Ion pozitiv
Ieșită pe balcon
După un duș fierbinte
Te văd trecând pe bulevard...
De-ai ști... că te aveam în minte...
Imaginea verii cu al tău vin
Mi-a acoperit privirea
Păcat... nu pot să te sun...
M-ai acuza cu... hărțuirea...
Și te-am privit cu ochii uzi
Cum mi te pierzi printre mașini
Te-am strigat în gând...poate m-auzi
Și te întorci să mă fericești cu-n vin...
E rece, mâinile-mi tremură
lar sufletul mi se cutremură
De durere și de dor amar
Și că tot în jur e doar neclar....
E seara Sfântului Ion
Și azi in gând cu tine o s-adorm...
Ce trăiesc e atât de primitiv..
Te-am zărit...mi-e seara un Ion pozitiv..
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 7 января
Просмотры: 232
Стихи из этой категории
Buze-nsângerate
Dacă-mi tai în cruce buza
și te sărut cu sânge...
vei gusta atunci amorul meu?
Cu ce poftă vei spăla cu limba-ncet
îngerul de sânge ce-l pictez pe buze?
Ce gust o să mi te-adoarmă-n brațe?
viață, moarte, confuzie
sau libertate...
Îți vei cresta limba-n șarpele de la-nceput
să-mi muști buza-n extaz de moarte,
să-ți schimbi sângele otrăvitor
cu al meu amor al vieții nemuritor...
Să-mi strângi orice picătură,
oricum se varsă-n van,
să-ți scufunzi tot trupul în el
și vei renaște... dar nu uman...
Să te sărut cu sânge și
tot trupul-l voi picta,
portret amorului ce-l port
pentru-o suflarea de-a ta...
Prima iubire
Ploaia de stele ce cade din cer,
Hrănește rădăcina primei iubiri,
Înflorind în crepuscul de priviri
Precum florile unui vonicer.
Ramurile lui în patru muchii,
Inspiră iubirea prin jurăminte
În cuvinte blânde și sfinte
Ce-n bucurie oglindesc ochii.
Nuanțele albe-verzui de arbust
Împrăștie mirosul dulce al fericirii,
Și tu împărtășești efectul iubirii
Fără a ignora aspectul ei vetust,
Sentimentul iubirii este veșnic.
Îl păstrezi în inimă ca un tezaur,
Diamant într-o montură din aur,
Simfonie în suflet creată năstrușnic.
Un alt te iubesc,un alt sărut
Un alt te iubesc este acelasi te iubesc
Pe care-l nu-l folosesc oamenii de rând...
Eu ți-l pictez și înainte să ti-l trimit îl sărut
Tu să primești nu un te iubesc ci un sărut,
Care este altfel decât au oamenii de rând.
Noi nu suntem acei oameni care se despart
Uitând magia primului lor sărut,
Noi suntem veșnic al nostru nemuritor sărut,
Tu ești sărutul meu
Eu sunt sărutul tău
Cine vreodată o să poată să ne despartă?!
(6 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.
Toamna ca o durere
Alunec pe frunze şi nu ştiu
De e toamna vinovată sau eu aiurită ,
Cu picuri de apă m-a prins ploaia auriu
Să nu cad pe ora desfrunzită .
În buzunare îmi afund mâinile nefiresc ,
Merg cu urechea uşor aplecată , chemată de un cânt ,
Prind din zbor cuvintele şi-ncerc să le unesc
Şi cu privirea pierdută mă împiedic de vânt .
Mă ademeneşte şoapta de castani ,
Îmi acopăr ochii şi ascult
Cum îmi umblă toamna prin ani
Aducându-mi poveşti de demult .
Pe umăr , ca o tăcere o frunză îmi cade ,
În jurul ei lumina devine mierie ,
Din mine timpul până la os roade ,
Oare , de ce mă doare toamna .... cine ştie ....?
Buze-nsângerate
Dacă-mi tai în cruce buza
și te sărut cu sânge...
vei gusta atunci amorul meu?
Cu ce poftă vei spăla cu limba-ncet
îngerul de sânge ce-l pictez pe buze?
Ce gust o să mi te-adoarmă-n brațe?
viață, moarte, confuzie
sau libertate...
Îți vei cresta limba-n șarpele de la-nceput
să-mi muști buza-n extaz de moarte,
să-ți schimbi sângele otrăvitor
cu al meu amor al vieții nemuritor...
Să-mi strângi orice picătură,
oricum se varsă-n van,
să-ți scufunzi tot trupul în el
și vei renaște... dar nu uman...
Să te sărut cu sânge și
tot trupul-l voi picta,
portret amorului ce-l port
pentru-o suflarea de-a ta...
Prima iubire
Ploaia de stele ce cade din cer,
Hrănește rădăcina primei iubiri,
Înflorind în crepuscul de priviri
Precum florile unui vonicer.
Ramurile lui în patru muchii,
Inspiră iubirea prin jurăminte
În cuvinte blânde și sfinte
Ce-n bucurie oglindesc ochii.
Nuanțele albe-verzui de arbust
Împrăștie mirosul dulce al fericirii,
Și tu împărtășești efectul iubirii
Fără a ignora aspectul ei vetust,
Sentimentul iubirii este veșnic.
Îl păstrezi în inimă ca un tezaur,
Diamant într-o montură din aur,
Simfonie în suflet creată năstrușnic.
Un alt te iubesc,un alt sărut
Un alt te iubesc este acelasi te iubesc
Pe care-l nu-l folosesc oamenii de rând...
Eu ți-l pictez și înainte să ti-l trimit îl sărut
Tu să primești nu un te iubesc ci un sărut,
Care este altfel decât au oamenii de rând.
Noi nu suntem acei oameni care se despart
Uitând magia primului lor sărut,
Noi suntem veșnic al nostru nemuritor sărut,
Tu ești sărutul meu
Eu sunt sărutul tău
Cine vreodată o să poată să ne despartă?!
(6 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.
Toamna ca o durere
Alunec pe frunze şi nu ştiu
De e toamna vinovată sau eu aiurită ,
Cu picuri de apă m-a prins ploaia auriu
Să nu cad pe ora desfrunzită .
În buzunare îmi afund mâinile nefiresc ,
Merg cu urechea uşor aplecată , chemată de un cânt ,
Prind din zbor cuvintele şi-ncerc să le unesc
Şi cu privirea pierdută mă împiedic de vânt .
Mă ademeneşte şoapta de castani ,
Îmi acopăr ochii şi ascult
Cum îmi umblă toamna prin ani
Aducându-mi poveşti de demult .
Pe umăr , ca o tăcere o frunză îmi cade ,
În jurul ei lumina devine mierie ,
Din mine timpul până la os roade ,
Oare , de ce mă doare toamna .... cine ştie ....?
Другие стихотворения автора
Nocturn
M-ai făcut atât de dependentă de tine...
În câteva întâlniri scurte... ocazional
Vin...săruturi... piele pe piele
Totul, ca intr-un clip promoțional!
Răpusă de-acel "nu sunt pentru tine!"
Nimicul dintre noi, e tot ce mai am
De-am insemnat ceva și eu pentru tine
E doar o-ntrebare...fără final...
M-ai uitat probabil din următoarea secundă
Când după ușă am făcut primul pas
M-ai facut nedemnă de o-mbrățisare
Și am plecat!... fără un bun rămas....
Ti-am fost femeie dorită pe secunde
Știu babe! O clipă ti-am fost dragă !
Nu ne-au legat decât ceva orgasme la "beție"...
Târziu am înțeles! Bărbați ca tine nu vor iubi vreodată!
Azi prinsa-n mintea mea...arest la domiciliu,
M-as îmbăta să nu mai simt, dar mai bine scriu,
Parfumul vinului tău mi-e un ocean de amintiri
Tu...drogul magic din care pot să mă inspir...
Alcoolul ce mă face să nu am emotii,
Tigara după amorul din toiul nopții
Cafeaua dulce din diminețile cu soare,
Durerea mea, ascunsă-n versuri amare...
Si-o mie de alte vise...a dorului chemare...
Mozaic de gânduri
Stau pe gânduri şi privesc picăturile cum se lipesc de geam.
Aș ieși un pic în ploaie, poate mă spăl de gânduri și tristețe...
Natura plânge și parcã mă-ncearcă și sufletul meu
Dar e doar o stare.....Şi-aşa, ca și ploaia, va trecel!!!
Mă întreb cum oare-ar fi!?... pentru o clipă de-ai reveni?...
Probabil ochii obosiți, nici n-ar clipi....
Dar sufletul cum oare totul ar gestiona
Cu-atâta dor ce-a strâns în urma ta?...
Tăcerea m-a făcut să înțeleg că nu e vina ta
Tu ai fost cum ai fost... așa ai fost mereu...
Din noi doi... doar eu am fost problema
Te vedeam special, îmi erai drag... știu!... sună a clișeu...
Te-am iubit... chiar de niciodată nu ai fi vrut să știi asta,
Pentru că nu-ți puteai asuma responsabilitatea iubirii mele...
Deși nu de multe ori știai!... când erai aproape și prea aproape,
Cum inima bătea fioros de tare când eram în aceeași încăpere...
Te-am iubit...chiar si-atunci când timpul ne-a devenit dușman
Și distanța dintre noi și-a pierdut pașii, in nemăsurate tăceri...
Te-am iubit... deși doar m-ai învățat cum oamenii te-aruncă
Când din senin au valori morale... și te lovești de ei ca de-o stâncă...
Și-am strâns doar deziluzii și dezamăgiri
C-am avut așteptări prea mari de la tine
De dor, doar eu știu, cât am sperat că-ntr-un târziu,
O minune ai face, și-ai încerca durerea despărțirii s-o ții departe de mine...
Spune-mi orice
Spune-mi orice, te rog, nu lăsa golul să
crească,
Tăcerea ta rece sufletul mi-l doboară,
Îmi strânge inima, o stoarce, o frânge
Și ochii nici nu mai știu să plângă...
Spune-mi orice, nu mai fi piatră, nu mai fi vânt,
Nu-mi da uitarea ca un ultim cuvânt.
Știu c-al tau gând îți mai fuge la mine
Dar repede il alungi și mă lași fără
tine...
Spune-mi orice, nu pot să mai îndur atâta tăcere
Fiecare clipă a nopții e dor și durere
Nu mai fi rece...nu-mi rămâne străin în viața asta
Spune orice...orice-ar putea, dintre noi, să topească gheața.
Spune-mi orice... nu mă lăsa să-ndur acest chin
Umple-mi din nou paharul de vin
Vino sa fim din nou clipe de poveste
Îmbrățișați la un vin, viața să ne deguste.
VINURILOR TALE
Primul meu vin... Merlot!
Cu el a început tot...
Aș vrea să-i mai simt puțin
Mirosul și gustul fin..
Al doilea Sauvignon Blanc
Gustul verii într-un pahar
L-am savurat o vară întreagă
Vara când, îti eram dragă.
Barbera .. cel de-al treilea vin
Martor că-n brațe m-ai tinut!
Nu-i voi uita gustul didivin
Il plâng ades.. dulce tribut!
Ultimul ce mi l-ai dat
Cupaj....merlot cu Pinot Noir ?
Cu el dorul mi-am alinat
Când ai plecat și m-ai uitat.
Cabernet .. vinul promis
În gânduri I-am purtat,
Gustul I-am făurit în vis
Un an I-am tot așteptat..
Bordeaux...un vin simţit
Fin ca o mină de creion,
Roșul soarelui în asfințit
În versurile poeţilor.
Azi vinul de buze mi-e străin
Goale îmi sunt paharele de vin,
Il am în suflet..il scriu pe hârtie
Îmi umplu paharul cu poezie.
Lectii
Am invatat ca oamenii uită ce impreuna au trăit
Și se pierd printre cei ce cu un block te infrang...
Caci orice început duce către o poveste frumoasă
Si în final totul se șterge iar omul își arată
adevărata față.
Am învăţat văzând cu ochii și cu sufletul plângând
Că uneori trebuie să taci sau să vorbești un pic mai
mult,
Oamenii se schimbă în momentul când aripile le cresc
Și dacă zborul tău nu-i ca a lor atunci ...te părăsesc!
Am învățat că cei frumos de obicei nu ține prea mult
lar oamenii te pot înlocui findcă nu mai ești de
ajuns.
Pe propria piele am simţit-o și oricât incerc a ascunde
Pe suflet mi-ai rămas o rană din care din când în când mai
curge sânge.
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
Nocturn
M-ai făcut atât de dependentă de tine...
În câteva întâlniri scurte... ocazional
Vin...săruturi... piele pe piele
Totul, ca intr-un clip promoțional!
Răpusă de-acel "nu sunt pentru tine!"
Nimicul dintre noi, e tot ce mai am
De-am insemnat ceva și eu pentru tine
E doar o-ntrebare...fără final...
M-ai uitat probabil din următoarea secundă
Când după ușă am făcut primul pas
M-ai facut nedemnă de o-mbrățisare
Și am plecat!... fără un bun rămas....
Ti-am fost femeie dorită pe secunde
Știu babe! O clipă ti-am fost dragă !
Nu ne-au legat decât ceva orgasme la "beție"...
Târziu am înțeles! Bărbați ca tine nu vor iubi vreodată!
Azi prinsa-n mintea mea...arest la domiciliu,
M-as îmbăta să nu mai simt, dar mai bine scriu,
Parfumul vinului tău mi-e un ocean de amintiri
Tu...drogul magic din care pot să mă inspir...
Alcoolul ce mă face să nu am emotii,
Tigara după amorul din toiul nopții
Cafeaua dulce din diminețile cu soare,
Durerea mea, ascunsă-n versuri amare...
Si-o mie de alte vise...a dorului chemare...
Mozaic de gânduri
Stau pe gânduri şi privesc picăturile cum se lipesc de geam.
Aș ieși un pic în ploaie, poate mă spăl de gânduri și tristețe...
Natura plânge și parcã mă-ncearcă și sufletul meu
Dar e doar o stare.....Şi-aşa, ca și ploaia, va trecel!!!
Mă întreb cum oare-ar fi!?... pentru o clipă de-ai reveni?...
Probabil ochii obosiți, nici n-ar clipi....
Dar sufletul cum oare totul ar gestiona
Cu-atâta dor ce-a strâns în urma ta?...
Tăcerea m-a făcut să înțeleg că nu e vina ta
Tu ai fost cum ai fost... așa ai fost mereu...
Din noi doi... doar eu am fost problema
Te vedeam special, îmi erai drag... știu!... sună a clișeu...
Te-am iubit... chiar de niciodată nu ai fi vrut să știi asta,
Pentru că nu-ți puteai asuma responsabilitatea iubirii mele...
Deși nu de multe ori știai!... când erai aproape și prea aproape,
Cum inima bătea fioros de tare când eram în aceeași încăpere...
Te-am iubit...chiar si-atunci când timpul ne-a devenit dușman
Și distanța dintre noi și-a pierdut pașii, in nemăsurate tăceri...
Te-am iubit... deși doar m-ai învățat cum oamenii te-aruncă
Când din senin au valori morale... și te lovești de ei ca de-o stâncă...
Și-am strâns doar deziluzii și dezamăgiri
C-am avut așteptări prea mari de la tine
De dor, doar eu știu, cât am sperat că-ntr-un târziu,
O minune ai face, și-ai încerca durerea despărțirii s-o ții departe de mine...
Spune-mi orice
Spune-mi orice, te rog, nu lăsa golul să
crească,
Tăcerea ta rece sufletul mi-l doboară,
Îmi strânge inima, o stoarce, o frânge
Și ochii nici nu mai știu să plângă...
Spune-mi orice, nu mai fi piatră, nu mai fi vânt,
Nu-mi da uitarea ca un ultim cuvânt.
Știu c-al tau gând îți mai fuge la mine
Dar repede il alungi și mă lași fără
tine...
Spune-mi orice, nu pot să mai îndur atâta tăcere
Fiecare clipă a nopții e dor și durere
Nu mai fi rece...nu-mi rămâne străin în viața asta
Spune orice...orice-ar putea, dintre noi, să topească gheața.
Spune-mi orice... nu mă lăsa să-ndur acest chin
Umple-mi din nou paharul de vin
Vino sa fim din nou clipe de poveste
Îmbrățișați la un vin, viața să ne deguste.
VINURILOR TALE
Primul meu vin... Merlot!
Cu el a început tot...
Aș vrea să-i mai simt puțin
Mirosul și gustul fin..
Al doilea Sauvignon Blanc
Gustul verii într-un pahar
L-am savurat o vară întreagă
Vara când, îti eram dragă.
Barbera .. cel de-al treilea vin
Martor că-n brațe m-ai tinut!
Nu-i voi uita gustul didivin
Il plâng ades.. dulce tribut!
Ultimul ce mi l-ai dat
Cupaj....merlot cu Pinot Noir ?
Cu el dorul mi-am alinat
Când ai plecat și m-ai uitat.
Cabernet .. vinul promis
În gânduri I-am purtat,
Gustul I-am făurit în vis
Un an I-am tot așteptat..
Bordeaux...un vin simţit
Fin ca o mină de creion,
Roșul soarelui în asfințit
În versurile poeţilor.
Azi vinul de buze mi-e străin
Goale îmi sunt paharele de vin,
Il am în suflet..il scriu pe hârtie
Îmi umplu paharul cu poezie.
Lectii
Am invatat ca oamenii uită ce impreuna au trăit
Și se pierd printre cei ce cu un block te infrang...
Caci orice început duce către o poveste frumoasă
Si în final totul se șterge iar omul își arată
adevărata față.
Am învăţat văzând cu ochii și cu sufletul plângând
Că uneori trebuie să taci sau să vorbești un pic mai
mult,
Oamenii se schimbă în momentul când aripile le cresc
Și dacă zborul tău nu-i ca a lor atunci ...te părăsesc!
Am învățat că cei frumos de obicei nu ține prea mult
lar oamenii te pot înlocui findcă nu mai ești de
ajuns.
Pe propria piele am simţit-o și oricât incerc a ascunde
Pe suflet mi-ai rămas o rană din care din când în când mai
curge sânge.
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...