Dragostea din ochii unui tată de fată

„O iubire adevărată începe din prietenie,
Un sărut pe frunte, poate și un trandafir
Și-o promisiune simplă.” -Așa a zis tati că e dragostea.
„Ea nu se termină
Și vine când vede ea că ești gata să o primești
Sau când fugi de iubire,
dar ea vine din urmă după a ta inimă.
Depășind orice obstacol.”



Așteptând să vină această prietenie tu ai apărut.
Stângaci, timizi, dar uite o prietenie, un sărut și un trandafir crezut pierdut,
O și acum și o promisiune, simplă
Dar cu greutate în sufletele noastre.

 

Peste zeci, chiar sute de ani,
Cu părul alb, dar tineri
împreună cu trandafirul crezut pierdut,
Acel prim simbol al iubirii, acum uscat la exterior,
Dar ce păstrează atâtea amintiri,
Voi spune, din nou: „Tati ai avut dreptate,
Uite-ne aici,
iubindu-ne ca-n prima zi
și la fel de stângaci, parcă timizi luptăm pentru această iubire pură descrisă de tine!”


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Monica-Gabriela Mare poezii.online Dragostea din ochii unui tată de fată

Дата публикации: 29 декабря 2022

Просмотры: 125

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Я не стану воспоминанием.

Я стар, я болен, я забыт.

Я больше ничего не стою,

На небеса мне путь закрыт,

Один я на один теперь с бедою.

 

Когда я стану пеплом над рекой,

Надеюсь кто-то все-же вспомнит.

Пойдет он тоненькой моей тропой,

и пустоту оставленную мной, заполнит.

 

Я никогда не стану кем-то,

ибо забытым быть вот мой удел.

Мои стихи не разноцветны,

Я сер, я темен, я быть таким посмел.

Еще ...

Inima mi-e goala dar și plina…

Te-am pictat prin vise și te-am așteptat,
Ți-am schițat portretul și a ta făptură
Iar tu mi-ai rămas pe mâini și m-ai pătat,
Port de-atunci în suflet numai a ta pictură...


În inima mea adânc ai scrijelit
Să fii sigură că profund te voi iubi
Și asta doar tu ai reușit
Să o faci a suspina dar și a zâmbi...


Te-aș întoarce pe fiecare parte
A dorului meu pentru tine,
Când tu ești acum departe
Rugându-mă să fii lângă mine...


Vreau să-ți dau a mea iubire pentru tine
Iubire ce m-apasă și mă macină.
Inima mi-e acum goală dar și plină,
Plină de tine, dar goală fără tine...


Patul meu e pustiu și te așteaptă,
Plânge în neștire după tine
Cum o fac și eu în șoaptă,
Dacă nu tu, atunci cine mă deține?

Еще ...

Rămas-bun

Ne luarăm rămas-bun

Cu aceleași cuvinte pe care mi le șopteai

Noaptea, când amorțeam împreună,

Iar dragostea era îndeajuns.

 

Ai plecat pe același drum

Pe care ne plimbam de mână

Strâns lipiți, cu foc în suflet

Nestins nici de cea mai aprigă furtună

Sau de gelozia lunii solitare.

 

Spun cuvinte pe care nu le poți auzi

Și nu pentru că nu mai ești aici,

Ci pentru că niciodată nu ai ascultat atent

Bătăile inimii care ți le strigau în față

Sau ecoul lor muribund, ajuns până în ai mei ochi.

 

Când m-ai părăsit, ai uitat să îți iei și umbra,

Pentru că încă o găsesc în patul

În care îmi încălzeai trupul cu ardoare

Și dintr-un oarecare motiv inexprimabil

Evit să o alung.

Cu timpul, va pleca și ea,

La fel ca tine.

Voi pleca și eu

De fapt, am plecat deodată

Însă nu îmi dau seama unde am dispărut.

Еще ...

Ochii ei verzi.......

Ochi ei sunt verzi, 

Dar daca stai sa ii privesti

Mai adanc ai sa vezi

Șiroaiele de trăiri 

Si gărzile de crobizi

Care lupta sa apere comorile fericirii. 

 

In ochii ei verzi

Ai sa vezi povești 

Pline de iubiri

Date in mana pieirii

Iar printre ale ei firi

Iti ofera calduroase zambiri

 

"Nu te teme draga mea

Lasă-mă pe mine sa plang pentru tine

Ca ochii tai sa nu-si piarda stalucirea,

Amadoi am avut aceleasi destine" 

 

Privind in ochii ei feerici

Ai sa vezi cicatrici 

Pe-al ei suflet izoteric

Si ai sa alergi fanatic

Prin ale ei ganduri 

Pierzandu-te in ale ei viduri

 

"Nu fii trista iubirea mea, 

Lasa ma pe mine sa trag pentru tine

Ca sufletul tau sa nu-si piarda fericirea, 

Amandoi am avut aceleasi vise" 

 

Ochii tai verzi au vazut destule

Priveste-mi ochii mei fara scrupule, 

Am sa iti ofer liniști satule

Si fericire cu arome de iubire

 

Nu lăsa la intamplare ce se întâmplă 

Priveste ce frumos se intersectează

Povestile noastre, in una specială

"Noi doi, perfecta formulă" 

Еще ...

Sufletul și iubirea

Știm că există Dumnezeu, și-atunci există suflet

Ni-l dă o viață să-l purtăm, păzind să nu-l răpunem

Dar ce te faci de-ai să iubești și-a răsărit din suflet

Nu poți din tine să-l gonești, cu reguli nu-l supunem

 

Nu cred să fie adevăr mai pur decât iubirea

Un sentiment fără cusur, o rază de lumină

Uni-o privesc nedumeriți, se-ascund de ea, se-nchină

Dezechilibru o numesc, se-nchid într-o rutină

 

Nu-l va primi oricine-n gând, doar suflete-ncercate

Vor ști cum să-l aline blând topind tristețea-n brațe

Gândiți la cei de lângă voi, nu mai priviți departe

Iubirea crește-n suflet sfânt, țineți-o strâns aproape

Еще ...

Un fluture alb

Pe pajiştea verde stau clipele mute
şi flori se desfac răspândind fericire,
un fluture alb de prin zări aşternute
desprins e din soare cu-a lui strălucire.

E fulger de vară prin timpul statornic,
răstimpuri de clipe stau ani să măsoare,
întinsele-i aripi sunt limbi de ceasornic
ce vremea le poartă din floare în floare.

Din albul aprins aşezat şi în suflet
vorbesc adieri peste flori întristate,
răsfrânte de veacuri, s-aşeze răsuflet
în cupe rotunde de buze-nrămate.

Un cerc de culoare privirea-i aprinde,
e cerul tablou într-o floare plăpândă,
cu îngeri şi nori necuprinsul cuprinde
copila crăiasă prin lumea ei blândă.

Arome se-avântă simţirea să-i scalde
cu calde chemări într-o clipă zăbavă,
un fluture plânge cu lacrimi ce-s dalbe,
în aripi cuprinde o floare-n dumbravă.

Un fluture alb cu iubire se-apleacă
pe floarea râvnită de ploaie şi soare,
în albul din aripi culori să petreacă,
un fluture alb răstignit pe o floare.

Еще ...