Iartă-mă
tot spun c-am crescut, că m-am maturizat,
dar de ce atunci când îmi treci prin minte, totul a rămas constant?
nu tu în sine,
căci ai crescut și tu, te-ai schimbat acum,
dar...
ale mele sentimente au rămas pe loc, ele nu
s-au extins în altă parte,
nu vor pe altcineva în afara ta.
și mă întreb: de ce?
de ce nu mă vezi la fel și tu?
de ce-mi rămâi în loc
ca o așteptare?
te-am rănit intenționat
și-mi implor iertarea,
iar tu mă pedepsești neîncetat,
însă, sunt om,
mai rănesc intenționat,
iartă-mă.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel D
Versuri cu rimă albă
Дата публикации: 24 мая
Просмотры: 216
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Amicul meu
Поэма: Pastel abstract
Scriitorul Petru Cărare a decedat
Поэма: Floarea dimineții, Vasilica
Поэма: simpozion de clipe
Ce cărţi citesc moldovenii? Top 10 titluri cumpărate pe elefant.md (Cum puteți obține o reducere de 40%)
Поэма: fulguiri//8
Поэма: Nevoi
O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău