Smile of Ink
As the ink flows, her beautiful smile flowers grow,
Reminded in the monochrome colors, like history covers.
But uncharted I see the rows, how easily my heart vows,
Like Sisyphus and the boulders, the lone soul charters.
A pilgrimage to her core to take, thy beliefs to overtake.
Journey on mystery, discovering her mind gallery.
Patiently the wait I make, for her words as sweet as cake.
A cozy old bakery, alike our storytelling diery.
Our ambience of ink, a sweet old smile will link.
My view still conceal, this artwork a beautiful dual.
So let my ambition cordial, your true eyes of crystal.
The wish which I think, is our distance to shrink.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Andrei Lehanceanu
Дата публикации: 21 октября 2024
Просмотры: 225
Стихи из этой категории
Îndoială
Și azi o rază a soarelui vioaie
La fereastra odăii apare.
De parcă ar ști cât am nevoie
Să-i simpt lumina ce nu dispare.
Strălucirea razei sufletul mi-atinge,
Dând inimii imboldul vieții.
Și-ți spui din nou, cine va-nvinge
În lupta cu anii bătrâneții.
Simți în nări parfumul regăsirii,
Culoare palidă a regretului în privire,
Și te mângâi cu razele amintirii
Ce se mențin nestinse din iubire.
Dar soarele dispare între nori,
Și o umbră a tristeții te apasă.
Speranța zboară cu șirul de cocori
Și aștepți o nouă primăvară-n casă.
Un ultim pahar
Îmi doresc atât de mult, singură să fiu pentru o vreme
Să nu fiu întrebată cum sunt și ce mai fac
Cumva am primit lecții, acum doar
îmi fac teme...
Și tot ce azi imi mai doresc este să tac...
Doresc atât de mult, să mă ascund de toate pentr-o vreme
Vreau liniștea să o găsesc să-mi bată la ferești,
C-am obosit s-alerg printre iluzii când doar înfrunt orgolii omenești!
Oricum n-o să-ntelegeți nicicum durerea
mea
Și nici subiect de râs nu imi doresc a fi
E-o luptă ce o duc cu mine și chiar de este grea
Singură vreau să îmi duc războiul in aceste bătălii.
Și nu-mi doresc mai mult, decât sa fiu lăsată să sufăr în tăcere
O să-mi revin, dar azi, tristețea și dorul mi-au zâmbit
Și pentru că e greu, posibil că va mai dura o vreme
Și-atunci poate o să-nțelegeți...ce-a fost e
c-am iubit!...
De ce ea?
Te prefaci că o iubești
Ce urmărești?
De ce nu o părăsești?
Nu vezi că mă rănești?
Amanta ta nu voi fi
Nu sunt o pereche de pantofi
Vreau să fiu iubita
Nu accept resturi de la alta.
Te șantajează cumva?
Ce știe despre tine?
Spune-mi ceva
Dacă nu, vei rămâne fără mine.
Te-am așteptat destul
Nu ai trecut testul
Rămâi cu aia, iubire
Nu am nevoie de despăgubire
Pe unde esti acum?
Tu, aripile mele prea fragile
Ce au cedat din prima zi de foc…
Trecut-au pan-acum prea multe zile
Si despre tine nu mai stiu deloc…
Nu-mi mai aduce nimeni nicio veste,
Nici gandul meu macar nu-mi da ceva…
Ma tine prizonier si-mi da ferestre
Atat cat doar sa-mi pot imagina.
Si ce sa-mi pot imagina, fara repere?
Strabat in lung si-n lat acelasi drum -
Dup-un amar de chinuri si de vrere
Ma-ntreb din nou, pe unde esti acum?
Ce bine ar fi sa stiu ca tu esti bine!
Ce bine ar fi sa nu iti fi lipsit deloc!
S-aud ca tu jongland printre ruine,
Franturi de suflet ai lipit la loc…
C-ai renascut din scrum, tu pasare maiastra!
Tigara ce-am strivit-o in propriul pumn,
Se reaprinde-n scrumiera la fereastra
Cand ma intreb pe unde esti acum!
IV
Mi te-am infuzat în sânge și acum simt cum mă pierd,
Ești drogul ce-mi cutremură temelia ființei mele,
Realitatea îmi fuge printre degete, ca nisipul fin,
Și-n vâltoarea ta, eu, o ancoră fără țărm, mă învârt.
Ai devenit seva ce prin vene-mi curge zilnic,
Un elixir amar și totuși necesar ,
Bătaia inimii ,tu ești ritmul clinic,
Mă ții în viață, mă faci să delirez.
Nu mai sunt fix, un vas pe un ocean învolburat,
Cu busola spartă, navigând într-o furtună de tine,
În acest haos, ești singura constantă, neîncetat,
Ești furtuna, calmul și valurile ce mă înclină.
Infuzat cu esența ta, ce-mi invadează totul,
Lupt să recâștig balanța, însă tu ești ,
Te-ai topit în ființa mea, o adicție ce nu cunoaște leac,
Și-n acest turbinio, destine încleștate.
Îndoială
Și azi o rază a soarelui vioaie
La fereastra odăii apare.
De parcă ar ști cât am nevoie
Să-i simpt lumina ce nu dispare.
Strălucirea razei sufletul mi-atinge,
Dând inimii imboldul vieții.
Și-ți spui din nou, cine va-nvinge
În lupta cu anii bătrâneții.
Simți în nări parfumul regăsirii,
Culoare palidă a regretului în privire,
Și te mângâi cu razele amintirii
Ce se mențin nestinse din iubire.
Dar soarele dispare între nori,
Și o umbră a tristeții te apasă.
Speranța zboară cu șirul de cocori
Și aștepți o nouă primăvară-n casă.
Un ultim pahar
Îmi doresc atât de mult, singură să fiu pentru o vreme
Să nu fiu întrebată cum sunt și ce mai fac
Cumva am primit lecții, acum doar
îmi fac teme...
Și tot ce azi imi mai doresc este să tac...
Doresc atât de mult, să mă ascund de toate pentr-o vreme
Vreau liniștea să o găsesc să-mi bată la ferești,
C-am obosit s-alerg printre iluzii când doar înfrunt orgolii omenești!
Oricum n-o să-ntelegeți nicicum durerea
mea
Și nici subiect de râs nu imi doresc a fi
E-o luptă ce o duc cu mine și chiar de este grea
Singură vreau să îmi duc războiul in aceste bătălii.
Și nu-mi doresc mai mult, decât sa fiu lăsată să sufăr în tăcere
O să-mi revin, dar azi, tristețea și dorul mi-au zâmbit
Și pentru că e greu, posibil că va mai dura o vreme
Și-atunci poate o să-nțelegeți...ce-a fost e
c-am iubit!...
De ce ea?
Te prefaci că o iubești
Ce urmărești?
De ce nu o părăsești?
Nu vezi că mă rănești?
Amanta ta nu voi fi
Nu sunt o pereche de pantofi
Vreau să fiu iubita
Nu accept resturi de la alta.
Te șantajează cumva?
Ce știe despre tine?
Spune-mi ceva
Dacă nu, vei rămâne fără mine.
Te-am așteptat destul
Nu ai trecut testul
Rămâi cu aia, iubire
Nu am nevoie de despăgubire
Pe unde esti acum?
Tu, aripile mele prea fragile
Ce au cedat din prima zi de foc…
Trecut-au pan-acum prea multe zile
Si despre tine nu mai stiu deloc…
Nu-mi mai aduce nimeni nicio veste,
Nici gandul meu macar nu-mi da ceva…
Ma tine prizonier si-mi da ferestre
Atat cat doar sa-mi pot imagina.
Si ce sa-mi pot imagina, fara repere?
Strabat in lung si-n lat acelasi drum -
Dup-un amar de chinuri si de vrere
Ma-ntreb din nou, pe unde esti acum?
Ce bine ar fi sa stiu ca tu esti bine!
Ce bine ar fi sa nu iti fi lipsit deloc!
S-aud ca tu jongland printre ruine,
Franturi de suflet ai lipit la loc…
C-ai renascut din scrum, tu pasare maiastra!
Tigara ce-am strivit-o in propriul pumn,
Se reaprinde-n scrumiera la fereastra
Cand ma intreb pe unde esti acum!
IV
Mi te-am infuzat în sânge și acum simt cum mă pierd,
Ești drogul ce-mi cutremură temelia ființei mele,
Realitatea îmi fuge printre degete, ca nisipul fin,
Și-n vâltoarea ta, eu, o ancoră fără țărm, mă învârt.
Ai devenit seva ce prin vene-mi curge zilnic,
Un elixir amar și totuși necesar ,
Bătaia inimii ,tu ești ritmul clinic,
Mă ții în viață, mă faci să delirez.
Nu mai sunt fix, un vas pe un ocean învolburat,
Cu busola spartă, navigând într-o furtună de tine,
În acest haos, ești singura constantă, neîncetat,
Ești furtuna, calmul și valurile ce mă înclină.
Infuzat cu esența ta, ce-mi invadează totul,
Lupt să recâștig balanța, însă tu ești ,
Te-ai topit în ființa mea, o adicție ce nu cunoaște leac,
Și-n acest turbinio, destine încleștate.
Другие стихотворения автора
Turnurile de Fier
Mișcătoare peisaje,
Iar ilustrează înaintatele falnice forje,
Efect al dorinței, ale împotrivirii marcaje
De lângă râul rece trec,
Odată cu un veșnic tăcut cântec
Revizuit în ochii, să mă înec
Dar dintre turnurile de fier răsare,
Emanată aurie, dornică păsare
Timpurie perioadă când nu aștept,
Iris cenușiu al turnurilor, aș vrea drept,
Niciun cuvânt scris sau zis, luat ca fapt
Eră dublă pe privirii, în dulci tăceri apt.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Iubire pe Hârtie
Al meu drag bujor,
Șiruri de gânduri îmbinate-n dulce dor,
Dirijate forme și simboluri pe hârtie,
Ale tale de drept ofer, numai ție.
Pe obrajii mei se aștern petale de regret, Etern în inimă ascund bătăliile sub dansul blând de balet.
Numesc acum fiecare stea pe cer, gând căzător ție,
Tot văl al nopții, ocean de cerneală, plină fâșie,
Rece partitură nocturnă, spre al meu dor, avarie,
Unde fără stele, noaptea trece pe vecie.
Tandrețea razelor nocturne, pe hârtie cunoscute
Iubirii ce aproape țin, numai printre ceruri apărute,
N-aș abandona, nici după dispariție de stele,
Etern aș sta, prin întunecate tablouri, grele.
Tot te-aș ruga pentru o scurtă privire,
O clipă, sufletului să-ți prezinte înscrisă făurire
Trudă cunoscută numai îngerilor pentru a știi
Unică, dar necomparată față de ochii tăi cenușii,
Laudă veșnică, demnă de sacrificiul celor vii.
Ție, scumpă muză,
Unice gânduri în cerneală îți dedic,
Cuvinte și lini din lună rază,
Ălei tale inimi, numai dor și apreciere ridic.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Mazing silence
In the quiet of the night, anxiety creeps,
A relentless shadow, when the world sleeps.
Messages sent, but no replies come,
Each passing moment feels like a drum
Each notification, a hopeful spark ignites,
But silence echoes, extinguishing the lights.
In the depths of worry, I drown and fall,
Lost in the maze of an unanswered call.
Her absence echoes like a silent scream,
In the hollow chambers of a shattered dream.
Questions dance, in the caverns of my mind,
Seeking solace, but solace is hard to find.
What if she's lost interest, or found another?
The thought alone makes my heart shudder.
But amidst the chaos, a glimmer remains,
That perhaps, in her silence, there's no disdain.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
If you only knew
The sentences I've told weren't lies.
That you describe every letter in perfect.
Thy love I could hold for ages.
How much your words could attract...
If you only knew...
How much a broken heart can love.
From my eyes, my overview.
For my dizzy soul to involve..
"Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Fi Poezie
Tare aș vrea, dragă muză,
Embleme brodate în inimii aliză,
Ale tale trăsături fine, puse tainic pe hârtie,
Să fi a mea poezie, a cuvintelor magie.
Fiică a paznicii coperte, înscrisă restrânsă,
Unde în nod celtic al paginilor cuprinsă.
Răbdător totuși așteptând ale tale litere,
Alungite în viitoare iubite trăiri, clare.
Dornic asimilată în forme de catrință,
Iar parcă de aș aștepta a ta prezență,
Noduri îmbinate in dansul de culori,
Nu de n-aș fura dintre măieștri nori,
O rochie demnă numai de-o zeiță,
Unde aș dori la schimb, doar cuvinte din guriță.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Break
As the survey becomes silent,
As the truth remains afloat,
I embraced the duty destined for myself,
Of working in my dark mind's delf.
But I still beg,
The other's carriage to bootleg,
Like the small daughter of the sea,
To be struck and rendered null like a flea.
And yet,
I lay plagued by the need of a break,
The final blow, the sadness of the weak,
A sumptuous and endless banquet.
"From "Volumul Floare de piatră/Stone Flower""
Turnurile de Fier
Mișcătoare peisaje,
Iar ilustrează înaintatele falnice forje,
Efect al dorinței, ale împotrivirii marcaje
De lângă râul rece trec,
Odată cu un veșnic tăcut cântec
Revizuit în ochii, să mă înec
Dar dintre turnurile de fier răsare,
Emanată aurie, dornică păsare
Timpurie perioadă când nu aștept,
Iris cenușiu al turnurilor, aș vrea drept,
Niciun cuvânt scris sau zis, luat ca fapt
Eră dublă pe privirii, în dulci tăceri apt.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Iubire pe Hârtie
Al meu drag bujor,
Șiruri de gânduri îmbinate-n dulce dor,
Dirijate forme și simboluri pe hârtie,
Ale tale de drept ofer, numai ție.
Pe obrajii mei se aștern petale de regret, Etern în inimă ascund bătăliile sub dansul blând de balet.
Numesc acum fiecare stea pe cer, gând căzător ție,
Tot văl al nopții, ocean de cerneală, plină fâșie,
Rece partitură nocturnă, spre al meu dor, avarie,
Unde fără stele, noaptea trece pe vecie.
Tandrețea razelor nocturne, pe hârtie cunoscute
Iubirii ce aproape țin, numai printre ceruri apărute,
N-aș abandona, nici după dispariție de stele,
Etern aș sta, prin întunecate tablouri, grele.
Tot te-aș ruga pentru o scurtă privire,
O clipă, sufletului să-ți prezinte înscrisă făurire
Trudă cunoscută numai îngerilor pentru a știi
Unică, dar necomparată față de ochii tăi cenușii,
Laudă veșnică, demnă de sacrificiul celor vii.
Ție, scumpă muză,
Unice gânduri în cerneală îți dedic,
Cuvinte și lini din lună rază,
Ălei tale inimi, numai dor și apreciere ridic.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Mazing silence
In the quiet of the night, anxiety creeps,
A relentless shadow, when the world sleeps.
Messages sent, but no replies come,
Each passing moment feels like a drum
Each notification, a hopeful spark ignites,
But silence echoes, extinguishing the lights.
In the depths of worry, I drown and fall,
Lost in the maze of an unanswered call.
Her absence echoes like a silent scream,
In the hollow chambers of a shattered dream.
Questions dance, in the caverns of my mind,
Seeking solace, but solace is hard to find.
What if she's lost interest, or found another?
The thought alone makes my heart shudder.
But amidst the chaos, a glimmer remains,
That perhaps, in her silence, there's no disdain.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
If you only knew
The sentences I've told weren't lies.
That you describe every letter in perfect.
Thy love I could hold for ages.
How much your words could attract...
If you only knew...
How much a broken heart can love.
From my eyes, my overview.
For my dizzy soul to involve..
"Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Fi Poezie
Tare aș vrea, dragă muză,
Embleme brodate în inimii aliză,
Ale tale trăsături fine, puse tainic pe hârtie,
Să fi a mea poezie, a cuvintelor magie.
Fiică a paznicii coperte, înscrisă restrânsă,
Unde în nod celtic al paginilor cuprinsă.
Răbdător totuși așteptând ale tale litere,
Alungite în viitoare iubite trăiri, clare.
Dornic asimilată în forme de catrință,
Iar parcă de aș aștepta a ta prezență,
Noduri îmbinate in dansul de culori,
Nu de n-aș fura dintre măieștri nori,
O rochie demnă numai de-o zeiță,
Unde aș dori la schimb, doar cuvinte din guriță.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Break
As the survey becomes silent,
As the truth remains afloat,
I embraced the duty destined for myself,
Of working in my dark mind's delf.
But I still beg,
The other's carriage to bootleg,
Like the small daughter of the sea,
To be struck and rendered null like a flea.
And yet,
I lay plagued by the need of a break,
The final blow, the sadness of the weak,
A sumptuous and endless banquet.
"From "Volumul Floare de piatră/Stone Flower""