Fior noiembric

Cade cortina peste noiembrie,

Iar sufletul strigă că-i la ananghie.

 

Ale timpului pânze par de nestrăpuns

Și ale iernii mreje parcă m-au ajuns...

 

Mii de iluzii se pierd în egoticul vals,

Dar spune-mi tu, inimă, ce-i cu acest fals?

 

Îmi aud sufletul rostind un pregnant ultimatum,

În timp ce eu refuz a pierde lupta cu sobrul bucium.

 

Las deoparte armele, deschid larg ochii...

Zăresc stropul de speranță ne-nsoțit de confuzii...

 

Și reușesc a înțelege busola sorții.

 

- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Sergiu Țandără poezii.online Fior noiembric

Iubire, Vis, Speranță, Iluzie

Дата публикации: 3 января

Просмотры: 26

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Gesturi

Buchetul de flori pe care ți l-am dat

este o prelungire a sufletului meu

în afara cărnii

strălucirea ochilor tăi

îmi spune că mi-ai primit sufletul

în turnul de fildeș al inimii

acolo unde clocotește lava incandescentă

a pasiunii

într-o zi vulcanul dragostei va erupe

întunecându-mi cerul vieții cu gri-ul cenușiu

adunat în retortele așteptării

asfixiindu-mă cu vaporii toxici ai speranței

în carapacea inexpugnabilă

a iubirii

în care, vai, mi-ai încătușat viața...

Еще ...

Prețuiește timpul

Nu voi lăsa să treacă

Nici o zi măcar

Fără să-ți zic din suflet

Te iubesc! E clar?!

 

Timpul trece limpede

Iar noi nu observăm 

Că ziua trece repede

Și n-o mai recuperăm.

 

Arătați-va iubirea

Chiar de vă este frică 

Ca cel ce o primește,

Repede o strică.

 

Nu renunțați niciodată

Dragostea să oferiți,

Nu se știe niciodată

De cine veți fii zăriți.

Еще ...

Dacă tu…

 

Dacă tu nu mă mai vrei, 

Am să plec spre uitare, 

Şi-am să fur din ochii tăi, 

Doar privirea arzătoare, 

 

Și-am s-o țin închisă-n sân, 

Lângă inima mea mică, 

Să mă vezi când sunt bătrân, 

Să te văd când ești bunică. 

 

Dacă tu nu m-ai plăcea, 

Am să hoinaresc pe mare, 

Și-am să fur din buza ta, 

Doar un strop de sărutare, 

 

Si-am să-l țin mereu pe palmă, 

Să-l sărut când e furtună, 

Să se facă marea calmă, 

Și s-aud valul cum sună. 

 

Dacă tu m-ai renega, 

Voi pleca în loc sihastru, 

Şi-am să-ți fur chiar inima, 

Să mă-ndrume spre dezastru, 

 

Să mă ardă-n rug de dor, 

Să mă spintece-n cuvinte, 

Ca să pot râzând să mor, 

Lângă a mamei oseminte.

Еще ...

Prima învățătoare

În clasa 'ntîi pășeam cu frică

Dar vocea ei mă liniști

Eram copil, eram prea mică

De toate ea ne-a ocrotit

,,

Ne-a învățat cu duioșie

Că să scriem, sa citim

Azi avem mare bucurie

Că ai tai elevi am fost sa fim....

..

Că boboceii cei de rață

Ne-ai învățat să înotăm

Și acum cu a ta povață

Probleme-n viață rezolvăm...

(Pentru invatatoarele de clase primare a gim.Bahmut )

Еще ...

Mereu împreună

Timpul oricum prea repede trecea

Chiar dacă se mai oprea

Noi doi, am fost și vom fi

Găsiți în infinitul ce nu se va sfârși.

 

Tu ești soarele ce mă-ncălzește, 

Luna sub care visez,

Timpul ce se mai oprește

Fără să-mi imaginez. 

 

O mie și una de stele din noapte 

Îmi comunică prin șoapte 

Fiind aprinse pentru a-ți arăta

Calea spre inima mea.

 

Un simplu fenomen am distins:

Înainte de tine... nimic n-avea sens

Dar, acum, fără ca să mai gândesc

Împreună cu tine, simt ca trăiesc.

 

Doar evitând vorba lumii,

Urmându-mi vocea inimii,

Spre tine călătoresc

Ca să-ți spun că TE IUBESC!

20.08.24

Еще ...

Indulgenţă

Mai accept soarele
să se rotească ,
luna să se înjumătățească
marea , fluxul și refluxul
Și orarul de zbor
al păsărilor,
am timp pentru o iarnă,
multă iarnă,
pentru un taifun
pe undeva
râde de ea
Viața mea,
Am mai gustat - o
Dar gata….
Plec în toamna mea….

Еще ...

Другие стихотворения автора

Accidental

A nins, dar la mine în cuget a plouat...

Și iar mă văd indecis la răscruci de drumuri.

 

Nu mă interesează, onest vorbind, cum ai acceptat

Ca eu să devin un simplu indaptat

La a ta lovitură de stat.

 

Nu ești tu ultimul tren ratat,

Nici pe departe destin blocat.

 

Totuși, mi-am adus aminte, accidental...

Că nu ai ezitat să zici că vei declanșa ceva infernal.

 

Bravo, ție, ce pot spune!

Eu merg mai departe, cu armele deoparte,

Dar cu spiritul latent aparte.

 

- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără

Еще ...

Apus pe Valea Loirei

Eram și eu prin somptuoasa Franță...

Când m-ai paralizat cu a ta eleganță.

 

Mă porți prin Paris, Lyon, Marsilia, Nisa...

Cred că urmează Turnul din Pisa!

 

Dar asta când om fi noi suficienți de puternici

Să trecem hotare adevărate.

 

Că momentan ne împiedicăm de propriile umbre

Care par să imite grandiosul ”Le Louvre”.

 

Onorat că te-am cunoscut, mă declar...

 

La apus pe Valea Loirei, în dualul august.

 

- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără

Еще ...