,, În somnul tău ,,
În somnul tău , ascuns sub. pleoape ,
Aș vrea ca visul să cobor ,
Astfel să știi cât de aproape
Pot fi de tine , când mi-e dor ..
Să simți cum trupul meu , de tine ,
Își leagă viața pentru veci ,
Împins de valuri sanguine
Ce trec prin vene mici și reci .
În somnul tău , măcar o clipă ,
Să te ating , aș vrea , ușor ,
Să simți iubirea , ce-nfiripă
Acel ceva , numit ,, amor ,,
De-aceea , mi-aș dori , o noapte ,
Să vin în somnul tău , în zbor ,
Să te sărut , să-ți spun în șoapte
Cât te iubesc și cât mi-e dor ..
Stefan K
Стихи из этой категории
Nu regret, să ştii!
Chiar dacă iubirea noastră a trecut
precum un vânt uşor de primăvară
Eu nu regret nimic să ştii,
Cu toate că o să mă doară!
O să mă doară - o să plâng
Apoi lacrima-mi voi şterge,
Dar nu o să regret nimic
Aşa e viaţa: durerea vine, apoi trece...
Mâine vine o altă zi
Cu oameni noi, cu noi iubiri
Nu o să regret nimic
Rămâne să aştept noi împliniri!
toamna tirziu
Pe sinele lucioase de ploaie
Tramvaiul urca-n spasme spre Bellu
Si n-o sa opresca in statie
Daca nu-i ceri cu putere vatmanului
Si daca cobori
In ploaia rece si rara
O sa intri pe-o strada anonima
Si-n spatele tau o sa cada ca o ghilotina
Decapitind zumzetul orasului
Tacerea
Tacerea strazii pavate, sticloasa, abia luminata
Sonora, doar din pasii tai grabiti
Case anonime ,gri,aliniate
Porti incuiate,ferstre negre,complet tacute
O sa cobori la vale alaturi pavajului ud
Pina la casa cu portic si curte adinca
O sa urci treptele prafuite din fundul curtii
Prin aburii cartofilor ,nestins , fierti de Paula
Impreuna cu vesnicul ventilator din perete
Spre odaia dintre doua usi
Cu o soba rece ,decor
In drapta usii
Contorul electric, atotputernic
Zace mort
Ochiul ferestrei
Cu geamul rece si ud
Sta jumatate ingropat sub iedera
Pe podea, linga soba
Doua coloane de-un metru, de carti
Usor inclinate
Pe coltul mesei
Un picup, cu unicul disc
Tocit iremediabil
In noapte
In patul fara saltea
Sub o patura veche
O sa gasesti un gindac gras,negru, trufas
Dar te iubesc..
Mă îmbăt în răbdarea ta,
Dar mă sting ca focul lângă apă,
Mă pierd în lumina ta,
Că stau în negură totală,
Mă ridici până la stele,
Și înapoi cad, în gol abis,
Mă găsesc pierdută n-ele,
Și mă trezesc din al meu vis,
Tu ma iei, mă dai deoparte ,
Și îți vezi de al tău drum,
Povestea noastră dintr-o carte,
Are un farmec dur,
Dur ca valul fără urmă,
Urmă goală de mister,
Mister vag fără-nteles,
Neînțeles de al tău suflet,
Suflet gol, ca al tău regret,
Regret plin de vast secret,
Secret dus cu multă ură,
Ură amplă și abhor,
Ce mi-ai făcut, că te iubesc ,
Te urăsc, dar te iubesc ,
Te detest, dar te iubesc ,
Mă urăști și mă iubești..
Povestea ta n-are final,
Ești prezent, mereu constant,
Mă privești neriguros,
Dar nimic nu e frumos,
Atragi tot ce îți dorești ,
Lumea ta e ca n-povești,
Dar poveștile-s povesti,
Le citești, le prețuiești,
Și e bine să-nțelegi,
Că nu e așa cum crezi,
Între noi sunt doi pereți,
Nu ai voie s-ocolești.
Greșeala nereparata
În lumea noastră, în reci culori,
Un băiat rătăcește, în jocuri și dorințe,
Repetă greșeala, ce ne frânge inimile,
În neînțelegere și în tăcere, ne despărțim triști.
Prin zori de zi și serile lungi și sumbre,
El evadează în lumi pline de fantezii,
Timpul lui e un zbor fără rost și pierdere de timp,
neștiind ca diferite persoane ne fac sa ne simțim mai vii.
În fiecare zi, cuvinte goale și absențe,
El lasă distanța să crească și să strivească,
În sufletul nostru, se ivește durerea apărută,
În lumea lui, timpul se scurge, iar iubirea ni se risipește.
În colțuri întunecate, ne-am pierdut amândoi,
În tăcerea nopții, ne strigăm numele, fără de folos,
În inimile noastre, se ascunde tristețea,
În lumea lui, iubirea noastră e doar un fleac.
Așa că ne despartim, cu lacrimi și regrete,
Un băiat ce repetă greșeala, ne-a rupt din nou în două,
În inimile noastre, rămân doar amintiri frumoase,
Iar noi, neștiind ne aflăm pe căi separate..
În căutarea unui alt început,
Un nou început, fără de rău.
.....
“-Spune-mi tată pan’ acuma, cum ţi-a fost în cerul sfânt,
Mai aproape de lumina şi de bunul Dumnezeu?”
“-Am stat dragă mea cu tine pan’ acuma pe pământ.
Ţi-am fost pază şi putere şi ţi-am fost şi suflet eu.
Şi când lacrimi pe obraji îţi curgeau în râuri pline,
Trimiteam câte un suflet din durere să-ţi aline,
Iar când nimeni pe potrivă pentru tine nu găseam,
Pe ascuns, în taina serii, eu, cu mâina, le ştergeam.
Viu si totuși...efemer
Un om frumos ce nu-mi era să fie dat
Însetată de-al sắu vin nu vedeam
Că nu era omul pe care îÎ credeam.
Am vrut atât de mult să îmi rămână
Și el, să mă păstreze undeva în umbră
Dar azi las, din nou, de tot să plece
Că-n suflet totu-mi este trist și rece
Au fost prea multe vorbe rele si jigniri
Dorind un om doar pentru amintiri
Și totusi îl mai scriu în câte-o poezie
Așa de drag mi-a fost și mi-a rămas el, mie..
Nu regret, să ştii!
Chiar dacă iubirea noastră a trecut
precum un vânt uşor de primăvară
Eu nu regret nimic să ştii,
Cu toate că o să mă doară!
O să mă doară - o să plâng
Apoi lacrima-mi voi şterge,
Dar nu o să regret nimic
Aşa e viaţa: durerea vine, apoi trece...
Mâine vine o altă zi
Cu oameni noi, cu noi iubiri
Nu o să regret nimic
Rămâne să aştept noi împliniri!
toamna tirziu
Pe sinele lucioase de ploaie
Tramvaiul urca-n spasme spre Bellu
Si n-o sa opresca in statie
Daca nu-i ceri cu putere vatmanului
Si daca cobori
In ploaia rece si rara
O sa intri pe-o strada anonima
Si-n spatele tau o sa cada ca o ghilotina
Decapitind zumzetul orasului
Tacerea
Tacerea strazii pavate, sticloasa, abia luminata
Sonora, doar din pasii tai grabiti
Case anonime ,gri,aliniate
Porti incuiate,ferstre negre,complet tacute
O sa cobori la vale alaturi pavajului ud
Pina la casa cu portic si curte adinca
O sa urci treptele prafuite din fundul curtii
Prin aburii cartofilor ,nestins , fierti de Paula
Impreuna cu vesnicul ventilator din perete
Spre odaia dintre doua usi
Cu o soba rece ,decor
In drapta usii
Contorul electric, atotputernic
Zace mort
Ochiul ferestrei
Cu geamul rece si ud
Sta jumatate ingropat sub iedera
Pe podea, linga soba
Doua coloane de-un metru, de carti
Usor inclinate
Pe coltul mesei
Un picup, cu unicul disc
Tocit iremediabil
In noapte
In patul fara saltea
Sub o patura veche
O sa gasesti un gindac gras,negru, trufas
Dar te iubesc..
Mă îmbăt în răbdarea ta,
Dar mă sting ca focul lângă apă,
Mă pierd în lumina ta,
Că stau în negură totală,
Mă ridici până la stele,
Și înapoi cad, în gol abis,
Mă găsesc pierdută n-ele,
Și mă trezesc din al meu vis,
Tu ma iei, mă dai deoparte ,
Și îți vezi de al tău drum,
Povestea noastră dintr-o carte,
Are un farmec dur,
Dur ca valul fără urmă,
Urmă goală de mister,
Mister vag fără-nteles,
Neînțeles de al tău suflet,
Suflet gol, ca al tău regret,
Regret plin de vast secret,
Secret dus cu multă ură,
Ură amplă și abhor,
Ce mi-ai făcut, că te iubesc ,
Te urăsc, dar te iubesc ,
Te detest, dar te iubesc ,
Mă urăști și mă iubești..
Povestea ta n-are final,
Ești prezent, mereu constant,
Mă privești neriguros,
Dar nimic nu e frumos,
Atragi tot ce îți dorești ,
Lumea ta e ca n-povești,
Dar poveștile-s povesti,
Le citești, le prețuiești,
Și e bine să-nțelegi,
Că nu e așa cum crezi,
Între noi sunt doi pereți,
Nu ai voie s-ocolești.
Greșeala nereparata
În lumea noastră, în reci culori,
Un băiat rătăcește, în jocuri și dorințe,
Repetă greșeala, ce ne frânge inimile,
În neînțelegere și în tăcere, ne despărțim triști.
Prin zori de zi și serile lungi și sumbre,
El evadează în lumi pline de fantezii,
Timpul lui e un zbor fără rost și pierdere de timp,
neștiind ca diferite persoane ne fac sa ne simțim mai vii.
În fiecare zi, cuvinte goale și absențe,
El lasă distanța să crească și să strivească,
În sufletul nostru, se ivește durerea apărută,
În lumea lui, timpul se scurge, iar iubirea ni se risipește.
În colțuri întunecate, ne-am pierdut amândoi,
În tăcerea nopții, ne strigăm numele, fără de folos,
În inimile noastre, se ascunde tristețea,
În lumea lui, iubirea noastră e doar un fleac.
Așa că ne despartim, cu lacrimi și regrete,
Un băiat ce repetă greșeala, ne-a rupt din nou în două,
În inimile noastre, rămân doar amintiri frumoase,
Iar noi, neștiind ne aflăm pe căi separate..
În căutarea unui alt început,
Un nou început, fără de rău.
.....
“-Spune-mi tată pan’ acuma, cum ţi-a fost în cerul sfânt,
Mai aproape de lumina şi de bunul Dumnezeu?”
“-Am stat dragă mea cu tine pan’ acuma pe pământ.
Ţi-am fost pază şi putere şi ţi-am fost şi suflet eu.
Şi când lacrimi pe obraji îţi curgeau în râuri pline,
Trimiteam câte un suflet din durere să-ţi aline,
Iar când nimeni pe potrivă pentru tine nu găseam,
Pe ascuns, în taina serii, eu, cu mâina, le ştergeam.
Viu si totuși...efemer
Un om frumos ce nu-mi era să fie dat
Însetată de-al sắu vin nu vedeam
Că nu era omul pe care îÎ credeam.
Am vrut atât de mult să îmi rămână
Și el, să mă păstreze undeva în umbră
Dar azi las, din nou, de tot să plece
Că-n suflet totu-mi este trist și rece
Au fost prea multe vorbe rele si jigniri
Dorind un om doar pentru amintiri
Și totusi îl mai scriu în câte-o poezie
Așa de drag mi-a fost și mi-a rămas el, mie..
Другие стихотворения автора
Uitare...
Mi-e dor de Tine și nu pot
Să Te ascund în taină,
Sufletul mă doare uneori
Când nu ești cu mine.
Ți-am văzut lacrima ce curgea mereu
Din ochii Tăi care plângeau întruna;
Când eu mai uit de Tine uneori
Iar suferința greu m-apasă.
Aș vrea să plâng alăturea de Tine
Să simt și eu povara Ta cea grea;
Să-ți sorb amarul ce pe Tine
Greu te-apasă.
Te rog să nu mă lași Doamne nicicând
Când eu mai uit de Tine,
Trezește-mă din somnul morții
Să nu mă ia vrăjmașul.
Urbe basarabă
Dintre dune-mpădurite,
Argeșul își cată
cale,
Și-i căderea lui curmată
și urmată
de baraje și canale
Și o urbe basarabă.
Așezare-amestecată
Dintre multe neștiute
E știută, mai degrabă,
Catedrala ortodoxă – o biserică arabă.
Loc de basm șeherezad pe tărâm voievodal
E o perlă traforată,
O poemă sidefată.
Turlele unduitoare,
Într-un dans oriental,
Monahal
Taj Mahal,
Opalescent.
Dragoste mistuitoare
Necuprinsă,
Prinsă
-N piatră și ciment.
Peste vale,
Stau hotare pietruite
Între vremuri feudale
și prozaice clădiri
Actuale.
Cu iubiri,
Trăiri
Trăite,
Oraș-sat care preface visele în amintiri
Un decor pestriț de iurte
Șandramale
Blocuri, case, fabrici, hale
Peste vale
Și pe burți.
În trecut, oraș de Curte,
Astăzi, un oraș de curți.
Drumurile potecite
Sinuoase
Peticite
Rătăcite
Printre case
Ca în sat
Clopotele bat
Răcnite
Să anunțe-un răposat.
Un bătrân solemn și sobru ca un nuc
Ține pasul clopotelii, tălăngindu-și mersu-n cale
Cu bătrâna lui, agale,
Peste vale
Duc poveri de ei știute - și se duc.
Teii-ncolonați așteaptă
Lung de bulevard,
Horind ca un gard.
Parcă vor să însoțească
Oameni ce pășesc în șoaptă
Să nu rătăcească
Ori să afle scurtătură de la strada dreaptă.
Din pădurile arame,
Urși domesticiți
De foame
-Cum, necum-
Cu dulăi sălbăticiți,
Ca într-un safari
Stau la marginea răbdării
și de drum.
Schit pustiu la San Nicoară
În uitare,
Nepăsare
De muzeu
Ca un Colizeu
Depărtat de oameni, dară
Sus, în zare,
E apropiat de soare
și de Dumnezeu
Marius Boacă
Copilărie
Draga mea copilărie,
Îți scriu ,iar o poezie.
Dintr-o veche librărie
Pe un colț de hârtie
Plecata-i tu departe
De păcate, tot și toate
Ai fost fragilă, delicată
Dar n-aș fi vrut să pleci niciodată .
Adultul din mine,
Ce încă nu a uitat de tine.
Care a devenit treptat,
Un om tot mai asumat
Acum are responsabilități
Cu tot cu greutăți
Are casă, familie și copii
Ce se joacă iar cu jucării
Pun întrebări și tu nu ști:
Ca îmi tot amintesc
Cat de mult voiam să cresc
Pe nimeni să nu dezamăgesc
De ar fi să mă răzgândesc
Să te-ntorci e tot ce-mi doresc.
wildemon
Suflete
De ar vedea ochii noștri numai suflete
în loc de corpuri în țiplă trase,
Am iubi puțin mai diferit, zic eu,
Și am fugi să ne întâlnim jumătatea, târând în inimă atlase.
Hărți, ca cele ale piraților,
Unde inima marchează 'x' comoara bogaților,
Cei cu sufletul îmbibat,
De căldura propriului păcat.
Căci fără iubire mori,
Și cel ce iubește atât de tare n-ar ajunge în palatul dintre nori.
Și cu asemenea iubire,
N-ai îndrăzni să o faci o simplă, distantă amintire.
De ar vedea ochii noștri numai suflete,
Cred că aș sta pe loc,
Să văd câte inimi reci și rănite,
Aș aprinde o lumânare pentru cele lipsite de vreun foc.
Uitare...
Mi-e dor de Tine și nu pot
Să Te ascund în taină,
Sufletul mă doare uneori
Când nu ești cu mine.
Ți-am văzut lacrima ce curgea mereu
Din ochii Tăi care plângeau întruna;
Când eu mai uit de Tine uneori
Iar suferința greu m-apasă.
Aș vrea să plâng alăturea de Tine
Să simt și eu povara Ta cea grea;
Să-ți sorb amarul ce pe Tine
Greu te-apasă.
Te rog să nu mă lași Doamne nicicând
Când eu mai uit de Tine,
Trezește-mă din somnul morții
Să nu mă ia vrăjmașul.
Urbe basarabă
Dintre dune-mpădurite,
Argeșul își cată
cale,
Și-i căderea lui curmată
și urmată
de baraje și canale
Și o urbe basarabă.
Așezare-amestecată
Dintre multe neștiute
E știută, mai degrabă,
Catedrala ortodoxă – o biserică arabă.
Loc de basm șeherezad pe tărâm voievodal
E o perlă traforată,
O poemă sidefată.
Turlele unduitoare,
Într-un dans oriental,
Monahal
Taj Mahal,
Opalescent.
Dragoste mistuitoare
Necuprinsă,
Prinsă
-N piatră și ciment.
Peste vale,
Stau hotare pietruite
Între vremuri feudale
și prozaice clădiri
Actuale.
Cu iubiri,
Trăiri
Trăite,
Oraș-sat care preface visele în amintiri
Un decor pestriț de iurte
Șandramale
Blocuri, case, fabrici, hale
Peste vale
Și pe burți.
În trecut, oraș de Curte,
Astăzi, un oraș de curți.
Drumurile potecite
Sinuoase
Peticite
Rătăcite
Printre case
Ca în sat
Clopotele bat
Răcnite
Să anunțe-un răposat.
Un bătrân solemn și sobru ca un nuc
Ține pasul clopotelii, tălăngindu-și mersu-n cale
Cu bătrâna lui, agale,
Peste vale
Duc poveri de ei știute - și se duc.
Teii-ncolonați așteaptă
Lung de bulevard,
Horind ca un gard.
Parcă vor să însoțească
Oameni ce pășesc în șoaptă
Să nu rătăcească
Ori să afle scurtătură de la strada dreaptă.
Din pădurile arame,
Urși domesticiți
De foame
-Cum, necum-
Cu dulăi sălbăticiți,
Ca într-un safari
Stau la marginea răbdării
și de drum.
Schit pustiu la San Nicoară
În uitare,
Nepăsare
De muzeu
Ca un Colizeu
Depărtat de oameni, dară
Sus, în zare,
E apropiat de soare
și de Dumnezeu
Marius Boacă
Copilărie
Draga mea copilărie,
Îți scriu ,iar o poezie.
Dintr-o veche librărie
Pe un colț de hârtie
Plecata-i tu departe
De păcate, tot și toate
Ai fost fragilă, delicată
Dar n-aș fi vrut să pleci niciodată .
Adultul din mine,
Ce încă nu a uitat de tine.
Care a devenit treptat,
Un om tot mai asumat
Acum are responsabilități
Cu tot cu greutăți
Are casă, familie și copii
Ce se joacă iar cu jucării
Pun întrebări și tu nu ști:
Ca îmi tot amintesc
Cat de mult voiam să cresc
Pe nimeni să nu dezamăgesc
De ar fi să mă răzgândesc
Să te-ntorci e tot ce-mi doresc.
wildemon
Suflete
De ar vedea ochii noștri numai suflete
în loc de corpuri în țiplă trase,
Am iubi puțin mai diferit, zic eu,
Și am fugi să ne întâlnim jumătatea, târând în inimă atlase.
Hărți, ca cele ale piraților,
Unde inima marchează 'x' comoara bogaților,
Cei cu sufletul îmbibat,
De căldura propriului păcat.
Căci fără iubire mori,
Și cel ce iubește atât de tare n-ar ajunge în palatul dintre nori.
Și cu asemenea iubire,
N-ai îndrăzni să o faci o simplă, distantă amintire.
De ar vedea ochii noștri numai suflete,
Cred că aș sta pe loc,
Să văd câte inimi reci și rănite,
Aș aprinde o lumânare pentru cele lipsite de vreun foc.