Iartă-mă
tot spun c-am crescut, că m-am maturizat,
dar de ce atunci când îmi treci prin minte, totul a rămas constant?
nu tu în sine,
căci ai crescut și tu, te-ai schimbat acum,
dar...
ale mele sentimente au rămas pe loc, ele nu
s-au extins în altă parte,
nu vor pe altcineva în afara ta.
și mă întreb: de ce?
de ce nu mă vezi la fel și tu?
de ce-mi rămâi în loc
ca o așteptare?
te-am rănit intenționat
și-mi implor iertarea,
iar tu mă pedepsești neîncetat,
însă, sunt om,
mai rănesc intenționat,
iartă-mă.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Gabriel D
Versuri cu rimă albă
Data postării: 24 mai
Vizualizări: 214
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Trenurile cu lemne
Poem: Jumătatea bună!
Ziua în care se publica una dintre cele mai celebre cărţi din istorie
Poem: Inima ta...inima mea
Poem: Fierbe vinul!
Editura Bestseller participă cu un stand inedit la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, ediția a XXI-a
Poem: DIN ÎNALTA DEMNITATE..
Poem: Candidatul iubirii
Primul volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială a fost publicat în China