Nu plânge
Să nu mai plângi când soarta crudă te-a lovit
Degeaba cauți loc ascuns de realitate
La poarta-nchisă fremătând ai nimerit
Doar o minune va schimba ce nu se poate
Să nu mai plângi tu suflet blând nefericit
Lumina rece ți-a brumat florile toate
Sclipind un astru insolit te-ai rătăcit
Lăsându-ți nopțile să fumege turbate
Să nu mai plângi o primăvară ce-a mințit
Lumea perfectă e în visele din noapte
Hotarul zorilor trecând s-au risipit
Dezvăluid splendoarea zilelor voalate
Să nu mai plângi lacrimă caldă amăgit
Uscând cu sete curg oceanele sărate
Lipsindu-ți buzele de zahărul vrăjit
Amarul picură din rănile crăpate
Să nu mai plângi chiar dacă totul e nimic
Aerul stins respiră orele blazate
Să nu mai plângi ai vrea dar plângi necontenit
Umbletu-ți plânge istovit călcând pe șoapte
Poems in the same category
,,O clipă de sinceritate" în portugheză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Um momento de sinceridade
Um momento de sinceridade
em vez de adeus
vamos dar um pouco de beleza
esta última hora.
nós não mudamos
é apenas uma opinião
Não tome uma palavra como garantida
ou um gesto insignificante.
Não, não mudamos
é apenas uma coincidência
Estaríamos de qualquer maneira
e tudo o que falamos
não somos dois estranhos
Meu amor.
Um momento de sinceridade
seria um gesto sublime
temos a coragem de admitir isso
que nos amamos.
Um momento de sinceridade
eles se lembrariam de nós
dos nossos bons anos
nos lembraria nesta última hora
Um momento de sinceridade
em vez de adeus.
nós não mudamos
é apenas uma opinião
Não tome uma palavra como garantida
ou um gesto insignificante.
Não, não mudamos
é apenas uma coincidência
Estaríamos de qualquer maneira
e tudo o que falamos
não somos dois estranhos
Meu amor.
Um momento de sinceridade
seria um gesto sublime
temos a coragem de admitir isso
que ainda nos amamos
Um momento de sinceridade
eles se lembrariam de nós
dos nossos bons anos
nos lembraria nesta última hora
Um momento de sinceridade
em vez de adeus.
Um momento de sinceridade
seria um gesto sublime
temos a coragem de admitir isso
que ainda nos amamos
Um momento de sinceridade
eles se lembrariam de nós
dos nossos bons anos
nos lembraria nesta última hora
Um momento de sinceridade
em vez de adeus.
Te chem...iubire!
Te chem, dar nu vrei să m-auzi,
Și simt cât de departe-mi ești,
Cred că tu ceva mie-mi ascunzi,
Motiv găsești să nu-mi vorbești
Nu știu de ce privirea-mi ocolești,
Și ești mereu cu ochii în pământ,
Doar zi-mi că încetezi să mă iubești,
Și că iubirea a fost o frunză-n vânt
De vrei să pleci, nu stau în calea ta,
Voi înțelege că ai găsit pe-altcineva,
Și unde...poate îți vei găsi fericirea,
Ce nu se află la mine și...altundeva
Nu-ți voi aduce niciun fel de acuze,
Și dimpotrivă sincer îți voi mulțumi,
Și de-i nevoie, voi prezenta și scuze,
Că n-am știut prea bine a prețui/iubi
.............................
A fi îndrăgostit de cineva e minunat,
Și să primim iubire cu toții ne dorim,
Și ce frumos este când omu-i binecuvântat,
De Cel de Sus, ce ne îndeamnă...să iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Pod din rime
Rimele-mi fac pod către tine mereu, pe
nimic sprijinite, doar pe sufletul meu...
Nu imi e frig, dar imi e frica
In fiecare zi ma pierd putin
Mă răzbun, si ii port pica
Sticlei din dulap.de vin.
Zi ce trece sunt mai rece,
Insensibila si cruda...
O racoare ce nu-mi trece..
sticla goala-mi face-n ciuda.
Nu E e frig...parca mi-i mila
E un tremurat subtil de nervi..
Ma simt ca vremea....instabila.
Tu cel ce stai la distanta
Altceva, ce mai observi?.
Extremităţi mai reci?tipice mie
Scriu si plang cu-n nod în gat
Ma răzbun pe poezie,
Ma-ntelege ea..atât!
2024-08-06
Destul, tare, îndeajuns și neîncetat
Te-am iubit destul cât să-ți las ție o bucată din inima mea.
Te-am iubit destul cât să-ți las ochii tăi, fii ai mării, să-mi vadă fiece defect.
Te-am iubit destul cât să-ți las mâinile de titan să-mi atingă talia și corpul imperfect.
Te-am iubit destul cât să-mi las fiecare om ce-mi era drag să nu te ajungă pe al vieții mele, piedestal.
Te-am iubit tare cu straturi de păcate putrezite pe-al meu suflet.
Te-am iubit tare când trupul îmi era fierbinte și sufletul gheață.
Te-am iubit tare când în a mea minte erau nelipsitele războaie.
Te-am iubit îndeajuns încât să-ți dedic ție fiecare vers din ale mele poezii.
Te-am iubit destul, tare, îndeajuns și neîncetat...
Primăvara inimii mele în spaniolă
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
La primavera de mi corazón
Un buen chico, George...
Un chico introvertido, George...
Un chico divertido, George...
Un chico como nunca antes había conocido, George.
Un niño para quien cada atención cuenta, George,
Un chico al que le gustan los poemas, George,
Un niño expresivo y artístico, George,
Un chico que tiene muchas ganas de llevarnos a dar un paseo en la hidromoto, George...
Un chico que realmente quiere que nos sentemos y contemos historias en el picnic, George,
Un chico con quien ir al cine, juega, George,
Un chico de gustos sencillos pero bien elegidos, George,
Un niño valiente y decidido, George,
Un chico al que le gustan las revistas de moda antiguas, George.
Un niño que en cada ocasión trae más flores, dulces, George,
Un chico cuyos poemas me atraen cada vez más, George,
Un niño que escribe, corta y reescribe mil veces hasta expresar exactamente lo que quiere, George,
Un chico con el que voy al vecino que da clases de español, George,
Un niño que, si me quedo atrás en el aprendizaje, también medita en mí, George,
Un chico que escucha más o menos el mismo tipo de música, George.
George, mis recuerdos de ti, de cómo te conocí y de lo mucho que me gustaba cómo escribías, cómo comías pizza, cómo te reías de mis chistes (porque normalmente sólo yo me río), cómo te reías de mí a veces, cómo solíamos caminar por los callejones, cómo ambos íbamos en moto, por la carretera del Sol, superando el límite de velocidad, con el pelo al viento, despreocupados, cómo sabíamos hacernos sentir bien, levantarnos el ánimo, divertirte en los pubs, ir a partidos de fútbol, gritar y escupir semillas, jugar con mi gato Nebelung, dame un bolígrafo que te aburría, lo arreglaría y serías muy feliz. Dulces recuerdos, lástima que te fuiste con no sé qué proyecto en Brasil. No es nada, eras joven, como diría Otilia de "El enigma de Otilia", tenías tus sueños y debías cumplirlos. Hay tantas otras chicas, pero realmente necesitabas ese proyecto. Te entiendo, no lo hacías. déjame muchos poemas, pero los conservaré, su recuerdo florecerá cada vez más cuando los lea, los hojee, cuando disfrute de tus escritos y de lo que quisiste expresar a través de esas líneas.
Smile of Ink
As the ink flows, her beautiful smile flowers grow,
Reminded in the monochrome colors, like history covers.
But uncharted I see the rows, how easily my heart vows,
Like Sisyphus and the boulders, the lone soul charters.
A pilgrimage to her core to take, thy beliefs to overtake.
Journey on mystery, discovering her mind gallery.
Patiently the wait I make, for her words as sweet as cake.
A cozy old bakery, alike our storytelling diery.
Our ambience of ink, a sweet old smile will link.
My view still conceal, this artwork a beautiful dual.
So let my ambition cordial, your true eyes of crystal.
The wish which I think, is our distance to shrink.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?
Other poems by the author
Rugăminte
De-au să pornească ploi
Oprește-le să curgă
Cu soare să le stingi
Un curcubeu s-ajungă
Și de-au s-apară nori
Împraștiei, să fugă
S-aduci lumină-n zori
Turnând-o peste umbră
Iar de-ai s-auzi viori
E sufletul ce cântă
Cu zâmbet în culori
Tristețile alungă
De-au să se-ntindă mâini
Lasă-le să te-ajungă
Primește-mbrățișări
Inimi s-auzi cum zburdă
Poate-ai să simți fiori
Amețitor cum urcă
Adună-i că-s comori
Armurile aruncă
Pornit-au rugăminți
Spre cerul ce ascultă
Cu rugă către sfinți
Iubirea să te-ajungă
Doar pe tine
Te văd pe tine, doar pe tine te mai văd
În toate florile de câmp și la ferestre
Te iau cu mine dimineață într-un gând
Până mă-ntorc se-adună sute în buchete
Adorm cu tine, doar cu tine-n vis adorm
Atins de aripă cu înger zbor în noapte
Plutind pe buze dulce zâmbet curmă somn
Nu-i nicăieri când mă trezesc, aștept iar noapte
Te simt în mine, doar pe tine te mai simt
Îmi curge-n vene foc de stea arzând speranțe
Caut în mine unde sunt și te-am găsit
Nu mai sunt eu căci ești doat tu în tot și-n toate
Te am în lacrimi, doar în lacrimi te mai am
Un dor apasă nesfărșit storcându-mi lacrimi
La tine aripile mele-am pus să cad
Plângând le-am smuls să poți zbura fără de lacrimi
Știu că iubesc și doar pe tine te iubesc
Din toate fructele ce cresc ești cea mai dulce
Nici măcar mierea nu mă face să zâmbesc
Eu gust amar căci dorul meu nu te ajunge
Timpul albastrului respins
Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață
Zboară petalele ucise-n roșu-aprins
Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă
Pornind o iarnă de-un albastru necuprins
Seduce oarbă strălucirea pe retină
Distanța crește alergând spre interzis
Cortina zidurilor mute mă deprimă
Curge albastru deformânduse încins
Sălbatic dorul înflorește în grâdină
Inima bate agitânduse desprins
Ies amintirile-ascuțite pe tulpină
Înțeapă sufletul târându-l în abis
Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină
Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins
Alimentând zilele false cu rutină
Se-neacă nopțile în freamătul nestins
Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină
Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins
Rămân prefață pe o pagină străină
Visele zboară contemplând un paradis
La ușă bate viitorul în surdină
Prezentul fuge declarându-se învins
Trecutul plânge refuzând să îi deschidă
Timpul albastru chinuindu-se respins
Lumina
Un soare ne aduce-n zori lumina
Un zâmbet ne sădește-n inimi flori
Iubirea ne aprinde-n ochi scânteia
Căldura șade-n sufletul din noi
Pământul ar fi mort fără lumină
Uscat ar fi, lipsit de nori și ploi
Un vals între-ntuneric și lumină
Balans ce îl dansăm la fel și noi
Iubirea când răsare e lumină
Se-aprinde dar nu-ntotdeauna-n doi
Și-atunci cade-ntuneric pe lumină
Pornind furtuna-n sufletul din noi
Subiectu-au studiat chiar peste poate
Minți luminate de poeți și prozatori
Mulți trubaduri cântând iubirea-n tot și-n toate
Fără concluzii ne-au lăsat luptând cu noi
Lumina textelor din cărți e o magie
Dar nu e cald între coperți cănd vrei s-adormi
Lumina sufletului trist e tragedie
Jucată des în viața noastră de actori
Spectacol orb ne poartă fără de lumină
Când o iubire strălucește doar în vis
Tot alergăm sperând norocul să ne-atingă
Să înserăm lumina-n doi spre paradis
Când e să fie o lumină-i peste toate
Când nu răsare-i întuneric, și-asta-i tot
Să te arunci peste hotare nu se poate
Prin întuneric și lumină trecem toți
Fără de rost și gol
Răsare fără rost o altă dimineață
Las gol în patul gol, tot gol să mă primească
Găsesc poate un rost când voi pleca de-acasă
E musai să zâmbesc chiar dacă nu-mi mai pasă
Trec zilele gonind, se-neacă-n nopți tăcute
Doar visele plutind mai vin să mă sărute
Cu buze reci m-ating pe firele cărunte
S-adune albe stoluri în zbor de aripi frânte
Se duce azi ca ieri, tristețea nu mă lasă
Sătul o iau la rost dar plânge la fereastră
Mă-nțeapă fără rost și-apoi îmi râde-n față
Nu știu cum s-o alung, nu cred că mai e șansă
E sufletul plecat, în gol bate-ntr-o poartă
Tot strigă ne-ncetat privit în râs de gloată
Încearcă disperat să-nvingă crudă soartă
Iubind e vinovat, stă fără rost de gardă
Primesc răspunsul gol la întrebări ce-apasă
Să umplu-nlocuiesc un gol cu o fereastră
Scrutând prin ea-i tot gol, doar zarea cea albastră
Deși nu-i nici un nor rămân umblând prin ceață
Se pierde om din om, devine o paiață
Un corp amorf din lut, statuie fără față
Tablou în amintiri, decor lipsit de viață
Trimis în loc străin se vinde într-o piață
Prin vene curge dor lăsând inima stoarsă
S-adune timpul gol scurtând firul de ață
Lipsit de noi mă dor toți pașii către casă
Doar Ea mi-ar umle gol în rostul meu de viață
Arta minciunilor cinstite
Sinceritatea câteodată-i pedepsită
Când a minți, paradoxal, e mai cinstit
Prin omisiune să o taci introvertită
Decât să spui ceea ce simți nepotrivit
Să te prefaci că nu-nțelegi cu eleganță
Răspunzi mințind la întrebări ce-au stingherit
Urmezi cutumele zâmbind cu nonșalanță
În lumea bună a minți e potrivit
Vorbind sarcastic poți să cazi în aroganță
Măsoară-ți tonul să nu sune ascuțit
Rostește sincere minciuni fără substanță
Pune-ntrebări să nu rămâi descoperit
Ai grijă mare la expresie și nuanță
Cuvântul taie mai ceva ca un cuțit
Mințind excentric lumea-ți caută distanță
Fii sincer doar cât să nu pari un ipocrit
E complicat să înțelegi cumplita farsă
Sinceritatea absolută e un mit
Un a minți e absolvit de circumstanță
Mințind frumos poate să fie mai cinstit