Durere
Te-am petrecut și lumea ți-am pus-o la picioare;
Unde-ai găsit durere să-mi dai, atît de mare ?
Din ochiul tău de înger primeam atîta viață
Si -acum mi-ai pus în suflet o arșiță și-o ceață .
Mă dor de umezeală, încheieturi și oase.
De pașii dupa tine, azi, tălpile mi-s roase,
Dar înăuntru -n suflet mi-i foc și mi-i cenușă,
Că inima ta poartă un lacăt greu, la ușă.
Mi-s amorțite brațe de mângâieri și-amor
Ce ți le-am dat pe toate cu dragoste și dor.
Mi-i palidă privirea și ochii - numai vine;
Te-au urmărit în viață, din toți, numai pe tine.
Si azi, mai vezi, cum plânsul în lacrimi mă îneacă,
Că nu-ți găsesc dorința și inima ți-i seacă,
Dar chiar dacă mă lași, în astă -ntuneciune,
Eu îți mai port de grija prin Sfânta Rugăciune.
Стихи из этой категории
In sfarsit
In sfarsit am inteles ca totul se intampla cu un motiv
Motivul e ca noi doi sa existam
Nu separat, ci impreuna
Sa ne tinem de mana si sa simtim ca ajungem pe luna
Sa infruntam fiecare obstacol
Sa depasim orice greutate
Imi pare rau, ca pana acum ai fost departe
Bine ai venit, in sfarsit s-a facut dreptate...
Incertitudine
Sunt aici, acolo unde am mai fost și ieri,
Dar parcă sunt alta, cu alte păreri,
Sunt tot eu dar am sufletul albit,
Rănită de oameni nu am timp de iubit.
Unde să caut când în mine este un gol,
Cu ce sa umplu sufletul când mi se scurge domol?
Picătura ce sună tare când cade pe asfalt,
Nu o pot pune înapoi și atunci doar tresalt.
Îmi iau înapoi toate rănile și le spăl cu iubire,
Îmi iau înapoi toate gândurile fără să cer despăgubire,
Calc cu tălpile goale pe iarbă cu rouă
Și mă descarc de vină și nu mai sunt două.
Sunt aici și acum și doar în prezent,
Îmi trăiesc viața nu doar un fragment.
Sunt tot eu, dar visez mai departe,
Mă țin de mână îngerii din noapte.
Iubire și Prietenie în Liceu
În liceu, tu ai fost alături,
Cu zâmbetul tău strălucitor,
În fiecare zi, chiar dacă-i soare,
Eram prieteni, uniți de dor.
Iubirea noastră s-a născut încet,
Pe coridoare, în clipe de vis,
Prietenia noastră a crescut curat,
În fiecare moment, în fiecare vis.
Ne-am sprijinit, am râs și-am plâns,
A fost o poveste de neuitat,
În liceu, tu mi-ai fost alături,
Un prieten și-un iubit adevărat.
În școală, am crescut împreună,
Cu bucurii și dorințe deopotrivă,
Iubirea și prietenia ne-au unit,
Într-o amintire vie, mereu prețuită.
Eu,tu și Dumnezeu
Îmi ești de ajuns tu și Dumnezeu!
Restul este spectacolul lumii
Ce respiră prin turlele pictate,
Cu muzică tristă și veche!
Eu îi șoptesc ce vreau Zeului Suprem,
Tu numește-l Dumnezeu!
Eu îl numesc prietenul meu tăcut,
Care n-are nevoie de intermediari sau traducători,
Știe prea bine ce să-mi spună,
Îmi vorbește pe înțelesul meu!
Îmi face daruri,
Eu trebuie doar să deschid ochii bine să le văd,
Cerul,soarele și norii...
Chiar și nimicurile pe care i le cer,
Mi le trimite mereu...
Cuget liniștit,
Îmi ești de ajuns tu și El!
El știe bine ce vreau,
I-am povestit câte ceva și despre tine,
S-a prefăcut că n-ar fi știut,
Mă ascultă mereu...
Mi-a spus că-i este deajuns lumea întreagă și noi doi!
Eu i-am spus că-mi sunteți deajuns tu și El!
(13 iulie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Cântă-mi la pian
hai mai cântă mi
să mă prefac că te aud
poate mă poți adormi
ai un chip pictat, crud
hai mai arată te odată
să mă prefac că te văd
sunt tristă, ciudată
poate așa mă lepăd
cântă mi din nou
cu degetele pe pian
totul e un ecou
parcă mai trece un an
acordă mi o șansă
să te pot iubi ca niciodată
poate nu intru în transă
mă simt slabă, uscată
dar hai sa ne privim
e ca și cum ne-am cunoscut
ușor, ușor ne potrivim
acest cântec, plăcut
ador melodiile la pian
cu mici detalii, mici
te văd puțin sec, aerian
te rog acum sa nu strici
să nu strici dragostea
pe care ți-o dau ție
băiatul din tine se prostea
hai să găsim o soluție
eu zic să-mi mai cânți
să uit de toate astea
căci inima de mi-o frămânți
pentru toată dragostea
Iubește mă așa cum știi
dar nu mă lăsa la fund
pe toate aceste hârtii
versul e cel mai profund
îți promit, ba nu îți jur
că voi fi demnă pentru tine
iubește-mă cu suflet pur
un cântec transformat în bine
Azi
Azi
Chiar dacă azi...
poate pentru tine, numai însemn nimic,
eu nu te-am uitat...
ai intrat adânc
în zâmbetul,
în lacrima mea.
și adesea când oftez
nu stiu dacă sunt eu sau tu.
sau chiar acum...
când îți scriu,
oare cui îi este dor!
Mie sau ție?
Dar voi răspunde...să te apăr
Asa cum am făcut-o mere
că eu sunt acela
că eu
doar eu.
In sfarsit
In sfarsit am inteles ca totul se intampla cu un motiv
Motivul e ca noi doi sa existam
Nu separat, ci impreuna
Sa ne tinem de mana si sa simtim ca ajungem pe luna
Sa infruntam fiecare obstacol
Sa depasim orice greutate
Imi pare rau, ca pana acum ai fost departe
Bine ai venit, in sfarsit s-a facut dreptate...
Incertitudine
Sunt aici, acolo unde am mai fost și ieri,
Dar parcă sunt alta, cu alte păreri,
Sunt tot eu dar am sufletul albit,
Rănită de oameni nu am timp de iubit.
Unde să caut când în mine este un gol,
Cu ce sa umplu sufletul când mi se scurge domol?
Picătura ce sună tare când cade pe asfalt,
Nu o pot pune înapoi și atunci doar tresalt.
Îmi iau înapoi toate rănile și le spăl cu iubire,
Îmi iau înapoi toate gândurile fără să cer despăgubire,
Calc cu tălpile goale pe iarbă cu rouă
Și mă descarc de vină și nu mai sunt două.
Sunt aici și acum și doar în prezent,
Îmi trăiesc viața nu doar un fragment.
Sunt tot eu, dar visez mai departe,
Mă țin de mână îngerii din noapte.
Iubire și Prietenie în Liceu
În liceu, tu ai fost alături,
Cu zâmbetul tău strălucitor,
În fiecare zi, chiar dacă-i soare,
Eram prieteni, uniți de dor.
Iubirea noastră s-a născut încet,
Pe coridoare, în clipe de vis,
Prietenia noastră a crescut curat,
În fiecare moment, în fiecare vis.
Ne-am sprijinit, am râs și-am plâns,
A fost o poveste de neuitat,
În liceu, tu mi-ai fost alături,
Un prieten și-un iubit adevărat.
În școală, am crescut împreună,
Cu bucurii și dorințe deopotrivă,
Iubirea și prietenia ne-au unit,
Într-o amintire vie, mereu prețuită.
Eu,tu și Dumnezeu
Îmi ești de ajuns tu și Dumnezeu!
Restul este spectacolul lumii
Ce respiră prin turlele pictate,
Cu muzică tristă și veche!
Eu îi șoptesc ce vreau Zeului Suprem,
Tu numește-l Dumnezeu!
Eu îl numesc prietenul meu tăcut,
Care n-are nevoie de intermediari sau traducători,
Știe prea bine ce să-mi spună,
Îmi vorbește pe înțelesul meu!
Îmi face daruri,
Eu trebuie doar să deschid ochii bine să le văd,
Cerul,soarele și norii...
Chiar și nimicurile pe care i le cer,
Mi le trimite mereu...
Cuget liniștit,
Îmi ești de ajuns tu și El!
El știe bine ce vreau,
I-am povestit câte ceva și despre tine,
S-a prefăcut că n-ar fi știut,
Mă ascultă mereu...
Mi-a spus că-i este deajuns lumea întreagă și noi doi!
Eu i-am spus că-mi sunteți deajuns tu și El!
(13 iulie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Cântă-mi la pian
hai mai cântă mi
să mă prefac că te aud
poate mă poți adormi
ai un chip pictat, crud
hai mai arată te odată
să mă prefac că te văd
sunt tristă, ciudată
poate așa mă lepăd
cântă mi din nou
cu degetele pe pian
totul e un ecou
parcă mai trece un an
acordă mi o șansă
să te pot iubi ca niciodată
poate nu intru în transă
mă simt slabă, uscată
dar hai sa ne privim
e ca și cum ne-am cunoscut
ușor, ușor ne potrivim
acest cântec, plăcut
ador melodiile la pian
cu mici detalii, mici
te văd puțin sec, aerian
te rog acum sa nu strici
să nu strici dragostea
pe care ți-o dau ție
băiatul din tine se prostea
hai să găsim o soluție
eu zic să-mi mai cânți
să uit de toate astea
căci inima de mi-o frămânți
pentru toată dragostea
Iubește mă așa cum știi
dar nu mă lăsa la fund
pe toate aceste hârtii
versul e cel mai profund
îți promit, ba nu îți jur
că voi fi demnă pentru tine
iubește-mă cu suflet pur
un cântec transformat în bine
Azi
Azi
Chiar dacă azi...
poate pentru tine, numai însemn nimic,
eu nu te-am uitat...
ai intrat adânc
în zâmbetul,
în lacrima mea.
și adesea când oftez
nu stiu dacă sunt eu sau tu.
sau chiar acum...
când îți scriu,
oare cui îi este dor!
Mie sau ție?
Dar voi răspunde...să te apăr
Asa cum am făcut-o mere
că eu sunt acela
că eu
doar eu.
Другие стихотворения автора
Femeia fericită
Femeia plânge dacă-i pasă și de nu-i pasă plânge iar,
Sau poate la tv transmit o știre cu subiect amar.
Tu strige-i mâna, să te știe alături, sprijin hotărît,
Că dacă-i spui să nu mai plângă e ca și cum o strângi de gât!
Femeia spune chiar de tace, iar dacă tace nu-i a bine.
Ea are "câteva cuvinte" , toate cinci sute-s pentru tine.
Primește darul și repetă, învață totul pe de rost,
Că-n vorba ei e o magie și de n-asculți îți merge prost!
Femeia, ea aude totul la fel precum auzi și tu,
Dar nu aude niciodată când îi "șoptești" cuvântul "nu".
Femeia are mii de vise, cu tine are doar un vis:
Să faci întotdeauna ceea ce-ai zis, așa cum ai promis!
Femeia care e femeie, e fericită și atât.
Și fără fard, și fără botox, și fără colier la gât,
E fericită doar cu tine și-n anii buni și-n anii grei,
Dar e destul să se-ntâlnească cu alte câteva femei...😉😁
Somn
Un miros de floare dulce ce m-adorme- n vreme bună
Ca o rază de pe ceruri, lunecând din mîndra lună,
Mă îmbie la mișcarea vremii poate înainte,
Dar tot stau în amorțire mai retrasă, mai cuminte.
Azi îs apa care curge liniștită în izvor,
Potolită-s ca aripa, ce s-a prins în al său zbor,
Sau ca valul, care spuma peste maluri o îndreaptă;
Să îmi razem amintirea de -al tău umăr ce așteaptă.
Să te cînt în cor de îngeri, ca și tine de frumoși,
Să potol arsura care mi-au dau ochii tai setoși
De amor și pasiune,de plăcerea nelumească
Care -n ale mele brațe nu mai pot să o găsească.
Dintr-o stea căzută-n stâncă și-mpărțită în scânteie,
Mi-a șoptit o sărutare c-am iubit să fiu femeie.
Ca o patimă bolnavă geana mea stă neclintită
Si mă tem acum mai tare, în zori, să nu fiu trezită...
Unde moartea întârzie
Unde moartea întârzie eu mai vin, să te găsesc
Printre liniştea eternă care tremură în pini,
Printre acele ce-n ghemuri năucite se uncesc
Şi mă leagă şi pe mine să mă prind cu rădăcini.
Eu mă las să cad pe spate ameţit de plânsul ierbii.
Glasul tău pe la ureche îmi foşneşte ca un vânt,
Dar abia-i spre desluşire, căci s-aud cum saltă cerbii,
Lovind aprig şi fierbinte cu copita în pământ.
Şi tresar, că dintr-o frică c-aş putea să fiu trezit,
C-aş putea să uit cărarea către locul fermecat,
Unde moartea întârzie, amăgind un ceas grăbit,
Să mă-ntoarcă -n amintirea ce de tine m-a legat.
Molii
Văzuta-ți, voi țărai , vreodată,
De când în glie'ați tot trudit,
Să facă frunza verde molii
Ce se- nmulțesc necontenit?
Palate- și fac, ca și omida,
Când se anină de-un copac;
Nu mai ajuta nici otrava,
Nicicum nu le mai vii de hac.
Pășind în cerc de vicii negre
Acele molii ce domnesc,
Sug toată seva frunzei care,
Cu lăcomie o stârpesc.
Si nu le pasă că la anul
Ce să mănânce n-or avea;
Vor căuta o altă “țâță”,
Pe alt copac se vor muta.
De unde au venit nămile
Punând istoria pe dos?
Cine le-a-nchis în librarie
Că toate cărțile ne-au ros?
Si nu au frică, nici o grijă,
Distrug ce văd, distrug ce pot,
Pentru că nu mai au simțire,
Au doar instinct - să roadă tot !
Un an, e mult să-i vezi pe frunze,
Un an, e mult să-i vezi crescând.
Un an, e mult să-i lași să steie -
La noi deja, stau ani la rând !
Ieșiți în câmp cei cu dreptate
Si cu iubire pentru țară,
Să puneți punctul peste toate,
Să scoateți moliile' afară !
De la fiica pentru mama
Cu palmele te cuprind de picioare...
De atâtea ori m-ai dus în brațe
Si poate te dureau genunchii,
Dar plânsul meu te durea mai tare.
Câte năzbâtii am făcut, nu mai ții minte.
Ții minte doar cum mă ascundeam, de rușine,
Petrecând ore întregi prin grădină
Așteptând să- ți treacă supărarea pe mine.
De câte ori m-am pornit să fug de-acasă...
Eram sigură că nu mai vin niciodată,
Dar făceam trei metri dupa poartă
Si mă întorceam speriată.
De câte ori nu vroiam să stau la masă,
Sau cu lacrimi în ochi mușcam din pâine,
Pentru că nu vroiai să mă lași
Să mă frezez, ca să fiu frumoasă.
De câte ori ți-am ascuns adevărul,
De câte ori îl aflai nu de la mine;
Nu ți-am spus niciodată de ce:
Nu vroiam să crezi că te fac de rușine.
De câte ori am ridicat tonul vocii-
Mi-a părut rău de fiecare dată.
Vroiam doar să asculți ce- ți spun eu,
Nu vroiam să te știu supărată.
De câte ori nu am ținut cont de sfaturi...
Stiam că numaidecât ai dreptate,
Dar nu știam că mă și înțelegeai -
Credeam că o făceai din autoritate.
De câte ori am fost egoistă...
De fapt, toată viața am fost așa,
Că m-am gândit întîi la mine,
Pe primul loc a fost alegerea mea.
Acum, când anii mi-au jucat festa,
Alegerea pe care aș face-o mereu
Ar fi aceea să te știu aproape,
Să pot să văd adânc, în sufletul tău,
Să-ți iau din griji și din orice durere
Când te razemi cu capul de mâna mea,
Așa cum tu mă sărutai peste picioarele julite
Si de fiecare dată, imediat, îmi trecea.
Să pot fi alături la orice sărbătoare
Si după, să ne așezăm lângă prag,
Să discutăm toate cele făcute,
Așa cum ne-a fost, totdeauna, mai drag.
...toți anii au trecut. Privesc destramarea,
Dar cu câte amintiri dorul îmi vine;
Doar scrisorile mă aduc lângă tine,
Doar ele mai răzbat depărtarea.
Lume interioara
Departe sunt de ochii tăi,
Departe sunt de tine
Şi m-am pierdut pe undeva,
M-am rătăcit în mine.
M-or scoate poate-n viitor
Să văd lumini şi soare,
Dar astăzi, mă prefer aici -
În lumi interioare.
M-or scoate ochi păienjeniţi
De-aceiaşi disperare.
Vom căuta cu-acelaşi gând
O cale de salvare.
Femeia fericită
Femeia plânge dacă-i pasă și de nu-i pasă plânge iar,
Sau poate la tv transmit o știre cu subiect amar.
Tu strige-i mâna, să te știe alături, sprijin hotărît,
Că dacă-i spui să nu mai plângă e ca și cum o strângi de gât!
Femeia spune chiar de tace, iar dacă tace nu-i a bine.
Ea are "câteva cuvinte" , toate cinci sute-s pentru tine.
Primește darul și repetă, învață totul pe de rost,
Că-n vorba ei e o magie și de n-asculți îți merge prost!
Femeia, ea aude totul la fel precum auzi și tu,
Dar nu aude niciodată când îi "șoptești" cuvântul "nu".
Femeia are mii de vise, cu tine are doar un vis:
Să faci întotdeauna ceea ce-ai zis, așa cum ai promis!
Femeia care e femeie, e fericită și atât.
Și fără fard, și fără botox, și fără colier la gât,
E fericită doar cu tine și-n anii buni și-n anii grei,
Dar e destul să se-ntâlnească cu alte câteva femei...😉😁
Somn
Un miros de floare dulce ce m-adorme- n vreme bună
Ca o rază de pe ceruri, lunecând din mîndra lună,
Mă îmbie la mișcarea vremii poate înainte,
Dar tot stau în amorțire mai retrasă, mai cuminte.
Azi îs apa care curge liniștită în izvor,
Potolită-s ca aripa, ce s-a prins în al său zbor,
Sau ca valul, care spuma peste maluri o îndreaptă;
Să îmi razem amintirea de -al tău umăr ce așteaptă.
Să te cînt în cor de îngeri, ca și tine de frumoși,
Să potol arsura care mi-au dau ochii tai setoși
De amor și pasiune,de plăcerea nelumească
Care -n ale mele brațe nu mai pot să o găsească.
Dintr-o stea căzută-n stâncă și-mpărțită în scânteie,
Mi-a șoptit o sărutare c-am iubit să fiu femeie.
Ca o patimă bolnavă geana mea stă neclintită
Si mă tem acum mai tare, în zori, să nu fiu trezită...
Unde moartea întârzie
Unde moartea întârzie eu mai vin, să te găsesc
Printre liniştea eternă care tremură în pini,
Printre acele ce-n ghemuri năucite se uncesc
Şi mă leagă şi pe mine să mă prind cu rădăcini.
Eu mă las să cad pe spate ameţit de plânsul ierbii.
Glasul tău pe la ureche îmi foşneşte ca un vânt,
Dar abia-i spre desluşire, căci s-aud cum saltă cerbii,
Lovind aprig şi fierbinte cu copita în pământ.
Şi tresar, că dintr-o frică c-aş putea să fiu trezit,
C-aş putea să uit cărarea către locul fermecat,
Unde moartea întârzie, amăgind un ceas grăbit,
Să mă-ntoarcă -n amintirea ce de tine m-a legat.
Molii
Văzuta-ți, voi țărai , vreodată,
De când în glie'ați tot trudit,
Să facă frunza verde molii
Ce se- nmulțesc necontenit?
Palate- și fac, ca și omida,
Când se anină de-un copac;
Nu mai ajuta nici otrava,
Nicicum nu le mai vii de hac.
Pășind în cerc de vicii negre
Acele molii ce domnesc,
Sug toată seva frunzei care,
Cu lăcomie o stârpesc.
Si nu le pasă că la anul
Ce să mănânce n-or avea;
Vor căuta o altă “țâță”,
Pe alt copac se vor muta.
De unde au venit nămile
Punând istoria pe dos?
Cine le-a-nchis în librarie
Că toate cărțile ne-au ros?
Si nu au frică, nici o grijă,
Distrug ce văd, distrug ce pot,
Pentru că nu mai au simțire,
Au doar instinct - să roadă tot !
Un an, e mult să-i vezi pe frunze,
Un an, e mult să-i vezi crescând.
Un an, e mult să-i lași să steie -
La noi deja, stau ani la rând !
Ieșiți în câmp cei cu dreptate
Si cu iubire pentru țară,
Să puneți punctul peste toate,
Să scoateți moliile' afară !
De la fiica pentru mama
Cu palmele te cuprind de picioare...
De atâtea ori m-ai dus în brațe
Si poate te dureau genunchii,
Dar plânsul meu te durea mai tare.
Câte năzbâtii am făcut, nu mai ții minte.
Ții minte doar cum mă ascundeam, de rușine,
Petrecând ore întregi prin grădină
Așteptând să- ți treacă supărarea pe mine.
De câte ori m-am pornit să fug de-acasă...
Eram sigură că nu mai vin niciodată,
Dar făceam trei metri dupa poartă
Si mă întorceam speriată.
De câte ori nu vroiam să stau la masă,
Sau cu lacrimi în ochi mușcam din pâine,
Pentru că nu vroiai să mă lași
Să mă frezez, ca să fiu frumoasă.
De câte ori ți-am ascuns adevărul,
De câte ori îl aflai nu de la mine;
Nu ți-am spus niciodată de ce:
Nu vroiam să crezi că te fac de rușine.
De câte ori am ridicat tonul vocii-
Mi-a părut rău de fiecare dată.
Vroiam doar să asculți ce- ți spun eu,
Nu vroiam să te știu supărată.
De câte ori nu am ținut cont de sfaturi...
Stiam că numaidecât ai dreptate,
Dar nu știam că mă și înțelegeai -
Credeam că o făceai din autoritate.
De câte ori am fost egoistă...
De fapt, toată viața am fost așa,
Că m-am gândit întîi la mine,
Pe primul loc a fost alegerea mea.
Acum, când anii mi-au jucat festa,
Alegerea pe care aș face-o mereu
Ar fi aceea să te știu aproape,
Să pot să văd adânc, în sufletul tău,
Să-ți iau din griji și din orice durere
Când te razemi cu capul de mâna mea,
Așa cum tu mă sărutai peste picioarele julite
Si de fiecare dată, imediat, îmi trecea.
Să pot fi alături la orice sărbătoare
Si după, să ne așezăm lângă prag,
Să discutăm toate cele făcute,
Așa cum ne-a fost, totdeauna, mai drag.
...toți anii au trecut. Privesc destramarea,
Dar cu câte amintiri dorul îmi vine;
Doar scrisorile mă aduc lângă tine,
Doar ele mai răzbat depărtarea.
Lume interioara
Departe sunt de ochii tăi,
Departe sunt de tine
Şi m-am pierdut pe undeva,
M-am rătăcit în mine.
M-or scoate poate-n viitor
Să văd lumini şi soare,
Dar astăzi, mă prefer aici -
În lumi interioare.
M-or scoate ochi păienjeniţi
De-aceiaşi disperare.
Vom căuta cu-acelaşi gând
O cale de salvare.