Diezi
nu știu de ce îmi fuge pământul de sub picioare
doctore
și mi se îngustează cu fiecare zi cerul
cad parcă tot mai des stelele noaptea
n-au mai rămas în bălți broaște care să orăcăie
au dispărut caii sălbatici
mistreții
se întâmplă ceva cu scatii
de ieri aud sub pământ cum sapă cârtițele
cum coboară greoi din văgăuni urșii
și lupii
cineva spunea că se apropie sfârșitul lumii
iar eu
doctore
nu mă simt pregătit s-o iau de la capăt
nici nu știu dacă mai vreau
mai am o grămadă de lucruri de făcut
dă-mi
mai degrabă
o pastilă de uitare
de liniște
prescrie-mi ceva pentru depresie
lipsă de aer
frică de moarte
sau fă-mi o injecție letală
cu deagoste
am atâta otravă în mine
încât mă pot omorî
și singur...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: aurel_contu
Дата публикации: 11 декабря 2018
Комментарий: 2
Просмотры: 2109
Комментарий
Стихи из этой категории
Pentru un suflet ce nu i-a păsat
1.Ora 2 dimineața
Și prefer să imi vezi fața
Distrusă de trecut și de dezamăgiri,
Cu ochii mei pustii.
2.Mâna mea, în mâna ta
Așa imi apărai inima
Visând la o speranță pentru ,,noi”
Pentru care luptăm amândoi..
3.Ai fost în mintea mea,
Pentru a mă lumina
Crezând ca așa o să îmi revin,
Neștiind că sentimentele mele vin.
4.Și totul acum este distrus,
Și visul meu s-a dus
-Scânteie dintre noi ,stinge-te!
Și du-te pe apa sâmbetei!
5.,,Ușa “ pe care am descuiat-o,
Păstreaz-o!
Pentru fata ta perfectă
Pentru ca eu sunt defectă.
6.Ții la mine și mă placi,
Dar prefer să nu te bagi
Neștiind dragostea pe care ți-o port,
Călcând în picioare tot…
7.Nopți la rând plângând,
Mă lași să mă frământ
Pentru decizia pe care o vei lua,
Deși știu că nu sunt eu cea care va conta!
8.Nopți la rând pierdute,
Pentru un suflet cu duplicate
Iubind defectul principal,
Ca pe un câine sărman.
9.Scanteia apare la fiecare privire,
Iubind acea sclipire
Și totul pare normal ,
Până la final…
10.,,-Luptă,luptă pentru tot ce suntem noi!”
Dar nu suntem pe aceași lungime de undă amandoi
Tu în cautarea fetei perfecte
Iar eu iubindu-ți toate aceste defecte!
11.Sinceră am fost de la început,
Necrezând ca e de neconceput
Ca iubirea dintre doua suflete,
Poate provoca atâtea regrete!
12.Săruturi fine pe pielea mea,
Ai reușit să îmi furi inima
Neștiind în ce m-am băgat,
Te-am îndepărtat…
13.Indecis de sentimentele pentru ,,noi”,
Ai reușit să îmi dai fiori
Și toate momentele purpurii,
Au devenit doar amintiri…
14.Crezi ca sentimentele dispar,
Dar eu tot apar
În urma ta crezând,
Că mai ai un ultim cuvânt.
15. Momentul în care eu voi renunța,
Știu ca tu vei fi plecat deja
Într-o lume în care visele se îndeplinesc,
Eu visând la tine ….împietresc.
16. Grija pe care încă mi-o porți,
O vei da la toți
Crezând ca vei găsi ce căutai,
-Fericire,tu îmi lipseai…
17. Sufletul îmi este sfărmat,
Pentru un om căruia nu i-a păsat
Fluturii iubirii … molii sunt,
Distruși de omul care sunt…
18. Iubindu-te în taina nesfarșitei gândiri,
Am preferat să nu știi
O rană din nou va apărea ,
Iar tu vei dispărea!
19. Din calea fericirii tale voi pleca,
Sperând să mă pot îndeparta
De un suflet ce il iubesc
Dar sentimentul este unul evreiesc.
20. Zeitate nu mi-ai fost nici azi,nici ieri,
Dar temple îți croiesc
Pentru inima bună pe care o ai
Iubindu-te cu tot ce ai..
21. Prietenia în dragoste s-a transformat
Nopți la rând pe coridorul întunecat
Sufletele noastre iubindu-se
Cum alții nu reușise..
22. Ne rănim voluntar
Că dragostea e ca un Car
Carul Mic și Carul Mare
Iubindu-se în depărtare..
23. Sacrificii sunt dispusă să fac
Pentru un asemenea bărbat
Pentru care femeia îi este o zeitate
Cum nu am mai văzut în altă parte;
24. Ți-am acceptat principiile
Pentru un simplu vis cu tine
Devenind aceași inimă
Iubindu-ne fără măsură..
25. Dar nu am curajul să o fac
Să îti spun cât de mult te plac
De frica principiilor tale
Mă vei ține la depărtare.
26. Și visele, doar vise rămân
Iubindu-mă ușor, plăpând
Până diminețile reci mi te fură
Dar măcar am un simplu zâmbet pe gură..
27. Am sperat doar că vei lua decizii corecte
Pentru două suflete pereche
Care se vor lupta la nesfarșit
Pentru un vis neîmplinit.
28. Lacrimile nu îmi vor dispărea
Până cand tu nu vei apărea
În viața mea, un duh poți să fii
Singura dorință să îmi fii!
TRISTEȚEA ZILEI
Nici nu plânge,nici nu plouă
Într-un suflet întristat
Când norii își pierd apa
Nici când viforu-i usct.
Tristă-i ziua în care
Dor,speranțe așteptări
Sunt învăluite-n ceață
Spulberate-n patru zări...
Valuri o mie
Stângace in multe feluri
Ale valuri mâini le țin
Respirând, dansând pe holuri
Beau si ultima cupa cu vin
A uitării mări m-ai dat
Nopți veșnic, timp furat
Unde singură m-ai lăsat
Am păcătuit, iubit curat
Tu din stele te-ai făcut tare
Prefăcut iubind, iubind doar sine
Clepsidră de timp ești soare
Clopote de nopții altare
Oare ti-ar fi dor?
Poate daca as pleca
Departe de aceasta lume
Unde nu ar fi durere
Si chinul nu m ar rapune
Poate daca as disparea
Si nu m ai vedea vreodata
Oare atunci iti va fi dor
De glasul meu de alta data?
Caci m as arunca din cer
Si tot acolo m as intoarce
Sa ma prinzi cu al tau brat
Sa ma tii la piept aproape
Sa dansam ca intr un vis
Iar tot visand, eu voi ramane
Pe veci cu gandul la tine
De nu pot in astă lume
Iceland
In Iceland am plecat neechipat
De tot frumosul ce mi s-a dat
Sufletu-mi cânta de bucurii
Mintea-mi se îngusta in teorii
Și în tot acest frumos frumos
Nu am crezut ca loc mai are
Și alt frumos!
Părea totul plin,
Oricum mult peste ce îmi e alin…
Si bizar, brusc și dintr-o data,
O Aurora înstelată
Un cer întreg ea a umplut,
Incet încet…
Firesc,
simplu
și divin…
Tot cerul îmi era acum mai plin.
Și luminând în jur,
Se lumina si ea pe ea,
Și tot mai tare strălucea.
E cunoscut de prin vechime
Ca mintea,
nu poate să cuprindă sufletul..
Și ea, pe atuncea nu prea vedea
Ce tot mai tare strălucește
Ea.
Cerul ei,
Sufletul ei,
și în jur
totul lumina.
Și nori negrii de furtună când veneau
Se așezau…
Ploua putin…
Și apoi plecau…
Tot în lumina de senin!
Strat după strat
De Viu colorat,
Verde, roșu, mov, galben și auriu
Totul se-nvaluia în
Zâmbet și râs zglobiu
În clipe infinite
De firesc.
Inima-mi cânta
Mintea mi se rupea
Momentul era perfect
Când în zăpadă a luminat
O Aurora lucitoare
Cu zâmbet de copil
Într-o fervoare
Un înger ce îngerași făceai
Ea-i Aurora-mi boreală,
o ființă ancestrală
Sub mirajului căreia mă înclin
Îi mulțumești ca te-a lăsat s-o vezi
Pe cerul plin de alb și verzi
Și plec în lume incurcat,
Dar mult mai bogat
Căci viitor lumesc nu e
Dar dar etern angelic ea rămâne
Pe ceru-mi mai înstelat
Și luminat.
Mai frumoasă de Laura Stoica în engleză
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
More beautiful
You're far away but you still
Have an incredible amount of power over me
I wake up smiling every day
How lucky that I met you
I long stopped believing in love
I want to stay in your love filled world
I've never been this deeply in love before
The happiness that I recieve
I only want to enjoy it with you
I learn to love with you
You see me
More beautiful then I know me to be
You make me feel
Like I'm the centre of the world
You pamper me, pamper me, pamper me
With sweet words
My heart doesn't want you to lie to it
It doesn't want you to lie to it
I want to stay in your love filled world
I wake up smiling every day
The happiness that I recieve
I only want to enjoy it with you
I learn to love with you
You see me
More beautiful then I know me to be
You make me feel
Like I'm the centre of the world
You pamper me, pamper me, pamper me
With sweet words
My heart doesn't want you to lie to it
It doesn't want you to lie to it
Sometimes without you
It's hard to go on
I want you to be with me
Always with me
The happiness that I recieve
I only want to enjoy it with you
You see me
More beautiful then I know me to be
You make me feel
Like I'm the centre of the world
You pamper me, pamper me, pamper me
With sweet words
My heart doesn't want you to lie to it
It doesn't want you to lie to it.
Pentru un suflet ce nu i-a păsat
1.Ora 2 dimineața
Și prefer să imi vezi fața
Distrusă de trecut și de dezamăgiri,
Cu ochii mei pustii.
2.Mâna mea, în mâna ta
Așa imi apărai inima
Visând la o speranță pentru ,,noi”
Pentru care luptăm amândoi..
3.Ai fost în mintea mea,
Pentru a mă lumina
Crezând ca așa o să îmi revin,
Neștiind că sentimentele mele vin.
4.Și totul acum este distrus,
Și visul meu s-a dus
-Scânteie dintre noi ,stinge-te!
Și du-te pe apa sâmbetei!
5.,,Ușa “ pe care am descuiat-o,
Păstreaz-o!
Pentru fata ta perfectă
Pentru ca eu sunt defectă.
6.Ții la mine și mă placi,
Dar prefer să nu te bagi
Neștiind dragostea pe care ți-o port,
Călcând în picioare tot…
7.Nopți la rând plângând,
Mă lași să mă frământ
Pentru decizia pe care o vei lua,
Deși știu că nu sunt eu cea care va conta!
8.Nopți la rând pierdute,
Pentru un suflet cu duplicate
Iubind defectul principal,
Ca pe un câine sărman.
9.Scanteia apare la fiecare privire,
Iubind acea sclipire
Și totul pare normal ,
Până la final…
10.,,-Luptă,luptă pentru tot ce suntem noi!”
Dar nu suntem pe aceași lungime de undă amandoi
Tu în cautarea fetei perfecte
Iar eu iubindu-ți toate aceste defecte!
11.Sinceră am fost de la început,
Necrezând ca e de neconceput
Ca iubirea dintre doua suflete,
Poate provoca atâtea regrete!
12.Săruturi fine pe pielea mea,
Ai reușit să îmi furi inima
Neștiind în ce m-am băgat,
Te-am îndepărtat…
13.Indecis de sentimentele pentru ,,noi”,
Ai reușit să îmi dai fiori
Și toate momentele purpurii,
Au devenit doar amintiri…
14.Crezi ca sentimentele dispar,
Dar eu tot apar
În urma ta crezând,
Că mai ai un ultim cuvânt.
15. Momentul în care eu voi renunța,
Știu ca tu vei fi plecat deja
Într-o lume în care visele se îndeplinesc,
Eu visând la tine ….împietresc.
16. Grija pe care încă mi-o porți,
O vei da la toți
Crezând ca vei găsi ce căutai,
-Fericire,tu îmi lipseai…
17. Sufletul îmi este sfărmat,
Pentru un om căruia nu i-a păsat
Fluturii iubirii … molii sunt,
Distruși de omul care sunt…
18. Iubindu-te în taina nesfarșitei gândiri,
Am preferat să nu știi
O rană din nou va apărea ,
Iar tu vei dispărea!
19. Din calea fericirii tale voi pleca,
Sperând să mă pot îndeparta
De un suflet ce il iubesc
Dar sentimentul este unul evreiesc.
20. Zeitate nu mi-ai fost nici azi,nici ieri,
Dar temple îți croiesc
Pentru inima bună pe care o ai
Iubindu-te cu tot ce ai..
21. Prietenia în dragoste s-a transformat
Nopți la rând pe coridorul întunecat
Sufletele noastre iubindu-se
Cum alții nu reușise..
22. Ne rănim voluntar
Că dragostea e ca un Car
Carul Mic și Carul Mare
Iubindu-se în depărtare..
23. Sacrificii sunt dispusă să fac
Pentru un asemenea bărbat
Pentru care femeia îi este o zeitate
Cum nu am mai văzut în altă parte;
24. Ți-am acceptat principiile
Pentru un simplu vis cu tine
Devenind aceași inimă
Iubindu-ne fără măsură..
25. Dar nu am curajul să o fac
Să îti spun cât de mult te plac
De frica principiilor tale
Mă vei ține la depărtare.
26. Și visele, doar vise rămân
Iubindu-mă ușor, plăpând
Până diminețile reci mi te fură
Dar măcar am un simplu zâmbet pe gură..
27. Am sperat doar că vei lua decizii corecte
Pentru două suflete pereche
Care se vor lupta la nesfarșit
Pentru un vis neîmplinit.
28. Lacrimile nu îmi vor dispărea
Până cand tu nu vei apărea
În viața mea, un duh poți să fii
Singura dorință să îmi fii!
TRISTEȚEA ZILEI
Nici nu plânge,nici nu plouă
Într-un suflet întristat
Când norii își pierd apa
Nici când viforu-i usct.
Tristă-i ziua în care
Dor,speranțe așteptări
Sunt învăluite-n ceață
Spulberate-n patru zări...
Valuri o mie
Stângace in multe feluri
Ale valuri mâini le țin
Respirând, dansând pe holuri
Beau si ultima cupa cu vin
A uitării mări m-ai dat
Nopți veșnic, timp furat
Unde singură m-ai lăsat
Am păcătuit, iubit curat
Tu din stele te-ai făcut tare
Prefăcut iubind, iubind doar sine
Clepsidră de timp ești soare
Clopote de nopții altare
Oare ti-ar fi dor?
Poate daca as pleca
Departe de aceasta lume
Unde nu ar fi durere
Si chinul nu m ar rapune
Poate daca as disparea
Si nu m ai vedea vreodata
Oare atunci iti va fi dor
De glasul meu de alta data?
Caci m as arunca din cer
Si tot acolo m as intoarce
Sa ma prinzi cu al tau brat
Sa ma tii la piept aproape
Sa dansam ca intr un vis
Iar tot visand, eu voi ramane
Pe veci cu gandul la tine
De nu pot in astă lume
Iceland
In Iceland am plecat neechipat
De tot frumosul ce mi s-a dat
Sufletu-mi cânta de bucurii
Mintea-mi se îngusta in teorii
Și în tot acest frumos frumos
Nu am crezut ca loc mai are
Și alt frumos!
Părea totul plin,
Oricum mult peste ce îmi e alin…
Si bizar, brusc și dintr-o data,
O Aurora înstelată
Un cer întreg ea a umplut,
Incet încet…
Firesc,
simplu
și divin…
Tot cerul îmi era acum mai plin.
Și luminând în jur,
Se lumina si ea pe ea,
Și tot mai tare strălucea.
E cunoscut de prin vechime
Ca mintea,
nu poate să cuprindă sufletul..
Și ea, pe atuncea nu prea vedea
Ce tot mai tare strălucește
Ea.
Cerul ei,
Sufletul ei,
și în jur
totul lumina.
Și nori negrii de furtună când veneau
Se așezau…
Ploua putin…
Și apoi plecau…
Tot în lumina de senin!
Strat după strat
De Viu colorat,
Verde, roșu, mov, galben și auriu
Totul se-nvaluia în
Zâmbet și râs zglobiu
În clipe infinite
De firesc.
Inima-mi cânta
Mintea mi se rupea
Momentul era perfect
Când în zăpadă a luminat
O Aurora lucitoare
Cu zâmbet de copil
Într-o fervoare
Un înger ce îngerași făceai
Ea-i Aurora-mi boreală,
o ființă ancestrală
Sub mirajului căreia mă înclin
Îi mulțumești ca te-a lăsat s-o vezi
Pe cerul plin de alb și verzi
Și plec în lume incurcat,
Dar mult mai bogat
Căci viitor lumesc nu e
Dar dar etern angelic ea rămâne
Pe ceru-mi mai înstelat
Și luminat.
Mai frumoasă de Laura Stoica în engleză
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
More beautiful
You're far away but you still
Have an incredible amount of power over me
I wake up smiling every day
How lucky that I met you
I long stopped believing in love
I want to stay in your love filled world
I've never been this deeply in love before
The happiness that I recieve
I only want to enjoy it with you
I learn to love with you
You see me
More beautiful then I know me to be
You make me feel
Like I'm the centre of the world
You pamper me, pamper me, pamper me
With sweet words
My heart doesn't want you to lie to it
It doesn't want you to lie to it
I want to stay in your love filled world
I wake up smiling every day
The happiness that I recieve
I only want to enjoy it with you
I learn to love with you
You see me
More beautiful then I know me to be
You make me feel
Like I'm the centre of the world
You pamper me, pamper me, pamper me
With sweet words
My heart doesn't want you to lie to it
It doesn't want you to lie to it
Sometimes without you
It's hard to go on
I want you to be with me
Always with me
The happiness that I recieve
I only want to enjoy it with you
You see me
More beautiful then I know me to be
You make me feel
Like I'm the centre of the world
You pamper me, pamper me, pamper me
With sweet words
My heart doesn't want you to lie to it
It doesn't want you to lie to it.
Другие стихотворения автора
Incantații
am știut că nu exiști cu adevărat
mi-am ascultat inima
care a mai bătut și-n alte piepturi
în alte vieți
și nu te-ntâlnise
nu auzise despre tine
asemenea zvonuri circulă printre inimi
dar eu n-am încetat să te caut
Poezie
femeie de moravuri ușoare
metresă
te-aș compara cu Diane Poitiers
însă nu pot
te apropii mai degrabă de flușturatica
Marguerite Gautier
o damă cu camelii otrăvite
accesibilă tuturor
degeaba ostenesc Cavalerii Mesei Rotunde să găsească urmele Sfântului Graal
potirul din care a țâșnit sângele lui Hristos
ești chiar tu
Poezie…
Avatar
Nu mă mai interesează părerile voastre împărțite
și mă refer la toți cei care trăiesc într-o simbioză aparent comensuală
(precum cea dintre Sorina
fetița de opt ani din Baia de Aramă
și toți asistenții ei maternali
statali
procedurali
gen Maria Pițurcă!)
eu sunt gazda tuturor paraziților virtuali
chiriași simbiotici
un fel de escherihioze coli imprevizibile
în intestinele colonizate de milioane de bacterii
dacă o femeie frumoasă își depărtează picioarele
devin exhaustivi
îmi pare rău că aduc în prim-planul literaturii femeile
excluse din sanctuarul ancestral al muzelor
și aruncate în groapa cu lei
recunosc că mi-a plăcut Manifestul Medeei Iancu
despre ejaculări și violuri
numai că aceste excese sunt doar o parte a problemei
întro societate democratică în care și reciproca este valabilă
nu te arunci în penisurile lor „lungi și negre”
cum spui
pentru o clipă irațională de glorie
nimeni nu te mai va regăsi în poemul tău despre iubire
post factum…
Neliniști
mă înspăimântă mereu ziua de mîine
cu necunoscutele ei
niciodată nu-ți poți planifica viața
există întodeauna o variabilă nefericită
care-ți tulbură apele
depinzi de starea de grație a Cosmosului
de alinierea planetelor
de traiectoria Planetei Nibiru
nu poți avea o clipă de liniște
ieri m-a căutat cineva din Sidney
azi cineva din New-York
(despre care aud prima dată!)
alte șapte miliarde de oameni
nici nu știu că exist
(nici eu nu sunt prea sigur de asta!)
dăunăzi am văzut Soarele îmbrățișând Luna
fulgi căzând în aprile
aiurea
în fiecare zi avem câte-o enigmă esențială
de dezlegat
cu tot liberul nostru arbitru
rămânem tributari unei frici ancestrale
și căutăm salvarea
în bobi
în zațul cafelei
în podul palmei
NASA ghicește în stele
adevărul îl știu doar dinozaurii..
Fără apropouri
Cum adică ce cred despre tine? Doar n-ai vrea să-ți spun ce cred cu adevărat? Acesta e secretul meu! De obicei cred ce spui. Stiu că te înfurie faptul că nu poți scrie drept, fără corecturi, dintr-o suflare, și mă amuz. Umbli prin ploaie ca să-ți ascunzi lacrimile, plânsul, fiindcă nu scrisul sau picurii de ploaie te preocupă, ci eu. Ești atât de previzibilă! Zici că mă ții aproape pentru că te fac să râzi, dar n-o crezi nici tu, nu-i, în niciun caz, vina sau meritul meu că te gâdili. Bravezi cu o nerușinare dezarmantă, ca acum, când o dai în hiperbolă. Amesteci într-un colaj stăveziu, cu tentă sexuală, nucul, vântul și ploaia, atribuindu-le însușiri omenești, disimulându-ți, de fapt, fantasmele care te bântuie. Am observat că te fascinează bătrânul de la parter, „ ghiujul”, mare amator de femei, cum mi-ai spus zilele trecute, în ciuda vârstei, și țeși tot felul scenarii cu dânsul. Chestia cu vuum-vum ți-am spus-o chiar eu într-o seară când făceam dragoste, numai că el, spre deosebire de mine, are sudoarea „iodată” și un piston hidraulic imens, care, chipurile, te sperie. După câte te cunosc, n-aș crede!
Jucase teatru de la început, din prima zi, când îi căzuse în brațe. Simulase că se împiedică, iar el atent o prinsese la timp, prefăcându-se surprins. Îi simțise respirația dulceagă, de prunc, corpul, dorința, și se lăsase dus de val. instinctul său făcuse restul. Chiar și atunci, dar și după, nu-și putuse reprima tendința de a deturna sensul corect al lucrurilor, chestionându-l asupra unui aspect evident: Nu știu ce ai găsit la o femeie nemachiată și neinteresantă ca mine? O curiozitate, un joc, o aroganță? El nu-i răspunse pe loc, realizase deja că ea exprima contrariu, așteptând o confirmare perversă. Ce nostimă e? se gândi în timp ce-i săruta degetele subțiri, ca niște viermișori. Si cum mai vociferează când îmi simte mâna pe unde unde nu trebuie! Ai zice că se rușinează! Ale tinereții valuri…
Unde naiba o fi dispărut cireșul acela cu cireșe negre, amare? se gândi el într-o zi. Trecuseră ani de atunci. Privind pe fereastră îl văzu tot acolo și se bucură. Timpul trecuse și peste el, dar nu reușise să-l clintească. Cireșul e la fel, își zise, eu sunt puțin prăfuit! Se cam luase cu viața și uitase de dânsul, de cei din jur și de multe altele.
Spre seară o simți cuibărindu-se lângă dânsul. N-ai loc! o repezise ursuz. Îi țâșnise cuvintele de pe gură involuntar. Ea nu-i răspunse nimic, în schimb îl amețise încă o dată cu mirosul acela dulceag de lapte matern și, tot involuntar, o cuprinse în brațe. Era mai mică decât în ziua în care o cunoscuse, nu-și mai aducea aminte exact, dar senzația, prima senzație pe care o încercase, era aceasta. Afară începuse să ploaie mărunt. Stropii loveau anemici în geam, iar ea începuse să plângă.
- Gata! Gata! încerca el s-o liniștească. E doar o ploaie de vară!
- Nu ploaia mă sperie! îi șopti ea. Îi aud pașii pe scări! Fă ceva! Ghiujul!!! Eu nu pot să-l înfrunt, e cât crucea! Tu poți, știu că poți! Dacă faci asta îți promit următorul dans. Si așa n-am dansat niciodată!
Nu se schimbase deloc…
Cristal
te văd așezându-ți pașii ca un acrobat
care merge pe sârmă
mi-a plăcut dintotdeauna mersul tău
dar nu ți-am spus până acum
de teamă să nu destram vraja
sunt multe lucruri pe care nu ți le-am spus
din același motiv
n-am vrut să-ți trăiești viața prin ochii mei labili
și extatici
să dau frâu liber ispitei
inimii
acum înțeleg de ce Ulise a cerut să fie legat de catarg
în dreptul insulei Eea
unde locuia Circe…
Non troppo
dacă mă-ntrebi de ce stau cu viața numai într-o jumătate de cameră
n-aș ști ce să-ți răspund foarte repede
probabil că o fac instinctiv
ca floarea soarelui
o fi și din cauza ferestrelor înalte
care îmbrățșează aproape erotic lumina
o fi și din cauza umbrei
a mușchilor de pe stâncile sufletului
a gheizerelor dispărute
.
e greu de spus
.
uneori aud sângele lovindu-se de malurile înghețate ale țărmului nordic
scrășnetul asurzitor al corăbiilor în canalele colmatate de gunoaile vieții
și oftatul tăcut al marinarilor aruncați peste bord
care-și dau sufletele întunericului
.
de nicăieri apar corbii
coioții
urșii polari
atrași de duhoarea liniștii
.
în jumătatea cealaltă de cameră putrezesc oasele pescărușilor morți
prin care fluieră vântul
.
destul de trist
.
nu-i deloc ușor să trăiești cu toată viața care ți-a mai rămas
într-o jumătate de cameră și o mie de fluturi
dacă mă-ntrebi
.
dar nu-i imposibil
.
astă noapte au urlat la ferestrele mele deschise spre ceruri
toți lupii din lume
și n-am putut să-mi opresc lacrimile
din calea inimii…
Incantații
am știut că nu exiști cu adevărat
mi-am ascultat inima
care a mai bătut și-n alte piepturi
în alte vieți
și nu te-ntâlnise
nu auzise despre tine
asemenea zvonuri circulă printre inimi
dar eu n-am încetat să te caut
Poezie
femeie de moravuri ușoare
metresă
te-aș compara cu Diane Poitiers
însă nu pot
te apropii mai degrabă de flușturatica
Marguerite Gautier
o damă cu camelii otrăvite
accesibilă tuturor
degeaba ostenesc Cavalerii Mesei Rotunde să găsească urmele Sfântului Graal
potirul din care a țâșnit sângele lui Hristos
ești chiar tu
Poezie…
Avatar
Nu mă mai interesează părerile voastre împărțite
și mă refer la toți cei care trăiesc într-o simbioză aparent comensuală
(precum cea dintre Sorina
fetița de opt ani din Baia de Aramă
și toți asistenții ei maternali
statali
procedurali
gen Maria Pițurcă!)
eu sunt gazda tuturor paraziților virtuali
chiriași simbiotici
un fel de escherihioze coli imprevizibile
în intestinele colonizate de milioane de bacterii
dacă o femeie frumoasă își depărtează picioarele
devin exhaustivi
îmi pare rău că aduc în prim-planul literaturii femeile
excluse din sanctuarul ancestral al muzelor
și aruncate în groapa cu lei
recunosc că mi-a plăcut Manifestul Medeei Iancu
despre ejaculări și violuri
numai că aceste excese sunt doar o parte a problemei
întro societate democratică în care și reciproca este valabilă
nu te arunci în penisurile lor „lungi și negre”
cum spui
pentru o clipă irațională de glorie
nimeni nu te mai va regăsi în poemul tău despre iubire
post factum…
Neliniști
mă înspăimântă mereu ziua de mîine
cu necunoscutele ei
niciodată nu-ți poți planifica viața
există întodeauna o variabilă nefericită
care-ți tulbură apele
depinzi de starea de grație a Cosmosului
de alinierea planetelor
de traiectoria Planetei Nibiru
nu poți avea o clipă de liniște
ieri m-a căutat cineva din Sidney
azi cineva din New-York
(despre care aud prima dată!)
alte șapte miliarde de oameni
nici nu știu că exist
(nici eu nu sunt prea sigur de asta!)
dăunăzi am văzut Soarele îmbrățișând Luna
fulgi căzând în aprile
aiurea
în fiecare zi avem câte-o enigmă esențială
de dezlegat
cu tot liberul nostru arbitru
rămânem tributari unei frici ancestrale
și căutăm salvarea
în bobi
în zațul cafelei
în podul palmei
NASA ghicește în stele
adevărul îl știu doar dinozaurii..
Fără apropouri
Cum adică ce cred despre tine? Doar n-ai vrea să-ți spun ce cred cu adevărat? Acesta e secretul meu! De obicei cred ce spui. Stiu că te înfurie faptul că nu poți scrie drept, fără corecturi, dintr-o suflare, și mă amuz. Umbli prin ploaie ca să-ți ascunzi lacrimile, plânsul, fiindcă nu scrisul sau picurii de ploaie te preocupă, ci eu. Ești atât de previzibilă! Zici că mă ții aproape pentru că te fac să râzi, dar n-o crezi nici tu, nu-i, în niciun caz, vina sau meritul meu că te gâdili. Bravezi cu o nerușinare dezarmantă, ca acum, când o dai în hiperbolă. Amesteci într-un colaj stăveziu, cu tentă sexuală, nucul, vântul și ploaia, atribuindu-le însușiri omenești, disimulându-ți, de fapt, fantasmele care te bântuie. Am observat că te fascinează bătrânul de la parter, „ ghiujul”, mare amator de femei, cum mi-ai spus zilele trecute, în ciuda vârstei, și țeși tot felul scenarii cu dânsul. Chestia cu vuum-vum ți-am spus-o chiar eu într-o seară când făceam dragoste, numai că el, spre deosebire de mine, are sudoarea „iodată” și un piston hidraulic imens, care, chipurile, te sperie. După câte te cunosc, n-aș crede!
Jucase teatru de la început, din prima zi, când îi căzuse în brațe. Simulase că se împiedică, iar el atent o prinsese la timp, prefăcându-se surprins. Îi simțise respirația dulceagă, de prunc, corpul, dorința, și se lăsase dus de val. instinctul său făcuse restul. Chiar și atunci, dar și după, nu-și putuse reprima tendința de a deturna sensul corect al lucrurilor, chestionându-l asupra unui aspect evident: Nu știu ce ai găsit la o femeie nemachiată și neinteresantă ca mine? O curiozitate, un joc, o aroganță? El nu-i răspunse pe loc, realizase deja că ea exprima contrariu, așteptând o confirmare perversă. Ce nostimă e? se gândi în timp ce-i săruta degetele subțiri, ca niște viermișori. Si cum mai vociferează când îmi simte mâna pe unde unde nu trebuie! Ai zice că se rușinează! Ale tinereții valuri…
Unde naiba o fi dispărut cireșul acela cu cireșe negre, amare? se gândi el într-o zi. Trecuseră ani de atunci. Privind pe fereastră îl văzu tot acolo și se bucură. Timpul trecuse și peste el, dar nu reușise să-l clintească. Cireșul e la fel, își zise, eu sunt puțin prăfuit! Se cam luase cu viața și uitase de dânsul, de cei din jur și de multe altele.
Spre seară o simți cuibărindu-se lângă dânsul. N-ai loc! o repezise ursuz. Îi țâșnise cuvintele de pe gură involuntar. Ea nu-i răspunse nimic, în schimb îl amețise încă o dată cu mirosul acela dulceag de lapte matern și, tot involuntar, o cuprinse în brațe. Era mai mică decât în ziua în care o cunoscuse, nu-și mai aducea aminte exact, dar senzația, prima senzație pe care o încercase, era aceasta. Afară începuse să ploaie mărunt. Stropii loveau anemici în geam, iar ea începuse să plângă.
- Gata! Gata! încerca el s-o liniștească. E doar o ploaie de vară!
- Nu ploaia mă sperie! îi șopti ea. Îi aud pașii pe scări! Fă ceva! Ghiujul!!! Eu nu pot să-l înfrunt, e cât crucea! Tu poți, știu că poți! Dacă faci asta îți promit următorul dans. Si așa n-am dansat niciodată!
Nu se schimbase deloc…
Cristal
te văd așezându-ți pașii ca un acrobat
care merge pe sârmă
mi-a plăcut dintotdeauna mersul tău
dar nu ți-am spus până acum
de teamă să nu destram vraja
sunt multe lucruri pe care nu ți le-am spus
din același motiv
n-am vrut să-ți trăiești viața prin ochii mei labili
și extatici
să dau frâu liber ispitei
inimii
acum înțeleg de ce Ulise a cerut să fie legat de catarg
în dreptul insulei Eea
unde locuia Circe…
Non troppo
dacă mă-ntrebi de ce stau cu viața numai într-o jumătate de cameră
n-aș ști ce să-ți răspund foarte repede
probabil că o fac instinctiv
ca floarea soarelui
o fi și din cauza ferestrelor înalte
care îmbrățșează aproape erotic lumina
o fi și din cauza umbrei
a mușchilor de pe stâncile sufletului
a gheizerelor dispărute
.
e greu de spus
.
uneori aud sângele lovindu-se de malurile înghețate ale țărmului nordic
scrășnetul asurzitor al corăbiilor în canalele colmatate de gunoaile vieții
și oftatul tăcut al marinarilor aruncați peste bord
care-și dau sufletele întunericului
.
de nicăieri apar corbii
coioții
urșii polari
atrași de duhoarea liniștii
.
în jumătatea cealaltă de cameră putrezesc oasele pescărușilor morți
prin care fluieră vântul
.
destul de trist
.
nu-i deloc ușor să trăiești cu toată viața care ți-a mai rămas
într-o jumătate de cameră și o mie de fluturi
dacă mă-ntrebi
.
dar nu-i imposibil
.
astă noapte au urlat la ferestrele mele deschise spre ceruri
toți lupii din lume
și n-am putut să-mi opresc lacrimile
din calea inimii…
aurel_contu