NU știu
NU știu ce mi-ai făcut,
Nu știu de ce îmi place
Nu știam că mereu va mai exista cineva,
Nu știam cum se face,
Dar știam că ești minunat,
Deși nu ne cunoșteam.
.....
Iubirea, ce e ea?
Un sentiment, nu știu?
Un loc, nu știu?
Dar tu mi-ai luat-o.
Iubirea ESTE,
Iubirea VA FI totul pentru toți.
Ea te dărâmă când e cazul,
Dar tot ea te și ridica.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Monica-Gabriela Mare
Дата публикации: 30 декабря 2022
Просмотры: 867
Стихи из этой категории
amintiri /4
revolte de stradă,
unele-mbrăcate -n
portocaliu,
altele-n rubiniu
ne- aduc-aminte că
" revoluția
nu e o cina sociala,
un eleniment literar,
un desen
sau o broderie."
de multe ori,
revoltele
au purtat amprenta prigoanei demonice
împotriva sentimentului religios.
revoluțiile au făcut un pas de schimbare a gărzii,
trecând cu tancurile
peste manifestanții civili.
lupta a rămas aceeași....
Stropi
voiam sa îmi ramai un strop dulce de vin
sa-mi fi un cald apus de toamnă
dar mi-ai rămas etern suspin
O coarda plânsa de chitară
de esti in brate potrivite
de ești acolo unde-ti dorești
fără ambiguitati prostești
de ești iubit... sa prețuiești..
azi inca arde doru-n mine
cum ardea candva odată...
si imi mocnește o durere
de-o profunzime întunecată,
vreau sa ma-mpac cu mine
sa las Sa cresca peste rana flori
din gânduri sa se nască doar poeme
despre tine, vin și promise îmbrățişări..
Ce bine de ei
Ce fericire pe orbi,
Nu mai pot să vadă,
Lumea abjectă,
Bătaia din stradă.
Nu le e dat să privească,
Omul modern,
Mânia cerească,
Ori incestul matern.
Ce bine de ei,
Cu bastonul prin zid,
Căci nu dau de mişei,
Care fur şi ucid.
Ochii îmi voi scoate,
Lumea s-o întunec,
Să trăiesc peste noapte,
Nepăsare să adulmec.
Amintiri
Mi-aduc aminte deseori:
Când te-am văzut întâia oară,
Mai simt și astăzi dulci fiori
Ca și atunci...odinioară.
Dup-a ta îmbrățișare
După dulcele-ți sărut
Eu tânjesc cu-nfiorare
Chiar și azi ca la-nceput.
Mi-aduc aminte...iar și iar:
De ce n-a fost cum ne doream
De ce-au trecut ani-n zadar
Când eu de dorul tău tânjeam?
Scumpei mele soții Valeria, 17 Ianuarie 2023, ora 06:36
Ne plouă..iubito!
Ne plouă iubito cu picuri reci
Dar, cum să simt că aș fi ud,
Când trupu-ți strâng, hulpav
Și-mi plac cuvintele ce le aud.
Pășim îmbrățișați și ne-amintim
De anii noștri ce-i purtăm în cârcă,
De ce-a fost greu sau bine-n viață
Și despre tot ce astăzi...ne încearcă.
Cândva credeam că timpu-i lung
Și vreme-aveam pentru socoată,
Acum simțim că anii-s numărați
Și că vom fi chemați...la judecată.
De sus luna ne luminează calea
Și ne arată pe unde să plutim,
Și din înalt, duios, pare să spună
Că timpul nu-i trecut, să ne iubim.
Nu stau să văd cum noru-o fură
Și dragăstos, soția îmi sărut,
Și mulțumiri înalț la Domnul
Că golu-n viață...mi-a umplut!
În așteptarea sărutului
Sărută-mi lumina iubito
Agață-mi pe suflet o stea
Deschide petale de soare
Ascundemă-n inima ta
Sărută-mi cu glasul urechea
Pictează-mi pe cer lumea ta
Atinge cu zâmbete gândul
Așează-mi în mâini mâna ta
Sărută-mi cu visele ochii
Alături în noapte zburând
S-ajungem pe-o floare doi fluturi
Nectarul iubirii gustând
Sărută-mi cu sete obrazul
Usucă-mi cu buzele stropi
Aprins clocotește vulcanul
Să ardă scânteia în ochi
Sărută-mi cu dragoste viața
Aruncă-mi tristețea-n nisip
Să piară-necată în valuri
Să-nvingem cu sufletul timp
Sărutul iubirii nu vine
Sărutul din vis e un dor
Topit sărutând amintire
La poarta sărutului mor
amintiri /4
revolte de stradă,
unele-mbrăcate -n
portocaliu,
altele-n rubiniu
ne- aduc-aminte că
" revoluția
nu e o cina sociala,
un eleniment literar,
un desen
sau o broderie."
de multe ori,
revoltele
au purtat amprenta prigoanei demonice
împotriva sentimentului religios.
revoluțiile au făcut un pas de schimbare a gărzii,
trecând cu tancurile
peste manifestanții civili.
lupta a rămas aceeași....
Stropi
voiam sa îmi ramai un strop dulce de vin
sa-mi fi un cald apus de toamnă
dar mi-ai rămas etern suspin
O coarda plânsa de chitară
de esti in brate potrivite
de ești acolo unde-ti dorești
fără ambiguitati prostești
de ești iubit... sa prețuiești..
azi inca arde doru-n mine
cum ardea candva odată...
si imi mocnește o durere
de-o profunzime întunecată,
vreau sa ma-mpac cu mine
sa las Sa cresca peste rana flori
din gânduri sa se nască doar poeme
despre tine, vin și promise îmbrățişări..
Ce bine de ei
Ce fericire pe orbi,
Nu mai pot să vadă,
Lumea abjectă,
Bătaia din stradă.
Nu le e dat să privească,
Omul modern,
Mânia cerească,
Ori incestul matern.
Ce bine de ei,
Cu bastonul prin zid,
Căci nu dau de mişei,
Care fur şi ucid.
Ochii îmi voi scoate,
Lumea s-o întunec,
Să trăiesc peste noapte,
Nepăsare să adulmec.
Amintiri
Mi-aduc aminte deseori:
Când te-am văzut întâia oară,
Mai simt și astăzi dulci fiori
Ca și atunci...odinioară.
Dup-a ta îmbrățișare
După dulcele-ți sărut
Eu tânjesc cu-nfiorare
Chiar și azi ca la-nceput.
Mi-aduc aminte...iar și iar:
De ce n-a fost cum ne doream
De ce-au trecut ani-n zadar
Când eu de dorul tău tânjeam?
Scumpei mele soții Valeria, 17 Ianuarie 2023, ora 06:36
Ne plouă..iubito!
Ne plouă iubito cu picuri reci
Dar, cum să simt că aș fi ud,
Când trupu-ți strâng, hulpav
Și-mi plac cuvintele ce le aud.
Pășim îmbrățișați și ne-amintim
De anii noștri ce-i purtăm în cârcă,
De ce-a fost greu sau bine-n viață
Și despre tot ce astăzi...ne încearcă.
Cândva credeam că timpu-i lung
Și vreme-aveam pentru socoată,
Acum simțim că anii-s numărați
Și că vom fi chemați...la judecată.
De sus luna ne luminează calea
Și ne arată pe unde să plutim,
Și din înalt, duios, pare să spună
Că timpul nu-i trecut, să ne iubim.
Nu stau să văd cum noru-o fură
Și dragăstos, soția îmi sărut,
Și mulțumiri înalț la Domnul
Că golu-n viață...mi-a umplut!
În așteptarea sărutului
Sărută-mi lumina iubito
Agață-mi pe suflet o stea
Deschide petale de soare
Ascundemă-n inima ta
Sărută-mi cu glasul urechea
Pictează-mi pe cer lumea ta
Atinge cu zâmbete gândul
Așează-mi în mâini mâna ta
Sărută-mi cu visele ochii
Alături în noapte zburând
S-ajungem pe-o floare doi fluturi
Nectarul iubirii gustând
Sărută-mi cu sete obrazul
Usucă-mi cu buzele stropi
Aprins clocotește vulcanul
Să ardă scânteia în ochi
Sărută-mi cu dragoste viața
Aruncă-mi tristețea-n nisip
Să piară-necată în valuri
Să-nvingem cu sufletul timp
Sărutul iubirii nu vine
Sărutul din vis e un dor
Topit sărutând amintire
La poarta sărutului mor
Другие стихотворения автора
Umbra din întuneric
Pierdută-n orașul luminilor,
O umbră rătăcită
Caută al ei stăpân, care strălucește în depărtare.
Și-n întuneric ea dispare,
Urmărind iubirea mult dorită
Care timidă vrea să apară,
Dar ea nu stă
Își părăsește lacrima pe asfalt
El cu gândul că e semnul ploii
O ignoră,
Dar e strigătul de durere ce se pierde
În pure sentimente de iubire,
Neglijate și ignorate,
Dar ce încă speră să fie împărtășite.
Mâine...
Când privesc la lună și la stele
Simt că mă cufund în ele
Visele-mi dispar...
Rămânând privind spre cer,
Dar tu tot nu ești lângă mine.
Și mai trece încă o zi
Noaptea vine, dar fără tine...
Totuși, continu-i să sper,
Că mâine, vei fi lângă mine!
Azi doar stelele-mi mai vorbesc,
Căci oamenii sunt doar pe interes.
Dar mâine, când vei fi lângă mine,
Totul va fi perfect.
Visele noastre se vor unii
Și spre stele vom pleca
Să căutăm al nostru ideal.
I wish
Someone will love you,
But someone isn’t me
And that’s not a problem
If she loves you more than me
So, I wish
You can be her perfect man
And she will be the wife you wanted.
I wish I could forget you,
But my heart wants to see your smile
And hear you say:
“I love you”
So, I’m not sure if I can see my life without you
That’s why I want to be your best friend,
The shoulder you cry on
Or the person you laugh with on a rainy day...
Dragostea din ochii unui tată de fată
„O iubire adevărată începe din prietenie,
Un sărut pe frunte, poate și un trandafir
Și-o promisiune simplă.” -Așa a zis tati că e dragostea.
„Ea nu se termină
Și vine când vede ea că ești gata să o primești
Sau când fugi de iubire,
dar ea vine din urmă după a ta inimă.
Depășind orice obstacol.”
Așteptând să vină această prietenie tu ai apărut.
Stângaci, timizi, dar uite o prietenie, un sărut și un trandafir crezut pierdut,
O și acum și o promisiune, simplă
Dar cu greutate în sufletele noastre.
Peste zeci, chiar sute de ani,
Cu părul alb, dar tineri
împreună cu trandafirul crezut pierdut,
Acel prim simbol al iubirii, acum uscat la exterior,
Dar ce păstrează atâtea amintiri,
Voi spune, din nou: „Tati ai avut dreptate,
Uite-ne aici,
iubindu-ne ca-n prima zi
și la fel de stângaci, parcă timizi luptăm pentru această iubire pură descrisă de tine!”
Inima ta...inima mea
În fața ta inima mea nu mai era.
Am pierdut-o și tot ce îmi rămăsese
Era doar inima ta ținându-i locul.
Dar tu ai ales o alta,
Iar acum adun miile de bucăți de pe jos...
Umbra din întuneric
Pierdută-n orașul luminilor,
O umbră rătăcită
Caută al ei stăpân, care strălucește în depărtare.
Și-n întuneric ea dispare,
Urmărind iubirea mult dorită
Care timidă vrea să apară,
Dar ea nu stă
Își părăsește lacrima pe asfalt
El cu gândul că e semnul ploii
O ignoră,
Dar e strigătul de durere ce se pierde
În pure sentimente de iubire,
Neglijate și ignorate,
Dar ce încă speră să fie împărtășite.
Mâine...
Când privesc la lună și la stele
Simt că mă cufund în ele
Visele-mi dispar...
Rămânând privind spre cer,
Dar tu tot nu ești lângă mine.
Și mai trece încă o zi
Noaptea vine, dar fără tine...
Totuși, continu-i să sper,
Că mâine, vei fi lângă mine!
Azi doar stelele-mi mai vorbesc,
Căci oamenii sunt doar pe interes.
Dar mâine, când vei fi lângă mine,
Totul va fi perfect.
Visele noastre se vor unii
Și spre stele vom pleca
Să căutăm al nostru ideal.
I wish
Someone will love you,
But someone isn’t me
And that’s not a problem
If she loves you more than me
So, I wish
You can be her perfect man
And she will be the wife you wanted.
I wish I could forget you,
But my heart wants to see your smile
And hear you say:
“I love you”
So, I’m not sure if I can see my life without you
That’s why I want to be your best friend,
The shoulder you cry on
Or the person you laugh with on a rainy day...
Dragostea din ochii unui tată de fată
„O iubire adevărată începe din prietenie,
Un sărut pe frunte, poate și un trandafir
Și-o promisiune simplă.” -Așa a zis tati că e dragostea.
„Ea nu se termină
Și vine când vede ea că ești gata să o primești
Sau când fugi de iubire,
dar ea vine din urmă după a ta inimă.
Depășind orice obstacol.”
Așteptând să vină această prietenie tu ai apărut.
Stângaci, timizi, dar uite o prietenie, un sărut și un trandafir crezut pierdut,
O și acum și o promisiune, simplă
Dar cu greutate în sufletele noastre.
Peste zeci, chiar sute de ani,
Cu părul alb, dar tineri
împreună cu trandafirul crezut pierdut,
Acel prim simbol al iubirii, acum uscat la exterior,
Dar ce păstrează atâtea amintiri,
Voi spune, din nou: „Tati ai avut dreptate,
Uite-ne aici,
iubindu-ne ca-n prima zi
și la fel de stângaci, parcă timizi luptăm pentru această iubire pură descrisă de tine!”
Inima ta...inima mea
În fața ta inima mea nu mai era.
Am pierdut-o și tot ce îmi rămăsese
Era doar inima ta ținându-i locul.
Dar tu ai ales o alta,
Iar acum adun miile de bucăți de pe jos...