Автор anonima

Итого 3 публикации
Зарегистрирован 7 октября 2024
Случайные публикации :)
Investim tot ceea ce avem in fatada si uitam ca temelia e cea mai imortanta la o constructie
Simțuri
În tot ce-i frumos și tot ce-i urât,
Fie că-i trăire, idee ori sentiment și atât,
Te regăsesc în orice moment atins
De inima mea care, de curând ți-a cuprins,
Sufletul și mângâierea cu simțire de rai
Și toată credința ce aveai să mi-o dai.
Fie în formă de privire divină,
Cu-n sentiment albăstrui, ca oceanul să vină,
Ca un reflux ce cuprinde cer și pământ,
Ori soare și stele și luna fără de cuvânt.
Fie în formă de vorbă melodioasă,
Cântec de înger ce n-avea să iasă,
Dintr-o conștiință firavă, scufundată-n amintiri,
Cântec sublim ce întrezărește trăiri.
Fie în formă de rază de soare,
Atingere blândă ce din simțire nu moare.
Ca o adiere de vânt, învie în pustietate
Frunzele unui copac ce acum rămân mișcate.
Fie în formă de mireasmă de flori,
Trezind în lume culoare și fiori.
Îmbietoare animează chiar viața
Și imprimă în mulțimea timpului de clipe dulceața.
Fior văratic
Mă las pradă unor vuiete sălbatice
De-mi invocă lumi idilice.
Mă trec fiorii amintirilor văratice
Ṣi-mi înnec sufletu-n regrete;
Rostogolul lacrimilor se-ntețeşte
Sânge pur, spintecul durerii lente.
Mă lepăd de dorul continuu cutreierând,
Aripile sufletului meu liber, frângând..
Tesima
O amintire mi-a zâmbit
Azi mi-a zâmbit o amintire-n suflet
De-atunci inima-mi bate mai alert
Privirea ta n-o pot scoate din minte
Dintr-o poză trimisă acum două veri...
Îmi amintesc că ți-am răspuns
"Cât de frumos ești, cum să nu te ador!?"
Cine-ar fi zis că voi ajunge să-mi interzici
Totul... ca și când ți-ai fi dorit să mor...
Cumva ai reușit... de ceva timp doar mor
Când amintirile te caută cu dor
Și doar tăcerea-n drumul lor le iese
Ce o ții zid... fără să-ți pese...
O amintire cu tine azi mi-a zâmbit
Pentru o clipă sufletul te-a avut cu plăcere
Până când o alta din minte a răsărit
Amintindu-mi că azi îmi ești doar durere
CA DAR ȘI ISPITĂ
Cer, pământ, apă și foc
Voalul nopții plin de stele
Munți, câmpii și văi adânci
Ploie în stropii mai mari ,mai mici
Cer cusut pe orizonturi,
Niște noțiuni concrete,care
Dispersate,adunate
Sub un numitor comun
Face un tot ,pe care Domnul,
L-a asezat pe orbită
Ca dar și ispită
Și l-a numit Pământ.
Investim tot ceea ce avem in fatada si uitam ca temelia e cea mai imortanta la o constructie
Simțuri
În tot ce-i frumos și tot ce-i urât,
Fie că-i trăire, idee ori sentiment și atât,
Te regăsesc în orice moment atins
De inima mea care, de curând ți-a cuprins,
Sufletul și mângâierea cu simțire de rai
Și toată credința ce aveai să mi-o dai.
Fie în formă de privire divină,
Cu-n sentiment albăstrui, ca oceanul să vină,
Ca un reflux ce cuprinde cer și pământ,
Ori soare și stele și luna fără de cuvânt.
Fie în formă de vorbă melodioasă,
Cântec de înger ce n-avea să iasă,
Dintr-o conștiință firavă, scufundată-n amintiri,
Cântec sublim ce întrezărește trăiri.
Fie în formă de rază de soare,
Atingere blândă ce din simțire nu moare.
Ca o adiere de vânt, învie în pustietate
Frunzele unui copac ce acum rămân mișcate.
Fie în formă de mireasmă de flori,
Trezind în lume culoare și fiori.
Îmbietoare animează chiar viața
Și imprimă în mulțimea timpului de clipe dulceața.
Fior văratic
Mă las pradă unor vuiete sălbatice
De-mi invocă lumi idilice.
Mă trec fiorii amintirilor văratice
Ṣi-mi înnec sufletu-n regrete;
Rostogolul lacrimilor se-ntețeşte
Sânge pur, spintecul durerii lente.
Mă lepăd de dorul continuu cutreierând,
Aripile sufletului meu liber, frângând..
Tesima
O amintire mi-a zâmbit
Azi mi-a zâmbit o amintire-n suflet
De-atunci inima-mi bate mai alert
Privirea ta n-o pot scoate din minte
Dintr-o poză trimisă acum două veri...
Îmi amintesc că ți-am răspuns
"Cât de frumos ești, cum să nu te ador!?"
Cine-ar fi zis că voi ajunge să-mi interzici
Totul... ca și când ți-ai fi dorit să mor...
Cumva ai reușit... de ceva timp doar mor
Când amintirile te caută cu dor
Și doar tăcerea-n drumul lor le iese
Ce o ții zid... fără să-ți pese...
O amintire cu tine azi mi-a zâmbit
Pentru o clipă sufletul te-a avut cu plăcere
Până când o alta din minte a răsărit
Amintindu-mi că azi îmi ești doar durere
CA DAR ȘI ISPITĂ
Cer, pământ, apă și foc
Voalul nopții plin de stele
Munți, câmpii și văi adânci
Ploie în stropii mai mari ,mai mici
Cer cusut pe orizonturi,
Niște noțiuni concrete,care
Dispersate,adunate
Sub un numitor comun
Face un tot ,pe care Domnul,
L-a asezat pe orbită
Ca dar și ispită
Și l-a numit Pământ.