Mileage Viewership
Might dreams dance on walls, in halls of reverie,
I found the magic of a sweet tune, your referee,
Lay the presence of silent columns, thy call melody,
End-like ancient glorious war songs, I oath heraldry.
Nameless kind gestures, that the finger guide,
Aboard your portet of emotions, I observe anode,
Velvet sheets of yours, born in purple like byzantine,
Idyllic words about their flight, like old royal divine.
Endless stories I'll tell, there legacy to conserve.
Running waves of the red sea, your misty cursive,
Unison they shall sing, sagas of your light exclusive
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Andrei Lehanceanu
Дата публикации: 21 октября 2024
Просмотры: 251
Стихи из этой категории
Eu fara tine
Eu fara tine,
Pasare fara aripi,
Castel in ruine,
Fulg topit,
Dimineți fara soare,
Pași pierduți în noapte,
Bărcuța rătăcind pe mare,
Stinse șoapte,
Glas trist de clopot,
Inimă înlănțuită de dor,
Amurg însângerat,
Frânt zbor,
Val zbuciumat,
Stea fără raze,
Lacrima adâncă,
Abis,singuratică stanca,
Curmat vis...
Focul inimilor toate
Aprinde flacăra sufletului meu pustiu,
Să vezi cum arde tot împrejurimi,
Cum ard eu tot de viu,
Să vezi cum tot mă mai deprimi.
Să vezi cum ard eu,
Cum ard mâinile cu care scriu,
Să vezi cum focul e aprins mereu,
Cum tot se adeverește ce prescriu.
Aprinde o flacără la mine în ochi,
Căci nici inima nu-mi stă în loc,
Aprinde chibritul să nu mă deochi,
Căci nici nu am fost în foc.
Mistuie foc
Iubito-ascultă rătăcirile din mine
Atins de patimă ființa ta e tot
Cresc însetate rădăcinile spre tine
Stârnite-n inimă bat clopote de foc
Un infinit ascund privirile divine
Răsare soarele sclipind din ochii tăi
Lumina curge înflorind zile senine
Oprește mut în contemplare timpu-n loc
Șoptește zâmbetul pe buzele rubine
Obrazul tremură sub purpura de foc
Urmele caută să vindece suspine
Mă colorează în albastru dulce joc
Vioara glasului aprinde poezie
Arcușul mângâie oceanele de foc
Sunetul corzillor vibrează cristaline
Tristețea fumegă primindu-și antidot
Vrăjește freamătul petalelor caline
Mâinile picură în vene aprig foc
Topește lacătul durerilor peline
Îmbată sufletul miresmele de soc
Ne-am întâlnit între bătăile de inimi
Ne-am despărțit între hotarele de foc
A mai rămas praful cărunt al amintirii
Visele zboară împletind absurdul mort
Dragostea mea
De vreți să știți povestea unei mari iubiri,
Ce încă nenăscută este,
Să nu mă întrebați acum la început de povestire,
Vreun nume sau alte amănunte,
Ori dacă sunt minciuni scornite chiar de mine,
Făcând acestea doar ca faima să-mi parvină....
Dragi cititori vă spun că adevărul îmi este prieten solitar,
Și-i martor pe vecie de-l voi ruga să vină,
De nu-s crezut!
Căci vă vorbesc de o minune vie,
Frumoasa feciorelnica prințesă a iubirilor pierdute!
Căci despre ea se spune că-i doar un înger
Cu chip de om,femeie plină de lumină,
Ce vrea să schimbe lumea-ntreagă,
Iar pe cei triști sau rătăciți să îi adune,
Sub a iubirii dulce ocrotitoare blândă aripă!
Ei bine,bine o să-mi spuneți...
De unde până unde am scornit povestea asta de iubire?
Sau dacă nu cumva arunc doar vorbe goale găunoase,
Și cum prințesa aceasta să-și murdărească rangul cu un coate goale,
Ea înger, plină de iubire,
Iar eu un simplu muritor de rând,
Ce crede că poate s-o închidă pe vecie,
În sărăcăcioasa viață pe pământ sau poleită silnicie...
Și cum ar fi posibil ca iubirea să se nască totuși,
Dintre al cerului trimis și-un oarecare muritor,
Căci îngerul acesta este cum cred că știți, nemuritor
Iar eu,sărmanul un simplu om de lut!?
Cum auziți!
Iubirea este clipa fără rațiune,
Poate e-o simplă nebunie!
Ce știți voi proștii sau prostimea,mi-i tot una!
Nu-mi pierd eu vremea cu vulgul sau plebea sau micimea,
Eu știu că ea e însăși amorul și iubirea,
În rest ce-mi pasă mie ce spune lumea oarbă,
Mă voi lupta s-o cuceresc precum cetățile ce-s pline de arcași,
Pe toți îi voi culca ca secerați,
Căci voi nu-mi știți curajul sau vitejia!
Călare sunt cu sabia și scutul și flutur steagul fericirii,
Pe care-am scris în greacă și latină,
Cu litere de aur sclipitoare,
Ce ies din gura unui lup pictat
Doar ea îmi este veșnicia fericită,
Fie și doar o-nchipuire plăsmuită!
(24 mai 2023-H.S Irepetabila Iubire)
Haos sunt, haos rămân,
Haos sunt, haos rămân,
Umbre și doruri prin gânduri se strâng.
Știu ce-i dorul, știu cum te chem,
Dar tac și păstrez tot ce am în poem.
În mine furtuni, cuvinte-n tăcere,
Frânturi de lumină pierdute-n durere.
Vântul mă poartă prin visele reci,
Dar nu-ți spun taina ce-n mine petreci.
Haos sunt, haos rămân,
Ziduri de teamă ce-n suflet se strâng.
Știu ce-i dorul, dar las în abis
Un glas nerostit, un vis interzis.
“Trecerea lui”
Trece-o lună, mai trec două,
Şi peste astrul meu încă plouă.
Doar tu esti raza mea de soare,
Care norii îi tresare.
Nu mai vorbim, nu mai bârfim ,
lubirea mi-a rămas ca-ntr-un film.
Vei trece? Treci p-aici oare?
Doar să-mi oferi o salutare.
Eu fara tine
Eu fara tine,
Pasare fara aripi,
Castel in ruine,
Fulg topit,
Dimineți fara soare,
Pași pierduți în noapte,
Bărcuța rătăcind pe mare,
Stinse șoapte,
Glas trist de clopot,
Inimă înlănțuită de dor,
Amurg însângerat,
Frânt zbor,
Val zbuciumat,
Stea fără raze,
Lacrima adâncă,
Abis,singuratică stanca,
Curmat vis...
Focul inimilor toate
Aprinde flacăra sufletului meu pustiu,
Să vezi cum arde tot împrejurimi,
Cum ard eu tot de viu,
Să vezi cum tot mă mai deprimi.
Să vezi cum ard eu,
Cum ard mâinile cu care scriu,
Să vezi cum focul e aprins mereu,
Cum tot se adeverește ce prescriu.
Aprinde o flacără la mine în ochi,
Căci nici inima nu-mi stă în loc,
Aprinde chibritul să nu mă deochi,
Căci nici nu am fost în foc.
Mistuie foc
Iubito-ascultă rătăcirile din mine
Atins de patimă ființa ta e tot
Cresc însetate rădăcinile spre tine
Stârnite-n inimă bat clopote de foc
Un infinit ascund privirile divine
Răsare soarele sclipind din ochii tăi
Lumina curge înflorind zile senine
Oprește mut în contemplare timpu-n loc
Șoptește zâmbetul pe buzele rubine
Obrazul tremură sub purpura de foc
Urmele caută să vindece suspine
Mă colorează în albastru dulce joc
Vioara glasului aprinde poezie
Arcușul mângâie oceanele de foc
Sunetul corzillor vibrează cristaline
Tristețea fumegă primindu-și antidot
Vrăjește freamătul petalelor caline
Mâinile picură în vene aprig foc
Topește lacătul durerilor peline
Îmbată sufletul miresmele de soc
Ne-am întâlnit între bătăile de inimi
Ne-am despărțit între hotarele de foc
A mai rămas praful cărunt al amintirii
Visele zboară împletind absurdul mort
Dragostea mea
De vreți să știți povestea unei mari iubiri,
Ce încă nenăscută este,
Să nu mă întrebați acum la început de povestire,
Vreun nume sau alte amănunte,
Ori dacă sunt minciuni scornite chiar de mine,
Făcând acestea doar ca faima să-mi parvină....
Dragi cititori vă spun că adevărul îmi este prieten solitar,
Și-i martor pe vecie de-l voi ruga să vină,
De nu-s crezut!
Căci vă vorbesc de o minune vie,
Frumoasa feciorelnica prințesă a iubirilor pierdute!
Căci despre ea se spune că-i doar un înger
Cu chip de om,femeie plină de lumină,
Ce vrea să schimbe lumea-ntreagă,
Iar pe cei triști sau rătăciți să îi adune,
Sub a iubirii dulce ocrotitoare blândă aripă!
Ei bine,bine o să-mi spuneți...
De unde până unde am scornit povestea asta de iubire?
Sau dacă nu cumva arunc doar vorbe goale găunoase,
Și cum prințesa aceasta să-și murdărească rangul cu un coate goale,
Ea înger, plină de iubire,
Iar eu un simplu muritor de rând,
Ce crede că poate s-o închidă pe vecie,
În sărăcăcioasa viață pe pământ sau poleită silnicie...
Și cum ar fi posibil ca iubirea să se nască totuși,
Dintre al cerului trimis și-un oarecare muritor,
Căci îngerul acesta este cum cred că știți, nemuritor
Iar eu,sărmanul un simplu om de lut!?
Cum auziți!
Iubirea este clipa fără rațiune,
Poate e-o simplă nebunie!
Ce știți voi proștii sau prostimea,mi-i tot una!
Nu-mi pierd eu vremea cu vulgul sau plebea sau micimea,
Eu știu că ea e însăși amorul și iubirea,
În rest ce-mi pasă mie ce spune lumea oarbă,
Mă voi lupta s-o cuceresc precum cetățile ce-s pline de arcași,
Pe toți îi voi culca ca secerați,
Căci voi nu-mi știți curajul sau vitejia!
Călare sunt cu sabia și scutul și flutur steagul fericirii,
Pe care-am scris în greacă și latină,
Cu litere de aur sclipitoare,
Ce ies din gura unui lup pictat
Doar ea îmi este veșnicia fericită,
Fie și doar o-nchipuire plăsmuită!
(24 mai 2023-H.S Irepetabila Iubire)
Haos sunt, haos rămân,
Haos sunt, haos rămân,
Umbre și doruri prin gânduri se strâng.
Știu ce-i dorul, știu cum te chem,
Dar tac și păstrez tot ce am în poem.
În mine furtuni, cuvinte-n tăcere,
Frânturi de lumină pierdute-n durere.
Vântul mă poartă prin visele reci,
Dar nu-ți spun taina ce-n mine petreci.
Haos sunt, haos rămân,
Ziduri de teamă ce-n suflet se strâng.
Știu ce-i dorul, dar las în abis
Un glas nerostit, un vis interzis.
“Trecerea lui”
Trece-o lună, mai trec două,
Şi peste astrul meu încă plouă.
Doar tu esti raza mea de soare,
Care norii îi tresare.
Nu mai vorbim, nu mai bârfim ,
lubirea mi-a rămas ca-ntr-un film.
Vei trece? Treci p-aici oare?
Doar să-mi oferi o salutare.
Другие стихотворения автора
Smile of Ink
As the ink flows, her beautiful smile flowers grow,
Reminded in the monochrome colors, like history covers.
But uncharted I see the rows, how easily my heart vows,
Like Sisyphus and the boulders, the lone soul charters.
A pilgrimage to her core to take, thy beliefs to overtake.
Journey on mystery, discovering her mind gallery.
Patiently the wait I make, for her words as sweet as cake.
A cozy old bakery, alike our storytelling diery.
Our ambience of ink, a sweet old smile will link.
My view still conceal, this artwork a beautiful dual.
So let my ambition cordial, your true eyes of crystal.
The wish which I think, is our distance to shrink.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?
Stealing stars
Quiet whispers of the night,
under the watchful moon's soft light,
My heart traverses miles, vast and wide,
to where you dream on the other side.
For you fly in realms far from mine,
across the span where stars align.
To bridge the gap, the distance cruel,
with words as tools, love precious fuel.
In dreams, I reach to steal you near,
dissolve the miles, remove the fear.
A whispered wish in the night embrace,
longing for your gentle grace.
Through screens and words, love's conveyed,
on the silent moments, our hopes laid
Little sparrow, my heart's soft call,
yearning for the day we end this stall.
To steal you from the bonds of space,
into my arms, our perfect place.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Iertare stelelor
Biată noapte prinsă în parcele
Am ajuns să cer iertare către stele
Încât dezamăgitor privesc la cadrul ceresc,
Eu pe vechia lună încerc să o îmbunez
Să-i spun cuvinte de călire
Timpul va trece fără a noastră unire
In al meu interior dau și boabe de albire
Secret deci, ce nu-l spun la nimeni
Păstrat ascuns în ramuri și bușteni
Etiră a unei povești înfiptă în veci
Cum eu visez la două stele reci
Iar lunii și stelelor nu le spun
Al meu jurământ pe unde îl pun
Liniștit î-l ascund printre gratiile albe
Aș da orice pentru ochii ei de nalbe
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Trei degete
Trecătoare umbre ale nopții, unde dorul se destramă,
Ești departe, un vis ce nu se mai întoarce.
A trei degete lipsă să-ți cuprind întreaga viață.
M-aș rătăcii prin labirinturi de amintiri fără voce,
Incât vocea ta un ecou ce mă sfâșie-n tăcere.
Unde trei degete, un abis între noi, ca picături spre neant.
Buna ploaiea, unde cuvintele noastre acolo se pierd,
Iți simt absența, un gol ce nu se umple in vânt.
Trei degete au lipsit să te păstrez în absurd
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Zâmbet Nelucid
În murmurul nopții reci, în îmbrățișarea foilor calde,
În adâncuri izbucnește, în rânduri de perdele sofisticate,
Un zâmbet dulce luna îmbujorează, și stelele invidioase îndată,
Dar nocturn discret ce-mi ia respirația toată
Astrul zilei, nevinovat asupritor, mă distrage și îmi face dor
De a simți în prezența-i blândă, realitatea ce în inimă-mi dator.
Dar al ei zâmbet divin îmi amintesc
Cum o altă poveste a nopții nu mai doresc.
O rază de lumină aș voii
Să se răsfrângă în surâs, sub tandrețea săgeților aurii.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Doll face
Once you find a doll, a beauty doll, founded on an unstable narrative thread, a narrative thread who is hard to find, the same narrative thread who makes a lot of sundry types of dolls.
Once time staring at that doll, you saw a winking, not your winking, not the doll winking, your chaotic imagination winked at the piece of yarn, that piece of yarn...so tempting to take it in the hand. For the first time you see that missing button on the doll face.
Taking the needle in the hand, you started to search the button, the seconds transformed in moments of endless depression and fear... Unresisting, being unprepared for what's happening, you got up.
Seeing that the button who takes the place of an eye on the face of the doll was in your hand.
Putting the thread in the needle and then in the button you started sewing...
And you are happy once more time
"From "Volumul Sub fosta lumină/Under the last light""
Smile of Ink
As the ink flows, her beautiful smile flowers grow,
Reminded in the monochrome colors, like history covers.
But uncharted I see the rows, how easily my heart vows,
Like Sisyphus and the boulders, the lone soul charters.
A pilgrimage to her core to take, thy beliefs to overtake.
Journey on mystery, discovering her mind gallery.
Patiently the wait I make, for her words as sweet as cake.
A cozy old bakery, alike our storytelling diery.
Our ambience of ink, a sweet old smile will link.
My view still conceal, this artwork a beautiful dual.
So let my ambition cordial, your true eyes of crystal.
The wish which I think, is our distance to shrink.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?
Stealing stars
Quiet whispers of the night,
under the watchful moon's soft light,
My heart traverses miles, vast and wide,
to where you dream on the other side.
For you fly in realms far from mine,
across the span where stars align.
To bridge the gap, the distance cruel,
with words as tools, love precious fuel.
In dreams, I reach to steal you near,
dissolve the miles, remove the fear.
A whispered wish in the night embrace,
longing for your gentle grace.
Through screens and words, love's conveyed,
on the silent moments, our hopes laid
Little sparrow, my heart's soft call,
yearning for the day we end this stall.
To steal you from the bonds of space,
into my arms, our perfect place.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Iertare stelelor
Biată noapte prinsă în parcele
Am ajuns să cer iertare către stele
Încât dezamăgitor privesc la cadrul ceresc,
Eu pe vechia lună încerc să o îmbunez
Să-i spun cuvinte de călire
Timpul va trece fără a noastră unire
In al meu interior dau și boabe de albire
Secret deci, ce nu-l spun la nimeni
Păstrat ascuns în ramuri și bușteni
Etiră a unei povești înfiptă în veci
Cum eu visez la două stele reci
Iar lunii și stelelor nu le spun
Al meu jurământ pe unde îl pun
Liniștit î-l ascund printre gratiile albe
Aș da orice pentru ochii ei de nalbe
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Trei degete
Trecătoare umbre ale nopții, unde dorul se destramă,
Ești departe, un vis ce nu se mai întoarce.
A trei degete lipsă să-ți cuprind întreaga viață.
M-aș rătăcii prin labirinturi de amintiri fără voce,
Incât vocea ta un ecou ce mă sfâșie-n tăcere.
Unde trei degete, un abis între noi, ca picături spre neant.
Buna ploaiea, unde cuvintele noastre acolo se pierd,
Iți simt absența, un gol ce nu se umple in vânt.
Trei degete au lipsit să te păstrez în absurd
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Zâmbet Nelucid
În murmurul nopții reci, în îmbrățișarea foilor calde,
În adâncuri izbucnește, în rânduri de perdele sofisticate,
Un zâmbet dulce luna îmbujorează, și stelele invidioase îndată,
Dar nocturn discret ce-mi ia respirația toată
Astrul zilei, nevinovat asupritor, mă distrage și îmi face dor
De a simți în prezența-i blândă, realitatea ce în inimă-mi dator.
Dar al ei zâmbet divin îmi amintesc
Cum o altă poveste a nopții nu mai doresc.
O rază de lumină aș voii
Să se răsfrângă în surâs, sub tandrețea săgeților aurii.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Doll face
Once you find a doll, a beauty doll, founded on an unstable narrative thread, a narrative thread who is hard to find, the same narrative thread who makes a lot of sundry types of dolls.
Once time staring at that doll, you saw a winking, not your winking, not the doll winking, your chaotic imagination winked at the piece of yarn, that piece of yarn...so tempting to take it in the hand. For the first time you see that missing button on the doll face.
Taking the needle in the hand, you started to search the button, the seconds transformed in moments of endless depression and fear... Unresisting, being unprepared for what's happening, you got up.
Seeing that the button who takes the place of an eye on the face of the doll was in your hand.
Putting the thread in the needle and then in the button you started sewing...
And you are happy once more time
"From "Volumul Sub fosta lumină/Under the last light""