Durere
Te-am petrecut și lumea ți-am pus-o la picioare;
Unde-ai găsit durere să-mi dai, atît de mare ?
Din ochiul tău de înger primeam atîta viață
Si -acum mi-ai pus în suflet o arșiță și-o ceață .
Mă dor de umezeală, încheieturi și oase.
De pașii dupa tine, azi, tălpile mi-s roase,
Dar înăuntru -n suflet mi-i foc și mi-i cenușă,
Că inima ta poartă un lacăt greu, la ușă.
Mi-s amorțite brațe de mângâieri și-amor
Ce ți le-am dat pe toate cu dragoste și dor.
Mi-i palidă privirea și ochii - numai vine;
Te-au urmărit în viață, din toți, numai pe tine.
Si azi, mai vezi, cum plânsul în lacrimi mă îneacă,
Că nu-ți găsesc dorința și inima ți-i seacă,
Dar chiar dacă mă lași, în astă -ntuneciune,
Eu îți mai port de grija prin Sfânta Rugăciune.
Poems in the same category
✨Trecerea vieții..✨
✨Trecerea vieții..✨
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor nestins,
Uităm că timpul ne-a lăsat
Doar amintiri ce pier în vis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem sub stele,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de drumuri grele.
_________________________________________
✍️A.A.-Aga Andreia ✨
Căzut în noapte
Iubito nu înopta acum
Spune-mi cât iubești
Întoarce-mă din drum
De vrei ace și povești
Dragoste vorbește-mi cald
Șoptește-mi amorul meu
Fără de ruj ori făr de fard
De vrei nopți cu un ateu
În tine am logodna sufletului
În care țin dorința mea
Chiar de pândești în colțul patului
Te devorez în mintea ta
Bei aerul din jurul nostru
Ca un vin de-îndrăgostiți
Hainelor nu le vezi rostu
Când te lipesc eu de pereți
Vrei cerul te voi înalța la el
Dar privești în jos și-n mine marea
În buze dulci și-n gustul lor caramel
Ce adânc lovește-n noi iubirea
Extazul nu-l mai definești
Limbilor nu le ajunge vorba
Întregi țipete cerești
Cobori din rai să fumăm ţigara
Poate cândva ai să vezi tu
Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil nici nu crezi ceva din tot ce spun.
Dar, dacă nu e ăsta adevărul, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?
Și dacă nu l-ar fi iubit... Cum crezi tu, oare, că ar putea să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?
Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină
Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină
Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp
Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb
Plâng și acum, când scriu aceste versuri
Și, poate, voi mai plânge multe gânduri
Eu nu am scris vreodat' o poezie
Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie
Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă
De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat
Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat
Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut
M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut
Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea
Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.
AB
Fără upgrade
și stau prostit uitându-mă la umeri-ți goi ca la desfacerea eclipselor
cred că noi am rămas în versiunea beta
mai avem de acordat pe ici, pe colo, unele cuvinte,
unele măsuri ale clipelor
nici nu avem parole pentru next level
și-s departe de noi privirile indiscrete
suntem inseparabili noi de noi și avem o singură fobie- de upgrade
Iubirea
Aștern in poezie
Sentimente de iubire,
De fiecare îmi dai emoție,
Chiar și din depărtare,
Îmi bate inima cu putere,
Dorul pe mine a pus stăpânire.
Doamne,ce mi ai făcut tu mie?
Acum ți as săruta buzele,
Te as ține strâns în brațe,
Ți as da o mângâiere,
Te as alinta in tăcere,
Aștept ziua în care
Nu vei mai pleca de langa mine.
În oglinda unui vis
Prin șoaptele tăcerii, se împletesc cuvinte,
În doruri clandestine, prin pulsuri sfinte.
Ne rătăcim sub aripi de infinit albastru,
Acolo unde timpul e vânt nestăpânit, măiastru.
Sufletele noastre, împletite-n necuprins,
Dau contur zâmbetelor ce-n noapte s-au aprins,
Și-n pașii tăi, eu simt ecoul meu pierdut,
De parcă dintr-o viață trecută l-am avut.
Tu ești enigma, eu, cel ce caută răspuns,
Prin labirintul ochilor tăi, ades pătruns.
În inima-ți tăcută îmi sculptez chemarea,
Căutând conturul fin al unei veșnicii, uitarea.
Iubirea noastră crește precum un arbore ascuns,
Cu rădăcini în ceruri, de pământ nepătruns.
E gând învolburat și calm desăvârșit,
O algebră secretă de dor nesfârșit.
Și poate, într-o altă lume, cândva de mult,
Am fost un vis al unui dor necunoscut.
Acum trăim, în clipa ce ne e predestinată,
Povești dintr-o iubire, din eternitate încifrată.
✨Trecerea vieții..✨
✨Trecerea vieții..✨
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor nestins,
Uităm că timpul ne-a lăsat
Doar amintiri ce pier în vis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem sub stele,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de drumuri grele.
_________________________________________
✍️A.A.-Aga Andreia ✨
Căzut în noapte
Iubito nu înopta acum
Spune-mi cât iubești
Întoarce-mă din drum
De vrei ace și povești
Dragoste vorbește-mi cald
Șoptește-mi amorul meu
Fără de ruj ori făr de fard
De vrei nopți cu un ateu
În tine am logodna sufletului
În care țin dorința mea
Chiar de pândești în colțul patului
Te devorez în mintea ta
Bei aerul din jurul nostru
Ca un vin de-îndrăgostiți
Hainelor nu le vezi rostu
Când te lipesc eu de pereți
Vrei cerul te voi înalța la el
Dar privești în jos și-n mine marea
În buze dulci și-n gustul lor caramel
Ce adânc lovește-n noi iubirea
Extazul nu-l mai definești
Limbilor nu le ajunge vorba
Întregi țipete cerești
Cobori din rai să fumăm ţigara
Poate cândva ai să vezi tu
Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil nici nu crezi ceva din tot ce spun.
Dar, dacă nu e ăsta adevărul, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?
Și dacă nu l-ar fi iubit... Cum crezi tu, oare, că ar putea să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?
Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină
Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină
Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp
Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb
Plâng și acum, când scriu aceste versuri
Și, poate, voi mai plânge multe gânduri
Eu nu am scris vreodat' o poezie
Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie
Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă
De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat
Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat
Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut
M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut
Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea
Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.
AB
Fără upgrade
și stau prostit uitându-mă la umeri-ți goi ca la desfacerea eclipselor
cred că noi am rămas în versiunea beta
mai avem de acordat pe ici, pe colo, unele cuvinte,
unele măsuri ale clipelor
nici nu avem parole pentru next level
și-s departe de noi privirile indiscrete
suntem inseparabili noi de noi și avem o singură fobie- de upgrade
Iubirea
Aștern in poezie
Sentimente de iubire,
De fiecare îmi dai emoție,
Chiar și din depărtare,
Îmi bate inima cu putere,
Dorul pe mine a pus stăpânire.
Doamne,ce mi ai făcut tu mie?
Acum ți as săruta buzele,
Te as ține strâns în brațe,
Ți as da o mângâiere,
Te as alinta in tăcere,
Aștept ziua în care
Nu vei mai pleca de langa mine.
În oglinda unui vis
Prin șoaptele tăcerii, se împletesc cuvinte,
În doruri clandestine, prin pulsuri sfinte.
Ne rătăcim sub aripi de infinit albastru,
Acolo unde timpul e vânt nestăpânit, măiastru.
Sufletele noastre, împletite-n necuprins,
Dau contur zâmbetelor ce-n noapte s-au aprins,
Și-n pașii tăi, eu simt ecoul meu pierdut,
De parcă dintr-o viață trecută l-am avut.
Tu ești enigma, eu, cel ce caută răspuns,
Prin labirintul ochilor tăi, ades pătruns.
În inima-ți tăcută îmi sculptez chemarea,
Căutând conturul fin al unei veșnicii, uitarea.
Iubirea noastră crește precum un arbore ascuns,
Cu rădăcini în ceruri, de pământ nepătruns.
E gând învolburat și calm desăvârșit,
O algebră secretă de dor nesfârșit.
Și poate, într-o altă lume, cândva de mult,
Am fost un vis al unui dor necunoscut.
Acum trăim, în clipa ce ne e predestinată,
Povești dintr-o iubire, din eternitate încifrată.
Other poems by the author
Cum se roaga tata
Se roagă o mamă, se roagă și plânge,
Iar lacrima ei către ceruri ajunge,
Ori până scade făclia de ceară-
De dis-dimineață și până în seară.
Se roagă un tată, genunchii nu-i pleacă
Şi n-aprinde candeli și nici lumânare,
Ci zice ceva, mergând la culcare,
Dar ruga lui face și vântul să tacă.
Se roagă o mamă și ruga-i în fire,
Căci știe și Crezul, demult, pe de rost,
Iar zile de miercuri și vineri -e post
Şi-n jurul ei câmpul e numai iubire.
Se roagă un tată în grabă spunând,
Ar vrea să cuprindă tot bunul din lume,
În vorbe lipite la dragul lui nume
A celui, ce-l vede în ochii crescând.
Nu știe nici rânduri, nici reguli din carte,
Le spune cum crede și cum i s-arată.
Pe fiu îl învață el singur, aparte,
Iar seara se roagă, mai mult, pentru fată .
Maluri de Prut
Mă dusei, odată, de mână cu tata...
Pân azi n-am să uit cum îi scârție poarta
Ogrăzii cu casa ce urcă la soare
Si geamuri ce bat către el, sclipitoare.
Grădina cu flori îndesată și plină
Absoarbe-n amiază prin frunze lumină.
Copacii de păsări se tremură -n cânt
Si-un scrânciob sub el se tot leagănă-n vânt.
Trei corni, lângă casă, de rod se îndoaie
Si roșii, ard parcă în foc și văpaie,
Iar seara-n amurg, când lumina se încheie
În ceruri s-aprinde holbata scânteie
Si liniștea-ți face în inimă gheme
Auzi numai Prutul, în valuri, cum geme.
Se zbate în maluri topind bolovanii
Si parcă măsoară cu zilele- anii;
Jelindu-ne, luptă din timp să oprească
Ca-n părul cărunt -fire negre să crească,
S-alerge copii prin ogradă strigând,
Să nu vină toamna și iarna nicicând.
Un dor am departe și dorul e mult-
O casă pe malul bătrânului Prut.
Regasire
Grâul spicul îşi dezbină.
Vântul fulgere aşterne.
Peste dealuri şi colină
Florile s-adun troiene.
Păsări cântă la vioară.
În ansamblu apa trece
Printre pietre ca de moară,
Suspinând în murmur rece.
Cerul e mai plin de stele.
Se îndoaie frunza-n nuc
De podoabele lui grele
Şi de anii ce se duc.
Numai eu, întins în iarbă,
Mă topesc ca un zefir,
Ca la capul meu să fiarbă
Roşii, flori de trandafir.
Şi iubita-mi stă aproape-
Lacrima îmi udă dorul.
Dacă mă visezi la noapte,
Va-nvia din morţi amorul.
Dacă mă visezi diseară,
Vreau să te găsesc frumoasă
Si în ochii tăi să-mi ceară-
Lacrima - să vin acasă.
Şi-am să vin atuncea, dragă,
Am să vin la pieptul tău
Mai aproape, viaţa-ntreagă,
Să te chem la Dumnezeu.
Iubire pierduta
Te amăgești ucisă de dor și disperare;
Poate acum e vremea, la tot, să dai uitare,
Poate acum e timpul să te gândești la tine
Topindu-te în brațe la altul ca și mine.
Ne alintam pe pânze de dor si amăgire
Si tu credeai în trupu- ți ce aburea iubire,
Iar eu credeam în vise, ce-n ochi ți le citeam
Si poate că și-n tine, atuncea ,eu credeam.
Te bucurai nebun-o cînd mă vedeai venind
Parcă eram eu singur, cu tine, pe pămînt,
Si îmi zmulgeai din gânduri sălbatice speranțe,
Când te lăsai cu capul pe ale mele brațe.
Acum îți lași privirea să-ți curgă șiruri, rîu,
Căci înțelegi atentă, că poate fi tîrziu,
Dar mă mai cauți, încă, pe drumuri cunoscute-
Ca să întorci splendoarea unei iubiri pierdute.
Tata
Ochii tăi - soarele de mai
M-au petrecut, când am plecat
Spre- apusul cel mai depărtat,
În căutarea altui rai.
Mâinile- leagăn din crengi vii,
Mi-au dat avânt când m-am pornit
Si totodată m-au oprit,
Născându-mi dorul cel dintâi.
Tot chipul, l-am purtat mereu,
Cu mine-n drumul depărtat
L-am pomenit și l-am chemat,
Să mă ajute - tatăl meu!
Ne-au rupt in două
Mi-i roșu gurmazul de- atîta -ncordare
Si ochiul mi-i aspru de- atîta mirare.
O frunză pe apă, i-o frunză ce doare,
I-o mâina întinsă de-a morții salvare.
De cînd am ales să mă duc de la tine
Un sânge amar îmi curge în vine
N-au cum să -nțeleagă, străinii de mine,
Povara ce-o port, spre a lor fericire.
Grăbiți, ei m-au scos din brațele - ți reci,
Dar poate și singur ai vrut ca să pleci;
Departe de mine să fii tu în veci
Si doar ca fantoma prin față să -mi treci...
...Deschisă -i fereastra din nou către lume
Si ceru-i albastru, dar ochiu-mi apune
Din litere grele-n cercând să adune
Un nume, pe buzele mele, un nume.
Cum se roaga tata
Se roagă o mamă, se roagă și plânge,
Iar lacrima ei către ceruri ajunge,
Ori până scade făclia de ceară-
De dis-dimineață și până în seară.
Se roagă un tată, genunchii nu-i pleacă
Şi n-aprinde candeli și nici lumânare,
Ci zice ceva, mergând la culcare,
Dar ruga lui face și vântul să tacă.
Se roagă o mamă și ruga-i în fire,
Căci știe și Crezul, demult, pe de rost,
Iar zile de miercuri și vineri -e post
Şi-n jurul ei câmpul e numai iubire.
Se roagă un tată în grabă spunând,
Ar vrea să cuprindă tot bunul din lume,
În vorbe lipite la dragul lui nume
A celui, ce-l vede în ochii crescând.
Nu știe nici rânduri, nici reguli din carte,
Le spune cum crede și cum i s-arată.
Pe fiu îl învață el singur, aparte,
Iar seara se roagă, mai mult, pentru fată .
Maluri de Prut
Mă dusei, odată, de mână cu tata...
Pân azi n-am să uit cum îi scârție poarta
Ogrăzii cu casa ce urcă la soare
Si geamuri ce bat către el, sclipitoare.
Grădina cu flori îndesată și plină
Absoarbe-n amiază prin frunze lumină.
Copacii de păsări se tremură -n cânt
Si-un scrânciob sub el se tot leagănă-n vânt.
Trei corni, lângă casă, de rod se îndoaie
Si roșii, ard parcă în foc și văpaie,
Iar seara-n amurg, când lumina se încheie
În ceruri s-aprinde holbata scânteie
Si liniștea-ți face în inimă gheme
Auzi numai Prutul, în valuri, cum geme.
Se zbate în maluri topind bolovanii
Si parcă măsoară cu zilele- anii;
Jelindu-ne, luptă din timp să oprească
Ca-n părul cărunt -fire negre să crească,
S-alerge copii prin ogradă strigând,
Să nu vină toamna și iarna nicicând.
Un dor am departe și dorul e mult-
O casă pe malul bătrânului Prut.
Regasire
Grâul spicul îşi dezbină.
Vântul fulgere aşterne.
Peste dealuri şi colină
Florile s-adun troiene.
Păsări cântă la vioară.
În ansamblu apa trece
Printre pietre ca de moară,
Suspinând în murmur rece.
Cerul e mai plin de stele.
Se îndoaie frunza-n nuc
De podoabele lui grele
Şi de anii ce se duc.
Numai eu, întins în iarbă,
Mă topesc ca un zefir,
Ca la capul meu să fiarbă
Roşii, flori de trandafir.
Şi iubita-mi stă aproape-
Lacrima îmi udă dorul.
Dacă mă visezi la noapte,
Va-nvia din morţi amorul.
Dacă mă visezi diseară,
Vreau să te găsesc frumoasă
Si în ochii tăi să-mi ceară-
Lacrima - să vin acasă.
Şi-am să vin atuncea, dragă,
Am să vin la pieptul tău
Mai aproape, viaţa-ntreagă,
Să te chem la Dumnezeu.
Iubire pierduta
Te amăgești ucisă de dor și disperare;
Poate acum e vremea, la tot, să dai uitare,
Poate acum e timpul să te gândești la tine
Topindu-te în brațe la altul ca și mine.
Ne alintam pe pânze de dor si amăgire
Si tu credeai în trupu- ți ce aburea iubire,
Iar eu credeam în vise, ce-n ochi ți le citeam
Si poate că și-n tine, atuncea ,eu credeam.
Te bucurai nebun-o cînd mă vedeai venind
Parcă eram eu singur, cu tine, pe pămînt,
Si îmi zmulgeai din gânduri sălbatice speranțe,
Când te lăsai cu capul pe ale mele brațe.
Acum îți lași privirea să-ți curgă șiruri, rîu,
Căci înțelegi atentă, că poate fi tîrziu,
Dar mă mai cauți, încă, pe drumuri cunoscute-
Ca să întorci splendoarea unei iubiri pierdute.
Tata
Ochii tăi - soarele de mai
M-au petrecut, când am plecat
Spre- apusul cel mai depărtat,
În căutarea altui rai.
Mâinile- leagăn din crengi vii,
Mi-au dat avânt când m-am pornit
Si totodată m-au oprit,
Născându-mi dorul cel dintâi.
Tot chipul, l-am purtat mereu,
Cu mine-n drumul depărtat
L-am pomenit și l-am chemat,
Să mă ajute - tatăl meu!
Ne-au rupt in două
Mi-i roșu gurmazul de- atîta -ncordare
Si ochiul mi-i aspru de- atîta mirare.
O frunză pe apă, i-o frunză ce doare,
I-o mâina întinsă de-a morții salvare.
De cînd am ales să mă duc de la tine
Un sânge amar îmi curge în vine
N-au cum să -nțeleagă, străinii de mine,
Povara ce-o port, spre a lor fericire.
Grăbiți, ei m-au scos din brațele - ți reci,
Dar poate și singur ai vrut ca să pleci;
Departe de mine să fii tu în veci
Si doar ca fantoma prin față să -mi treci...
...Deschisă -i fereastra din nou către lume
Si ceru-i albastru, dar ochiu-mi apune
Din litere grele-n cercând să adune
Un nume, pe buzele mele, un nume.