsări nocturne își tânguie glasul
Drumul e lung și-i lungă cărarea ...
Noaptea-i târzie și-i neagră
Mă așteaptă-n grădina din vale
Iubita mea dragă!...
IARNA ASTA
E miez de iarnă și e ger,
Omătu-i așternut în valuri
Norii-s tulburi pe sub cer
Pânză albă-i sus pe dealuri.
Nu-i țipenie pe drumuri
Lumea-i toată închisă în casă
Doar din hornuri urcă fumuri,
Ce-i afară ? cui îi pasă?
Casele-s îmbobodite
Flori de ghiață râd în geam
Pe sub geamuri stalactite
Și ghirlande prinse-n ram.
Gerul lacom mă cuprinde,
Nasul mâinile îmi îngheață,
Vântul hora își întinde,
Mii de ace simt pe față.
Scârție omătu-n cale,
Gerul mă gonește în casă
Urlă lupii jos în vale,
Of, ce vreme nemiloasă!...
Paștele Blajinilor -morților-
Pe aleele tăcute
Mult prea mult înghesuite
Se strecoară printre cruci
Umbre vii ,parcă-s năluci ,
Grea durere ,dor fierbinte
Îi aduce spre morminte .
Sub țărâna răvășită
Plânge o viață neâmplinită,
Plânge lacrima ce-o doare
Sub pământ doarme o floare .
Vântul pașii abia-și simte ,
Ocolind cruci și morminte .
Iz de ceară și tămâie
Să te oprești ,parcă te îmbie,
Chipuri pure și curate ,
De pe cruci te ademenesc ,
Deși-s morți ,parcă trăiesc .
Astăzi ,totuși e-o zi mare ,
Clopotele bat la porți
Este ziua de întânlire ,
Între vii și între morți!...
- -
Tainic șoapta se înfiripă ,
Se aduc vești de la cei dragi !...
Vântul bate din aripă
Toate sunt atât de vagi!...
Mai rămâne doar în urmă ,
Coji de:ouă ,cozonaci ,
Flori și lumânări aprinse
Zi de paște cu cei dragi .
- -
Se așterne iar tăcerea ...
Într-o lume adormită !...
Pe ce căi ?. Și-n care lume
De himere și mistere învăluită ?
Peste cer s-a tras cortina ...
Ce se ascunde după ea ?
Numai Domnul poate spune ...
Și Hristos când va-învia .
- -
Omul taina n-o desleagă ,
El poartă doar un destin ,
Privilegii să-și aleagă ?
De-l primești ...e dar divin !
CHIP CIOPLIT
Am vrut să ating cerul,
Dar rădăcinile m-au prins
Și m-au legat strâns.
Am vrut să prind lumina
Într-o clepsidră ,dar s-a risipit
Am vrut să spulber durerea,
Dar am văzut un chip cioplit ...
Care mi-a frânt aripa...
NU FĂ RISIPĂ
Întinde aripa spre zare
Speranța îmbrac-0 în floare
Și râzi când te învăluie frica,
Din fice zi fă sărbătoae.
Noaptea trăiește-o cu viee
Zilelor grele dă-le gust de miere.
Urmează-ți calea spre zare
Putere,răbdare ,doar cerului cere.
NOAPTEA SE LASĂ !
Noaptea se lasă tăcută pe vale
Drumul e lung pe îngusta cărare
Pădurea-i în beznă
Doar luna și o stea
Face lumină în inima mea .
Foșnetul frunzei sparge tăcerea ,
Fructele coapte își anunță căderea ,
Păsări nocturne își tânguie glasul
Drumul e lung și-i lungă cărarea ...
Noaptea-i târzie și-i neagră
Mă așteaptă-n grădina din vale
Iubita mea dragă!...
IARNA ASTA
E miez de iarnă și e ger,
Omătu-i așternut în valuri
Norii-s tulburi pe sub cer
Pânză albă-i sus pe dealuri.
Nu-i țipenie pe drumuri
Lumea-i toată închisă în casă
Doar din hornuri urcă fumuri,
Ce-i afară ? cui îi pasă?
Casele-s îmbobodite
Flori de ghiață râd în geam
Pe sub geamuri stalactite
Și ghirlande prinse-n ram.
Gerul lacom mă cuprinde,
Nasul mâinile îmi îngheață,
Vântul hora își întinde,
Mii de ace simt pe față.
Scârție omătu-n cale,
Gerul mă gonește în casă
Urlă lupii jos în vale,
Of, ce vreme nemiloasă!...
Paștele Blajinilor -morților-
Pe aleele tăcute
Mult prea mult înghesuite
Se strecoară printre cruci
Umbre vii ,parcă-s năluci ,
Grea durere ,dor fierbinte
Îi aduce spre morminte .
Sub țărâna răvășită
Plânge o viață neâmplinită,
Plânge lacrima ce-o doare
Sub pământ doarme o floare .
Vântul pașii abia-și simte ,
Ocolind cruci și morminte .
Iz de ceară și tămâie
Să te oprești ,parcă te îmbie,
Chipuri pure și curate ,
De pe cruci te ademenesc ,
Deși-s morți ,parcă trăiesc .
Astăzi ,totuși e-o zi mare ,
Clopotele bat la porți
Este ziua de întânlire ,
Între vii și între morți!...
- -
Tainic șoapta se înfiripă ,
Se aduc vești de la cei dragi !...
Vântul bate din aripă
Toate sunt atât de vagi!...
Mai rămâne doar în urmă ,
Coji de:ouă ,cozonaci ,
Flori și lumânări aprinse
Zi de paște cu cei dragi .
- -
Se așterne iar tăcerea ...
Într-o lume adormită !...
Pe ce căi ?. Și-n care lume
De himere și mistere învăluită ?
Peste cer s-a tras cortina ...
Ce se ascunde după ea ?
Numai Domnul poate spune ...
Și Hristos când va-învia .
- -
Omul taina n-o desleagă ,
El poartă doar un destin ,
Privilegii să-și aleagă ?
De-l primești ...e dar divin !
CHIP CIOPLIT
Am vrut să ating cerul,
Dar rădăcinile m-au prins
Și m-au legat strâns.
Am vrut să prind lumina
Într-o clepsidră ,dar s-a risipit
Am vrut să spulber durerea,
Dar am văzut un chip cioplit ...
Care mi-a frânt aripa...