Amintire
Atât timp cât va mai fi,
Universu'-şi va aminti
De orice floare neînsemnată,
Ce a existat vreodată.
Nu o va uita nicicând
Că a fost pe acest Pământ,
Chiar dacă numai şi-o seară
A-nflorit până să piară.
Cu atât mai mult pe tine
Veşnic te va ţine minte
Iubito, ce-n al meu gând
Ai înflorit ani la rând.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Cătălin Teodoreanu
Data postării: 25 iulie 2024
Vizualizări: 375
Poezii din aceiaşi categorie
Ploaia
Ploaia rece și pustie
Sentiment de agonie
Risipa zilelor senine
Ochi în ochi și buze fine
Cer ce nu e cu putință?
Să privesc a mea zeiță
Corpul gingaș de fetiță
Pentru mine grea sentință...
Luna patimilor mele
Zile moarte, clipe grele
Captivă-i iubirea-ncavou
Strâns e sufletul nou!
Modelat de tragedie
De iubirea timpurie
Chip absurd de veselie,
Doamne, ultima să fie?
Ultimul rod nelucrat
Sentiment anticipat
Îmi e ziuă, îmi e noapte
Tu, iubire, ești departe!
Neg destinul aruncat,
Blestemul ce mi-e legat
Universul mă reneagă
Mă forțează, mă îngroapă..
Tăcerea iubirii
Cei ce cred că iubirea-i zgomot
Sau paradă cu fanfară militară
Cu daruri din aur,cumparată
Cu alte cuvinte furată
Cu mulă emfază,exagerări în cascadă,
Fățarnică dovadă de suprafață
Ei bine,se-nșală!
Iubirea-i suferința în tăcere,
E simplă,curată,frumoasă de la prima vedere,
Nimic nu cere,
Pășește pe cale domol,
Fără vorbe-ncrezute ori slute
Vrea să sărute obrazul iubitei
Și-atât!
(13 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
De ce ea?
Te prefaci că o iubești
Ce urmărești?
De ce nu o părăsești?
Nu vezi că mă rănești?
Amanta ta nu voi fi
Nu sunt o pereche de pantofi
Vreau să fiu iubita
Nu accept resturi de la alta.
Te șantajează cumva?
Ce știe despre tine?
Spune-mi ceva
Dacă nu, vei rămâne fără mine.
Te-am așteptat destul
Nu ai trecut testul
Rămâi cu aia, iubire
Nu am nevoie de despăgubire
Am stiut...
Cică atunci când va fi să îți apară,
Vei ști dintr-o dată, ca-n dimineți de primăvară.
Un fior adânc, un răspuns fără glas,
O clipă ce pare că e... fără de ceas...
Și eu am știut, nu demult...odinioară
Cu inima plină, pe-acorduri de chitară.
Alăturea-i simțeai cum se oprește timpul,
De nici nu știai că trece anotimpul.
Dar timpul s-a stins între zile și nopți.
Și prezența lui, azi, n-o mai aștept
Rămasă cu gândul, cu visul înfrânt,
Scriu amintiri... cu dor în cuvânt.
Când va fi să-ți apară, vei ști dintr-o dată
Și am știut... mi-era privirea de el fermecată
Nu-i vina nimănui că nu a înflorit...
Unele flori se usucă de atâta privit.
Poate că știi... doar atunci când e scris,
Sau poate că știi.. dar rămâne un vis.
Dar nu-mi pare rău c-am simțit atât de profund
E mare lucru să simți chiar de-n tăcere, de dor, mă scufund.
NEAMUL MEU
Neamul meu de unde vine?
Din lumină și iubire,
înfrățit cu alte nații
Cctitorând cetăți și sate
Păstorind turme de oi
Și răbdători la nevoi.
Persoana
Vocea ce-ți mângâie sufletul
Vorba ce-ți aduce zâmbetul
Gluma ce-ți pare amuzantă
Persoana te face distrată
Orele numărate faine
Piesele care-ți sunt ca haine
Înțelesurile ascunse
Gândurile presupuse
Așteptarea și răbdarea
Visarea și cu sperarea
Atracția, nesiguranța
Proiecția si cu dorința
Distanța și cu neștiința
Importanța ce-o dă prezența
Aduc zâmbetul îndrăgostit
Și fac sufletul neliniștit
Nici nu știi cu cine vorbești
Dar vocea te face să trăiești
Personalitatea te-aprinde
Gândirea te-nebunește
Ploaia
Ploaia rece și pustie
Sentiment de agonie
Risipa zilelor senine
Ochi în ochi și buze fine
Cer ce nu e cu putință?
Să privesc a mea zeiță
Corpul gingaș de fetiță
Pentru mine grea sentință...
Luna patimilor mele
Zile moarte, clipe grele
Captivă-i iubirea-ncavou
Strâns e sufletul nou!
Modelat de tragedie
De iubirea timpurie
Chip absurd de veselie,
Doamne, ultima să fie?
Ultimul rod nelucrat
Sentiment anticipat
Îmi e ziuă, îmi e noapte
Tu, iubire, ești departe!
Neg destinul aruncat,
Blestemul ce mi-e legat
Universul mă reneagă
Mă forțează, mă îngroapă..
Tăcerea iubirii
Cei ce cred că iubirea-i zgomot
Sau paradă cu fanfară militară
Cu daruri din aur,cumparată
Cu alte cuvinte furată
Cu mulă emfază,exagerări în cascadă,
Fățarnică dovadă de suprafață
Ei bine,se-nșală!
Iubirea-i suferința în tăcere,
E simplă,curată,frumoasă de la prima vedere,
Nimic nu cere,
Pășește pe cale domol,
Fără vorbe-ncrezute ori slute
Vrea să sărute obrazul iubitei
Și-atât!
(13 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
De ce ea?
Te prefaci că o iubești
Ce urmărești?
De ce nu o părăsești?
Nu vezi că mă rănești?
Amanta ta nu voi fi
Nu sunt o pereche de pantofi
Vreau să fiu iubita
Nu accept resturi de la alta.
Te șantajează cumva?
Ce știe despre tine?
Spune-mi ceva
Dacă nu, vei rămâne fără mine.
Te-am așteptat destul
Nu ai trecut testul
Rămâi cu aia, iubire
Nu am nevoie de despăgubire
Am stiut...
Cică atunci când va fi să îți apară,
Vei ști dintr-o dată, ca-n dimineți de primăvară.
Un fior adânc, un răspuns fără glas,
O clipă ce pare că e... fără de ceas...
Și eu am știut, nu demult...odinioară
Cu inima plină, pe-acorduri de chitară.
Alăturea-i simțeai cum se oprește timpul,
De nici nu știai că trece anotimpul.
Dar timpul s-a stins între zile și nopți.
Și prezența lui, azi, n-o mai aștept
Rămasă cu gândul, cu visul înfrânt,
Scriu amintiri... cu dor în cuvânt.
Când va fi să-ți apară, vei ști dintr-o dată
Și am știut... mi-era privirea de el fermecată
Nu-i vina nimănui că nu a înflorit...
Unele flori se usucă de atâta privit.
Poate că știi... doar atunci când e scris,
Sau poate că știi.. dar rămâne un vis.
Dar nu-mi pare rău c-am simțit atât de profund
E mare lucru să simți chiar de-n tăcere, de dor, mă scufund.
NEAMUL MEU
Neamul meu de unde vine?
Din lumină și iubire,
înfrățit cu alte nații
Cctitorând cetăți și sate
Păstorind turme de oi
Și răbdători la nevoi.
Persoana
Vocea ce-ți mângâie sufletul
Vorba ce-ți aduce zâmbetul
Gluma ce-ți pare amuzantă
Persoana te face distrată
Orele numărate faine
Piesele care-ți sunt ca haine
Înțelesurile ascunse
Gândurile presupuse
Așteptarea și răbdarea
Visarea și cu sperarea
Atracția, nesiguranța
Proiecția si cu dorința
Distanța și cu neștiința
Importanța ce-o dă prezența
Aduc zâmbetul îndrăgostit
Și fac sufletul neliniștit
Nici nu știi cu cine vorbești
Dar vocea te face să trăiești
Personalitatea te-aprinde
Gândirea te-nebunește
Alte poezii ale autorului
Sărutul e o floare
Sărutul e o floare
Aparte, fără frunze,
Nu are nici petale,
Doar cele patru buze.
Ce dis-de-dimineaţă,
Că-i soare sau că plouă,
Se ating cum faţă-n faţă
Stau două câte două.
E floarea ce-i seduce
Pe toţi cu al său nectar,
Dă mierea cea mai dulce
Iubiţilor în dar.
Tot timpul înfloreşte
Şi poate fi culeasă
De-ndrăgostiţi prin parcuri,
Grădini, pe lângă casă.
E gingaşă din fire
Şi roşie precum focul,
Miroase a iubire
Şi dor, bat-o norocul!
Tu, iartă-mă, Isuse!
Tu, iartă-mă, Hristose!
Tu iartă-mă, că-s om
Şi că sunt şi piron
Ce încă-Ţi trec prin oase.
Că-n coastele-Ţi împunse,
Eu suliţă încă sunt
Şi spin pe capul sfânt
Şi oţetul de pe buze.
Tu, iartă-mă, Isuse!
Că Te tot răstignesc,
Cum tot păcătuiesc
Şi tot îmi caut scuze.
De parcă nu-Ţi ajunge
Să simţi de sânge scurse
Picioarele-Ţi străpunse,
De mii de ani pe cruce.
Tu, iartă-mă, Isuse!
Iubito simt că te doresc!
Iubito simt că te doresc
Şi dacă numai te privesc
Cum sorbi cafeaua tacticos
Din ceaşca cu buline roz,
Cum iei ciorapul pe picior
Şi îl întinzi trăgând uşor,
Cum calci când ne plimbăm pe jos,
Cu pasul tău cel graţios.
Iubito simt că te doresc
Şi dacă faci un simplu gest,
Şi dacă mâna delicat
Ţi-o treci prin părul ondulat,
În timp ce mă priveşti atent
Cu al tău aer inocent,
Cu ochii tăi ce mi-au plăcut,
Din clipa când te-am cunoscut.
Iubito simt că te doresc
Şi dacă te comporţi firesc,
Şi de vorbeşti sau fredonezi,
De te ridici sau te aşezi,
Şi de glumeşti sau eşti serioasă,
Şi dacă râzi sau eşti nervoasă,
Şi-n orice stare te găseşti,
Aşa cum pur şi simplu eşti,
Iubito simt că te doresc!
Contrasens
Din ce a fost în viitor
Îmi amintesc,
Bătrân că mor.
Cum va fi însă în trecut,
Idee n-am,
Abia-s născut.
Mereu e primăvară
Sub soarele iubirii,
Mereu e primăvară
Şi înfrunzesc arinii,
Mereu cocorii zboară.
Mereu au flori salcâmii
Şi roşii-s trandafirii,
Ca ale tale buze,
Sub soarele iubirii.
Şi e mereu explozie
De verde prin livezi,
Şi dealurile arată
Ca ochii tăi cei verzi.
Şi-ntruna cântă mierla,
Şi izvoru'-ntruna curge,
Şi glasul lor se-ngână
Cu glasul tău cel dulce.
Sub al iubirii soare,
Dă iarba să răsară,
Mereu răsare o floare,
Mereu e primăvară.
Doar trupul tău fierbinte
Ca a soarelui dogoare,
Mai mult aduce a vară,
Sub al iubirii soare.
Salcâmule...
Salcâmule mă uit la floarea ta,
Să mă încarc cât pot de mult cu ea,
Că nu ştiu şi la anu' de trăiesc,
Ca să mai văd salcâmi când înfloresc.
Şi-adun mireasma-ţi care te-mpresoară,
Că nu ştiu într-o altă primăvară
De mai apuc să strâng atât parfum
Din creanga-ţi aplecată peste drum.
Şi să nu uiţi de mor chiar mâine,
Să scuturi a ta floare peste mine,
Să plec spre celălalt tărâm,
Pe mine cu mirosul de salcâm.
Sărutul e o floare
Sărutul e o floare
Aparte, fără frunze,
Nu are nici petale,
Doar cele patru buze.
Ce dis-de-dimineaţă,
Că-i soare sau că plouă,
Se ating cum faţă-n faţă
Stau două câte două.
E floarea ce-i seduce
Pe toţi cu al său nectar,
Dă mierea cea mai dulce
Iubiţilor în dar.
Tot timpul înfloreşte
Şi poate fi culeasă
De-ndrăgostiţi prin parcuri,
Grădini, pe lângă casă.
E gingaşă din fire
Şi roşie precum focul,
Miroase a iubire
Şi dor, bat-o norocul!
Tu, iartă-mă, Isuse!
Tu, iartă-mă, Hristose!
Tu iartă-mă, că-s om
Şi că sunt şi piron
Ce încă-Ţi trec prin oase.
Că-n coastele-Ţi împunse,
Eu suliţă încă sunt
Şi spin pe capul sfânt
Şi oţetul de pe buze.
Tu, iartă-mă, Isuse!
Că Te tot răstignesc,
Cum tot păcătuiesc
Şi tot îmi caut scuze.
De parcă nu-Ţi ajunge
Să simţi de sânge scurse
Picioarele-Ţi străpunse,
De mii de ani pe cruce.
Tu, iartă-mă, Isuse!
Iubito simt că te doresc!
Iubito simt că te doresc
Şi dacă numai te privesc
Cum sorbi cafeaua tacticos
Din ceaşca cu buline roz,
Cum iei ciorapul pe picior
Şi îl întinzi trăgând uşor,
Cum calci când ne plimbăm pe jos,
Cu pasul tău cel graţios.
Iubito simt că te doresc
Şi dacă faci un simplu gest,
Şi dacă mâna delicat
Ţi-o treci prin părul ondulat,
În timp ce mă priveşti atent
Cu al tău aer inocent,
Cu ochii tăi ce mi-au plăcut,
Din clipa când te-am cunoscut.
Iubito simt că te doresc
Şi dacă te comporţi firesc,
Şi de vorbeşti sau fredonezi,
De te ridici sau te aşezi,
Şi de glumeşti sau eşti serioasă,
Şi dacă râzi sau eşti nervoasă,
Şi-n orice stare te găseşti,
Aşa cum pur şi simplu eşti,
Iubito simt că te doresc!
Contrasens
Din ce a fost în viitor
Îmi amintesc,
Bătrân că mor.
Cum va fi însă în trecut,
Idee n-am,
Abia-s născut.
Mereu e primăvară
Sub soarele iubirii,
Mereu e primăvară
Şi înfrunzesc arinii,
Mereu cocorii zboară.
Mereu au flori salcâmii
Şi roşii-s trandafirii,
Ca ale tale buze,
Sub soarele iubirii.
Şi e mereu explozie
De verde prin livezi,
Şi dealurile arată
Ca ochii tăi cei verzi.
Şi-ntruna cântă mierla,
Şi izvoru'-ntruna curge,
Şi glasul lor se-ngână
Cu glasul tău cel dulce.
Sub al iubirii soare,
Dă iarba să răsară,
Mereu răsare o floare,
Mereu e primăvară.
Doar trupul tău fierbinte
Ca a soarelui dogoare,
Mai mult aduce a vară,
Sub al iubirii soare.
Salcâmule...
Salcâmule mă uit la floarea ta,
Să mă încarc cât pot de mult cu ea,
Că nu ştiu şi la anu' de trăiesc,
Ca să mai văd salcâmi când înfloresc.
Şi-adun mireasma-ţi care te-mpresoară,
Că nu ştiu într-o altă primăvară
De mai apuc să strâng atât parfum
Din creanga-ţi aplecată peste drum.
Şi să nu uiţi de mor chiar mâine,
Să scuturi a ta floare peste mine,
Să plec spre celălalt tărâm,
Pe mine cu mirosul de salcâm.