metamorfozele unui gând/10
bare peste tot,
fiara și-a instalat puii la intrări;
omu-i din start bandit.
tiparele-s rupte.
în funcție de scor, poți să-ți cumperi
un codru de pâine.
în vreamea minciunii de sine-stătătoare,
câinele-i pisică;
pisica, șoarece;
șoarecele, libelulă.
bărbatul poate fi orice,
numai bărbat n-are voie
să fie.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 14 noiembrie 2023
Vizualizări: 577
Poezii din aceiaşi categorie
🎦 Ganduri cu multumire
Gânduri cu mulțumire
Am scris în taina nopților de cele mai multe ori cu sufletul și gândul strâns în palme...
Și sub privirea voastră, a celor ce mă urmăresc am prins curaj să le dau drumul în lume.
Fiecare apreciere, fiecare gând lăsat,
e ca o raza pe hârtia unui suflet visător.
Nu am scris să fiu văzută sau recunoscută, am scris ca să fiu înțeleasă, să mă înțeleg...și daca rândurile mele au ajuns la voi și au atins ceva acolo, în tăcerea fiecăruia, atunci înseamnă că nu am scris în zadar.
Din motive personale de sănătate o perioadă, voi înceta să mai scriu...
Vă multumesc că ați fost aici, prezența voastră mi-a demonstrat că poezia încă are loc în inimile care simt.
Multă sănătate tuturor și multe 🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗
Joc/8
9 noiembrie-
zi învăluită- n trădare și
tăcere .
gropari iresponsabili
au sfâșiat, ca niște ulii,
constituția.
%
nicio remușcare
nu le brăzdează obrazul;
la capătâiul lor,
nicio candelă nu- i
aprinsă .
Mama
În albastrul senin, unde stele dansează,
O mamă iubitoare, în ceruri străluce,
Ca un înger păzitor, în lumina lunii,
Îmi veghează drumul, în noapte și-n zori.
Privirea ei blândă, din înalt suspină,
Îngeri o înconjoară, într-o armonie divină,
Un zâmbet pătrunde dincolo de nori,
Cu iubire maternă, mă atinge și mă coboară.
În ploi de stele, clipele se despletesc,
Amintirile cu ea, în inima-mi cresc,
O prezență invizibilă, dar mereu vie,
Ea mă veghează din ceruri, în eternitate.
Prin vântul tăcut, simt al ei sărut,
Îmi șoptește în suflet că sunt ocrotit,
În amintiri colorate, ca un tablou divin,
Ea trăiește în mine, în fiecare răsărit.
Fiecare floare ce-nvață să înflorească,
E un sărut de la ea, o iubire ce nu moare,
Cu razele soarelui, în razele ei găsesc,
O mamă eternă, ce în suflet mă încălzește.
Prin vise și stele, ea veghează mereu,
O mamă în ceruri, dar în inima mea mereu.
În zborul păsărilor, în mirosul de flori,
Mama mea, eternă, trăiește în povești de noi.
Obsesie
Tratat greșit; tratat cu ură? poate...
Calc pe pietre cu tăișuri și răzbat.
Ș-atunci îmi vine-un gând în noapte,
Ce mă reținea de fapt să nu atac?
Nimicul din umbră atent mă urmărea,
Din ciudă și necaz, mă păta penița grea,
Ore pierdute doar pe un sulfet de hârtie...
Și pentru ce? să nu mă țină minte?
Am abandonat și acea amintire,
Și-am încercat să schimb ceva la mine:
O privire caldă și-un zâmbet în primire...
În zadar, nimeni nu dorea să știe.
Cum nu vedeau ce vedea ființa din mine,
M-am gândit să nu mă schimb deloc pe mine,
Așa că am luat o nouă hârtie...
Să vadă și ei ce zăcea adânc în mine.
Pentru acea ,,executare slabă",
Am aruncat și cea mai nouă pensulă.
Și-am luat-o de la capăt, cu mare atenție,
Deși sânge mult cădea acum pe gresie...
,,Fără emoție; nu-mi transmite nimic"
Ș-apoi, de ce să nu te fac atunci să simți?
Cu grijă, pensula a fost înlocuită de cuțit,
Și pe rând, fiecare o emoție a trăit.
,,Este la fel, nimic de apreciat",
Atunci, între crăpături ochi am adăugat,
Și i-am atașat cu multă atenție...
Să se poată crea o reciprocă percepție.
,,Prea multe elemente într-un cadru închis",
Atunci, doar o fereastră am reușit de deschis,
Și-am întins pe sul piese și piese...
Și le-am reunit într-o uimitoare chestie.
Am adus creația în fața unui muzeu,
Cu un cearșaf care să ascundă gândul meu.
Apoi, am urmărit să obțin o reacție,
Doar cineva a țipat, dar nu de admirație...
Nu regret
Îmi exprim iar tăcerea, ca leul aștept
Puternic ca o piatra, asa stau de drept
Hulit pe la spate, vândut și de frații
Ridic mâna spre cer, fiindcă chiar sunt iertați!
Cât de tristă e viața, caci iar vorbesc tăcând
Dar frumoasa dimineața, Dumnezeu m-a auzit
Trăind in interior, dar zi de zi luptând
Având o singura speranța, cerul însorit
Dar ce folos au toate când inima ție data
Așteptând chiar sa te duci, dar cu sufletul curat
Știind ca-n urma ta de-ndată
Un suflet mic, a fost salvat!!
stări/3
ochiul
întors spre interior,
are pupila dilatată.
imagini simbolice arhaice
decodează
credința țăranului în nemurire.
vulturul sur -din octogon,
atinge
pătratul și cercul.
prima lumină mă tulbură....
🎦 Ganduri cu multumire
Gânduri cu mulțumire
Am scris în taina nopților de cele mai multe ori cu sufletul și gândul strâns în palme...
Și sub privirea voastră, a celor ce mă urmăresc am prins curaj să le dau drumul în lume.
Fiecare apreciere, fiecare gând lăsat,
e ca o raza pe hârtia unui suflet visător.
Nu am scris să fiu văzută sau recunoscută, am scris ca să fiu înțeleasă, să mă înțeleg...și daca rândurile mele au ajuns la voi și au atins ceva acolo, în tăcerea fiecăruia, atunci înseamnă că nu am scris în zadar.
Din motive personale de sănătate o perioadă, voi înceta să mai scriu...
Vă multumesc că ați fost aici, prezența voastră mi-a demonstrat că poezia încă are loc în inimile care simt.
Multă sănătate tuturor și multe 🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗
Joc/8
9 noiembrie-
zi învăluită- n trădare și
tăcere .
gropari iresponsabili
au sfâșiat, ca niște ulii,
constituția.
%
nicio remușcare
nu le brăzdează obrazul;
la capătâiul lor,
nicio candelă nu- i
aprinsă .
Mama
În albastrul senin, unde stele dansează,
O mamă iubitoare, în ceruri străluce,
Ca un înger păzitor, în lumina lunii,
Îmi veghează drumul, în noapte și-n zori.
Privirea ei blândă, din înalt suspină,
Îngeri o înconjoară, într-o armonie divină,
Un zâmbet pătrunde dincolo de nori,
Cu iubire maternă, mă atinge și mă coboară.
În ploi de stele, clipele se despletesc,
Amintirile cu ea, în inima-mi cresc,
O prezență invizibilă, dar mereu vie,
Ea mă veghează din ceruri, în eternitate.
Prin vântul tăcut, simt al ei sărut,
Îmi șoptește în suflet că sunt ocrotit,
În amintiri colorate, ca un tablou divin,
Ea trăiește în mine, în fiecare răsărit.
Fiecare floare ce-nvață să înflorească,
E un sărut de la ea, o iubire ce nu moare,
Cu razele soarelui, în razele ei găsesc,
O mamă eternă, ce în suflet mă încălzește.
Prin vise și stele, ea veghează mereu,
O mamă în ceruri, dar în inima mea mereu.
În zborul păsărilor, în mirosul de flori,
Mama mea, eternă, trăiește în povești de noi.
Obsesie
Tratat greșit; tratat cu ură? poate...
Calc pe pietre cu tăișuri și răzbat.
Ș-atunci îmi vine-un gând în noapte,
Ce mă reținea de fapt să nu atac?
Nimicul din umbră atent mă urmărea,
Din ciudă și necaz, mă păta penița grea,
Ore pierdute doar pe un sulfet de hârtie...
Și pentru ce? să nu mă țină minte?
Am abandonat și acea amintire,
Și-am încercat să schimb ceva la mine:
O privire caldă și-un zâmbet în primire...
În zadar, nimeni nu dorea să știe.
Cum nu vedeau ce vedea ființa din mine,
M-am gândit să nu mă schimb deloc pe mine,
Așa că am luat o nouă hârtie...
Să vadă și ei ce zăcea adânc în mine.
Pentru acea ,,executare slabă",
Am aruncat și cea mai nouă pensulă.
Și-am luat-o de la capăt, cu mare atenție,
Deși sânge mult cădea acum pe gresie...
,,Fără emoție; nu-mi transmite nimic"
Ș-apoi, de ce să nu te fac atunci să simți?
Cu grijă, pensula a fost înlocuită de cuțit,
Și pe rând, fiecare o emoție a trăit.
,,Este la fel, nimic de apreciat",
Atunci, între crăpături ochi am adăugat,
Și i-am atașat cu multă atenție...
Să se poată crea o reciprocă percepție.
,,Prea multe elemente într-un cadru închis",
Atunci, doar o fereastră am reușit de deschis,
Și-am întins pe sul piese și piese...
Și le-am reunit într-o uimitoare chestie.
Am adus creația în fața unui muzeu,
Cu un cearșaf care să ascundă gândul meu.
Apoi, am urmărit să obțin o reacție,
Doar cineva a țipat, dar nu de admirație...
Nu regret
Îmi exprim iar tăcerea, ca leul aștept
Puternic ca o piatra, asa stau de drept
Hulit pe la spate, vândut și de frații
Ridic mâna spre cer, fiindcă chiar sunt iertați!
Cât de tristă e viața, caci iar vorbesc tăcând
Dar frumoasa dimineața, Dumnezeu m-a auzit
Trăind in interior, dar zi de zi luptând
Având o singura speranța, cerul însorit
Dar ce folos au toate când inima ție data
Așteptând chiar sa te duci, dar cu sufletul curat
Știind ca-n urma ta de-ndată
Un suflet mic, a fost salvat!!
stări/3
ochiul
întors spre interior,
are pupila dilatată.
imagini simbolice arhaice
decodează
credința țăranului în nemurire.
vulturul sur -din octogon,
atinge
pătratul și cercul.
prima lumină mă tulbură....
Alte poezii ale autorului
flux de poeme naani /30
refăcut puzzle-ul:
luna din nou printre pini-
dispărând ușor
dincolo de poartă
stihuri diamantine //4
vântul
unduios nestatornic
atingând dojenind risipind
crengile-nflorite de măr-
îmbrăcând acoperind oblojind
bătătoritul pătrunzătorul
pământ
stări/1
dimineață
de sfârșit de noiembrie,
ceva mai senină,
aduce-n casă miresme de pini.
o adiere tandră
de ondulații cromatice
atinge tăcerea.
chiar dacă,
prin
animația străzii
n-am chef de nimic,
simt sufletul lin și zâmbesc....
stihuri diamantine //2
pegas
alb înaripat
zburând fulgerând luminând
îndepărtatele tărâmuri ale inspirației-
îndrăgind venerând înfiripând
călăuzitoarea faimoasa
constelație
o adiere de simfonii albastre/2
în ochiul de apă.
o rândunică
se căznește să ciugulească
un grăunde de soare.
iar o libelulă, zăpăcită
de-atâta splendoare,
a rătăcit
drumul spre casă.
flux de poeme naani /35
controlând jocul-
activismul schimbă
narațiunea
pentru un impact explozibil
flux de poeme naani /30
refăcut puzzle-ul:
luna din nou printre pini-
dispărând ușor
dincolo de poartă
stihuri diamantine //4
vântul
unduios nestatornic
atingând dojenind risipind
crengile-nflorite de măr-
îmbrăcând acoperind oblojind
bătătoritul pătrunzătorul
pământ
stări/1
dimineață
de sfârșit de noiembrie,
ceva mai senină,
aduce-n casă miresme de pini.
o adiere tandră
de ondulații cromatice
atinge tăcerea.
chiar dacă,
prin
animația străzii
n-am chef de nimic,
simt sufletul lin și zâmbesc....
stihuri diamantine //2
pegas
alb înaripat
zburând fulgerând luminând
îndepărtatele tărâmuri ale inspirației-
îndrăgind venerând înfiripând
călăuzitoarea faimoasa
constelație
o adiere de simfonii albastre/2
în ochiul de apă.
o rândunică
se căznește să ciugulească
un grăunde de soare.
iar o libelulă, zăpăcită
de-atâta splendoare,
a rătăcit
drumul spre casă.
flux de poeme naani /35
controlând jocul-
activismul schimbă
narațiunea
pentru un impact explozibil