Unui vin... săgetător
Știi?...nu era nicicând un cer mai frumos
Decât acela cu al tău vin la apus
Cu el fiece clipă se transforma în roz
Nu știu vreodată, de ți-am spus!
Parfumul lui, al inimii săgetător,
Mă îmbăta cu gustu-i fermecător
Mă topea usor precum o candelă sub soare
Păcat...l-ai interzis...și am pierit precum o lumânare.
Încă-mi mai curge prin vene, ca un râu de dor
Și îmi alină sufletul în tăcerea-ți adâncă
Mă mistuie ca într-un foc uneori
Când îmi reînvie parfumu-i ca o umbră...
Azi doar mă sting ușor sub umbra pașilor tăi
Și visul mi se risipește în tăcerea unei așteptări
Înapoi nu vrei să mai privești nicicum
Să mă lași "clientul premium " să rămân...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 10 februarie
Vizualizări: 231
Poezii din aceiaşi categorie
Dorinta
Te simt si totusi nu
De mult nu mai esti aici
Ma intreb unde te-am pierdut
Si daca te-am avut
Eram karmici
Eram tot
Eram noi
Si totusi eram eu si tu
Ne-am visat viitorul
Plin de iubire
Acum e gol, pierdut in nemurire
Te intreb ce esti
Te intreb ce sunt eu
Nimic, nimeni, cine
Nu vreau sa fiu tu
A nins mult
A nins mult peste suflet cu noapte
Așternându-se iarnă pe toate
Mă ascund între litere moarte
Căutându-mi cuvintele-n fapte
Fremătând biată inimă arde
Ascultând la o poartă departe
Amintirea șoptind ne-ntrebate
A nins mult cu tăceri adresate
Gândul lung meditând se abate
Umblă strâmb printr-e vise abstracte
Mă înfrâng două stele plecate
A nins mult cu secunde-alungate
Întrebând urma tălpii nomade
Îmi răspunde clădind baricade
Înghețând drumul pasului șade
A nins mult astupând orice cale
Fuge timpul crescându-mi etate
Goale ore zburând anulate
Unde sunt nu mai știe nici poate
A nins mult așteptându-ți aproape
Dorință
Să te strâng în brațe îmi doresc atât de mult
Să-ți simt fiecare parte din trup.
Să te am,să fii al meu,un minut,nu mai mult
Să ne contopim într-un singur trup.
Giuvaier
M-am tot plimbat cu palmele pe pielea ta și m-am gândit să-ți fac o tăietură, să- mi las acolo o parte din amprenta mea și să-ți înfig adânc un giuvaier rotund, cu margini finisate să pară c-ai o zgârietură. Sa ne unim de-un giuvaier ca palmele de clapele unui pian și-apoi să-l azvârlit într-un ocean de dragul amorului turbat... să auzim că giuvaierul nostru s-a spânzurat. Să râdem în hohote ca niște nebuni îndrăgostiți scapati dintr un centru și să creăm in jur un epicentru. Ce nebunesc ar fi... și giuvaierul ar înnebuni.
Depărtare
Demult m-am depărtat de laic,
M-am cufundat în vraf de cărţi,
Nu că aş fi vreun biet prozaic,
Ci doar să fiu aproape de cei morţi.
Mi-e silă ca alt om alăturea să-mi fie,
Căci două bestii e mult de suportat,
Cu toţii am devenit o mare tragedie,
Pentru natură şi acest pământ curat.
M-am izgonit în grote aflate-n sihăstrie,
Şi-mi rumeg gândul măsluind un vers,
Nestăpânit consum peste măsură poezie,
Şi mă rescriu acolo, unde, am fost şters.
Mă recompun din murmur de izvoare,
Şi recitesc la nesfârşit pe Kant şi pe Socrate,
Dezbat cu ei manipularea marilor popoare,
Şi cum devine omul... o simplă vietate.
Ascult în nopţi ploioase stihiile gemând,
Şi prind să înţeleg ce e cu omenirea,
Căci suntem daţi acestui sfânt pământ,
Ca o cunună şi nicidecum să îi grăbim sfârşirea.
Nici gând nu am să mă întorc acasă,
Deja îmi cresc aici în grotă rădăcini,
Doar o durere mare în inimă m-apasă,
Că oamenii cu oameni au devenit străini.
heart’s third memo
se scurge ceara lumânării
ca lacrimile tale dăruite serii
ce continuu se preling greoi
pân’ la sosirea dimineții
prin ochi ce sunt ca pure averi
se colorează chipul tău
ca foaia în urma culorii
fost chip palid, dar serafic
cu o frumusețe de tablou
de-aș vernisa al său estetic
subit ai pătruns și încă persiști
ca mirosul scorțișoarei
ce se resimte neîntrerupt
doar înăuntrul camerei
și astfel mă rezerv de tot
cu sufletul plin de nădejde
și măiestria de a spera
să te ivești încă odată
să uiți complet ce-i împrejur
și în final, noi să fim bine
Dorinta
Te simt si totusi nu
De mult nu mai esti aici
Ma intreb unde te-am pierdut
Si daca te-am avut
Eram karmici
Eram tot
Eram noi
Si totusi eram eu si tu
Ne-am visat viitorul
Plin de iubire
Acum e gol, pierdut in nemurire
Te intreb ce esti
Te intreb ce sunt eu
Nimic, nimeni, cine
Nu vreau sa fiu tu
A nins mult
A nins mult peste suflet cu noapte
Așternându-se iarnă pe toate
Mă ascund între litere moarte
Căutându-mi cuvintele-n fapte
Fremătând biată inimă arde
Ascultând la o poartă departe
Amintirea șoptind ne-ntrebate
A nins mult cu tăceri adresate
Gândul lung meditând se abate
Umblă strâmb printr-e vise abstracte
Mă înfrâng două stele plecate
A nins mult cu secunde-alungate
Întrebând urma tălpii nomade
Îmi răspunde clădind baricade
Înghețând drumul pasului șade
A nins mult astupând orice cale
Fuge timpul crescându-mi etate
Goale ore zburând anulate
Unde sunt nu mai știe nici poate
A nins mult așteptându-ți aproape
Dorință
Să te strâng în brațe îmi doresc atât de mult
Să-ți simt fiecare parte din trup.
Să te am,să fii al meu,un minut,nu mai mult
Să ne contopim într-un singur trup.
Giuvaier
M-am tot plimbat cu palmele pe pielea ta și m-am gândit să-ți fac o tăietură, să- mi las acolo o parte din amprenta mea și să-ți înfig adânc un giuvaier rotund, cu margini finisate să pară c-ai o zgârietură. Sa ne unim de-un giuvaier ca palmele de clapele unui pian și-apoi să-l azvârlit într-un ocean de dragul amorului turbat... să auzim că giuvaierul nostru s-a spânzurat. Să râdem în hohote ca niște nebuni îndrăgostiți scapati dintr un centru și să creăm in jur un epicentru. Ce nebunesc ar fi... și giuvaierul ar înnebuni.
Depărtare
Demult m-am depărtat de laic,
M-am cufundat în vraf de cărţi,
Nu că aş fi vreun biet prozaic,
Ci doar să fiu aproape de cei morţi.
Mi-e silă ca alt om alăturea să-mi fie,
Căci două bestii e mult de suportat,
Cu toţii am devenit o mare tragedie,
Pentru natură şi acest pământ curat.
M-am izgonit în grote aflate-n sihăstrie,
Şi-mi rumeg gândul măsluind un vers,
Nestăpânit consum peste măsură poezie,
Şi mă rescriu acolo, unde, am fost şters.
Mă recompun din murmur de izvoare,
Şi recitesc la nesfârşit pe Kant şi pe Socrate,
Dezbat cu ei manipularea marilor popoare,
Şi cum devine omul... o simplă vietate.
Ascult în nopţi ploioase stihiile gemând,
Şi prind să înţeleg ce e cu omenirea,
Căci suntem daţi acestui sfânt pământ,
Ca o cunună şi nicidecum să îi grăbim sfârşirea.
Nici gând nu am să mă întorc acasă,
Deja îmi cresc aici în grotă rădăcini,
Doar o durere mare în inimă m-apasă,
Că oamenii cu oameni au devenit străini.
heart’s third memo
se scurge ceara lumânării
ca lacrimile tale dăruite serii
ce continuu se preling greoi
pân’ la sosirea dimineții
prin ochi ce sunt ca pure averi
se colorează chipul tău
ca foaia în urma culorii
fost chip palid, dar serafic
cu o frumusețe de tablou
de-aș vernisa al său estetic
subit ai pătruns și încă persiști
ca mirosul scorțișoarei
ce se resimte neîntrerupt
doar înăuntrul camerei
și astfel mă rezerv de tot
cu sufletul plin de nădejde
și măiestria de a spera
să te ivești încă odată
să uiți complet ce-i împrejur
și în final, noi să fim bine
Alte poezii ale autorului
Ultimul mai
Te-aș suna în ultima zi de Mai,
Să-ți spun cât de mult îmi lipsești.
Măcar o clipă să mai stai,
Și-o altă clipă să-mi zâmbești!
Să te întreb cu nerăbdare...
Ai reușit să ai ce ți-ai propus?
Ai renăscut frumos în soare
Cum eu făceam cu vinul tău la apus?
De Mai-ul nostru îmbrățișat,
De ți-l amintești ca și mine.
... poate încă nu l-ai uitat...,
Si încă dăinuiește-n tine..
Te-aș întreba dacă mai simţi,
Așa cum eu încă-mi doresc
Sau dacă te mai scot din minți...
Că-i Mai și încă te gândesc!
As retrăi
Din dorința de a mai te simți puțin
Imi torn cu sufletul tremurând un pahar de vin
Îl cuprind cum tu m-ai învățat
Vreau sa îl gust... dar mirosul ii e atât de fad.
Inchid ochii și ma cuprinde o stare de fericire
Mi-amintesc când turnam în pahar a ta poezie
Și retrăiesc orice moment cu suferință
Doar să îmi mai fii măcar o clipă.
Si-aș retrăi fără sa clipesc fiecare lacrimă
Doar să mai râd cu tine măcar o dată
Si-aș retrăi fiecare noapte nedormită
Doar să mai fiu o ultimă dată de tine îmbrățișată.
Am ochii triști, culoarea feței mi s-a pierdut
Sunt palidă, uitată, pierdută în trecut
Pierdută in timp și nu mai arăt ca mine
Atât de goală si totuși plină.. de-a ta amintire.
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...
Poem sarcastic
Bună! Sunt eu cea care mereu a încercat
Și n-a contat... ce mult te-am adorat!
Bună! Sunt eu cea care scrie dup-acelasi clișeu
Căci nu mai contează... tăcerea atârna prea greu.
Bună! Sunt eu cea căreia i-ai spus "pleacă!" atât de penal
Fără un schimb de brațe ... fără un vin în pahar...
Bună! Sunt eu cea care in tăcere numele ți-am strigat
N-ai auzit și la asta... unul mai bun ca tine nicicând n-a existat.
Noapte bună! Iti spune cea care ți-a adorat vinul
Dar n-a contat... și i-ai vărsat în suflet pelinul
Cea care te-a sperat ca o minune în viață
Noapte buna!...durerea își cere dreptul la vers sarcastic...contează???
Urlet de dor
Când imi urla tăcerea prin dor
Şi prin linisti durerea-mi adie
Numai asa pot trece mai ușor
Scriind din nou o poezie.
Nu e zi sa nu ma întreb
De ce ai fost asa cu mine
Şi seara sa nu îmi sterg
Lacrima de pe bărbie..
Sunt puternica și demnă
Pentru cei la care ţtin
Dar când pun capul pe pernă
La tristetea mea revin.
Poate asta mi-i menirea
Sa nu pot uita de tot
Cum ai ales risipirea
Unui ultim vin în 2.
Și rog stelele de sus
Să nu mă inraiasca
Atât cât mai am de dus
Durerea asta sufletească.
Scrisoare către...mine
Nici o poezie, nici o lacrimă nu aduce inapoi ce s-a dus
Doar alină pentru o clipă, spală obrajii de durere...si-atât!
Ce s-a pierdut rămâne undeva...departe sau aproape,
În vise, amintiri.... in golul care arde...
Și totuși, cumva imi doresc să merg mai departe
Chiar de dorul de ce n-a fost mă cuprinde in noapte...
Fiecare lacrimă e ca o rugăciune, un semn ca mi-ai fost drag
Că am iubit, că am sperat... c-aș fi contat...
Vreau durerea s-o pot transforma... să fie blândă,
O umbră... să nu mai doară atât de tare
Deși nu cred vreodată să dispară
....in lipsa ta doar crește și.... se vrea mai mare...
M-ai zguduit din temelii... tot ce eram s-a pierdut
...Am pierdut o bucată bună din mine...
În lipsa ei nu știu cum să functionez
Și mi se face dor... de mine, lângă tine...
Eu stiu că se merita un rămas-bun mai bun
Decât acela ce nu mi l-ai mai oferit
Povestea si-ar fi păstrat același parfum
De fericire și zâmbete.... de la-nceput!
Ultimul mai
Te-aș suna în ultima zi de Mai,
Să-ți spun cât de mult îmi lipsești.
Măcar o clipă să mai stai,
Și-o altă clipă să-mi zâmbești!
Să te întreb cu nerăbdare...
Ai reușit să ai ce ți-ai propus?
Ai renăscut frumos în soare
Cum eu făceam cu vinul tău la apus?
De Mai-ul nostru îmbrățișat,
De ți-l amintești ca și mine.
... poate încă nu l-ai uitat...,
Si încă dăinuiește-n tine..
Te-aș întreba dacă mai simţi,
Așa cum eu încă-mi doresc
Sau dacă te mai scot din minți...
Că-i Mai și încă te gândesc!
As retrăi
Din dorința de a mai te simți puțin
Imi torn cu sufletul tremurând un pahar de vin
Îl cuprind cum tu m-ai învățat
Vreau sa îl gust... dar mirosul ii e atât de fad.
Inchid ochii și ma cuprinde o stare de fericire
Mi-amintesc când turnam în pahar a ta poezie
Și retrăiesc orice moment cu suferință
Doar să îmi mai fii măcar o clipă.
Si-aș retrăi fără sa clipesc fiecare lacrimă
Doar să mai râd cu tine măcar o dată
Si-aș retrăi fiecare noapte nedormită
Doar să mai fiu o ultimă dată de tine îmbrățișată.
Am ochii triști, culoarea feței mi s-a pierdut
Sunt palidă, uitată, pierdută în trecut
Pierdută in timp și nu mai arăt ca mine
Atât de goală si totuși plină.. de-a ta amintire.
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...
Poem sarcastic
Bună! Sunt eu cea care mereu a încercat
Și n-a contat... ce mult te-am adorat!
Bună! Sunt eu cea care scrie dup-acelasi clișeu
Căci nu mai contează... tăcerea atârna prea greu.
Bună! Sunt eu cea căreia i-ai spus "pleacă!" atât de penal
Fără un schimb de brațe ... fără un vin în pahar...
Bună! Sunt eu cea care in tăcere numele ți-am strigat
N-ai auzit și la asta... unul mai bun ca tine nicicând n-a existat.
Noapte bună! Iti spune cea care ți-a adorat vinul
Dar n-a contat... și i-ai vărsat în suflet pelinul
Cea care te-a sperat ca o minune în viață
Noapte buna!...durerea își cere dreptul la vers sarcastic...contează???
Urlet de dor
Când imi urla tăcerea prin dor
Şi prin linisti durerea-mi adie
Numai asa pot trece mai ușor
Scriind din nou o poezie.
Nu e zi sa nu ma întreb
De ce ai fost asa cu mine
Şi seara sa nu îmi sterg
Lacrima de pe bărbie..
Sunt puternica și demnă
Pentru cei la care ţtin
Dar când pun capul pe pernă
La tristetea mea revin.
Poate asta mi-i menirea
Sa nu pot uita de tot
Cum ai ales risipirea
Unui ultim vin în 2.
Și rog stelele de sus
Să nu mă inraiasca
Atât cât mai am de dus
Durerea asta sufletească.
Scrisoare către...mine
Nici o poezie, nici o lacrimă nu aduce inapoi ce s-a dus
Doar alină pentru o clipă, spală obrajii de durere...si-atât!
Ce s-a pierdut rămâne undeva...departe sau aproape,
În vise, amintiri.... in golul care arde...
Și totuși, cumva imi doresc să merg mai departe
Chiar de dorul de ce n-a fost mă cuprinde in noapte...
Fiecare lacrimă e ca o rugăciune, un semn ca mi-ai fost drag
Că am iubit, că am sperat... c-aș fi contat...
Vreau durerea s-o pot transforma... să fie blândă,
O umbră... să nu mai doară atât de tare
Deși nu cred vreodată să dispară
....in lipsa ta doar crește și.... se vrea mai mare...
M-ai zguduit din temelii... tot ce eram s-a pierdut
...Am pierdut o bucată bună din mine...
În lipsa ei nu știu cum să functionez
Și mi se face dor... de mine, lângă tine...
Eu stiu că se merita un rămas-bun mai bun
Decât acela ce nu mi l-ai mai oferit
Povestea si-ar fi păstrat același parfum
De fericire și zâmbete.... de la-nceput!