Oare ti-ar fi dor?
Poate daca as pleca
Departe de aceasta lume
Unde nu ar fi durere
Si chinul nu m ar rapune
Poate daca as disparea
Si nu m ai vedea vreodata
Oare atunci iti va fi dor
De glasul meu de alta data?
Caci m as arunca din cer
Si tot acolo m as intoarce
Sa ma prinzi cu al tau brat
Sa ma tii la piept aproape
Sa dansam ca intr un vis
Iar tot visand, eu voi ramane
Pe veci cu gandul la tine
De nu pot in astă lume
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Lavinia Voicu
Дата публикации: 30 апреля
Просмотры: 127
Стихи из этой категории
As vrea o..
Rog sa stea o clipa cerul
Sa mai fiu putin cu tine
Atit iubirea cit si adevarul
Sa nu se dasparta de mine
Sa ne-nbratisam aievea
Sarutindu -ne doar noi
Sa fim singuri si natura
Martori pentru amundoi
Te-as lasa sa fugi ca vintul
Sa adii in viata mea
Dar cum vintu-i schimbatorul
Te voi pierde eu cindva
As dori sa vii adesea
Sa te vad mai des mai rar
Ca Romeo tu JUlieta
Te voi astepta la prag
Linga asa o frumusete
M-as simti si eu poet
As trai intr-o poveste
Dintr-o zina si un fat.
tetrahydrocannabinol , tetrahydrocannabivarin , C21H30O2 , de la mama natură care m-a transformat într-un bou care paște iarbă dar doar acest tip de iarbă sfântă
Iubesc această iarbă,
Iubesc această plantă,
cu un gust amar la început,
iar apoi mă trimite jos în pantă,
și de natură simt un amor,
și aud pietrele cum cântă în cor.
Acum totul zboară,
casele zboară,
blocul zboară,
metroul, deasupra orașului zboară,
prietena îmi cântă la chitară,
și ea e la fel de sus ca mine,
și ea se simte la fel de bine,
ceasul zboară,
părul ei pe pat zboară,
sau se desfașoară,
sunt în spațiu, cel mai sus din țară,
vântul de pe lună cântă ca o vioară,
zboară-n jurul meu o farfurioară,
ea mă doboară,
dar suntem pe scară,
și mergem în cămară,
timpul zboară,
legătura nu se păstrară,
ea nu mai apară,
și înaintară,
nu mai trage de sfoară.
Simt un miros de iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață,
Simt sim cum îmi crește iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață.
Albinele mă ridică in zbor,
dar mă scapă și cad în gol,
și mă duc rostogol,
până dau de un profet,
și se uită la mine cu-n rânjet,
și-mi dă cristalele imortalității
ce aduc „bogății”.
Ce vină am?
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată...
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie...
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune! 2024-09-04
Sufletul
Lasă ți sufletul să se unească cu al meu,
Să ne bucurăm oricât ne ar fi de greu,
Dumnezeu mi te a scos în cale
Când aveam nevoie mare,
Intr o noapte te am visat
Intr o alta te am văzut
Pentru mine întreaga viață îmi ești sortit,
Să ne iubim chiar și de la distanță.
Nu mai avea gânduri aiurea
Eu te aleg pentru totdeauna.
După 2 ani...
E-o noapte întunecată, flămândă de o lună plină
Nu știu de-mi plouă-n suflet sau e vremea de afară
Vreau să te scriu în versuri, c-o rază de lumină
Poate așa dorul de tine, azi, nu o să doară...
Cât mi-e de dor, oricât aș vrea, nu pot descrie
Îmi ești și vis, dorință arzătoare dar și chin
Ești gândul ce noaptea mă cuprinde
Într-un pahar de poezie plin...
Și pare că visele nu îmi mai sunt de-ajuns
Prin amintiri cu noi, gândul îmi stă ascuns
Amintiri una și una, care de care mai frumoase,
Ce dăinuiesc în suflet...de-aici nicicând nu au fost scoase!
Și năvălesc peste mine și nu pot să le opresc
Toate par să îmi amintească cât de mult încă îmi lipsești
Și mă conving a nu știu câta oară, încă o dată,
Că tot ce-a fost frumos cândva, timpul nicicând nu o să șteargă!
Doi ani de când ne-am cunoscut, un an de când ne-am frânt,
Eu te-am păstrat în amintiri și gânduri cu dorul in brațe
Tăcerea ta deși mă doare o port drept legământ
C-o să ne terminăm povestea într-o altă viață...
Până atunci o să te scriu în tot și-n toate
Chiar de pe-acest pământ nicicând n-o să mai fim
....din tot, a mai rămas doar poza într-un sertar cu amintiri uitate,
Și dor... de vin, îmbrățișări... iluzii...un infinit...
As vrea o..
Rog sa stea o clipa cerul
Sa mai fiu putin cu tine
Atit iubirea cit si adevarul
Sa nu se dasparta de mine
Sa ne-nbratisam aievea
Sarutindu -ne doar noi
Sa fim singuri si natura
Martori pentru amundoi
Te-as lasa sa fugi ca vintul
Sa adii in viata mea
Dar cum vintu-i schimbatorul
Te voi pierde eu cindva
As dori sa vii adesea
Sa te vad mai des mai rar
Ca Romeo tu JUlieta
Te voi astepta la prag
Linga asa o frumusete
M-as simti si eu poet
As trai intr-o poveste
Dintr-o zina si un fat.
tetrahydrocannabinol , tetrahydrocannabivarin , C21H30O2 , de la mama natură care m-a transformat într-un bou care paște iarbă dar doar acest tip de iarbă sfântă
Iubesc această iarbă,
Iubesc această plantă,
cu un gust amar la început,
iar apoi mă trimite jos în pantă,
și de natură simt un amor,
și aud pietrele cum cântă în cor.
Acum totul zboară,
casele zboară,
blocul zboară,
metroul, deasupra orașului zboară,
prietena îmi cântă la chitară,
și ea e la fel de sus ca mine,
și ea se simte la fel de bine,
ceasul zboară,
părul ei pe pat zboară,
sau se desfașoară,
sunt în spațiu, cel mai sus din țară,
vântul de pe lună cântă ca o vioară,
zboară-n jurul meu o farfurioară,
ea mă doboară,
dar suntem pe scară,
și mergem în cămară,
timpul zboară,
legătura nu se păstrară,
ea nu mai apară,
și înaintară,
nu mai trage de sfoară.
Simt un miros de iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață,
Simt sim cum îmi crește iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață.
Albinele mă ridică in zbor,
dar mă scapă și cad în gol,
și mă duc rostogol,
până dau de un profet,
și se uită la mine cu-n rânjet,
și-mi dă cristalele imortalității
ce aduc „bogății”.
Ce vină am?
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată...
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie...
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune! 2024-09-04
Sufletul
Lasă ți sufletul să se unească cu al meu,
Să ne bucurăm oricât ne ar fi de greu,
Dumnezeu mi te a scos în cale
Când aveam nevoie mare,
Intr o noapte te am visat
Intr o alta te am văzut
Pentru mine întreaga viață îmi ești sortit,
Să ne iubim chiar și de la distanță.
Nu mai avea gânduri aiurea
Eu te aleg pentru totdeauna.
După 2 ani...
E-o noapte întunecată, flămândă de o lună plină
Nu știu de-mi plouă-n suflet sau e vremea de afară
Vreau să te scriu în versuri, c-o rază de lumină
Poate așa dorul de tine, azi, nu o să doară...
Cât mi-e de dor, oricât aș vrea, nu pot descrie
Îmi ești și vis, dorință arzătoare dar și chin
Ești gândul ce noaptea mă cuprinde
Într-un pahar de poezie plin...
Și pare că visele nu îmi mai sunt de-ajuns
Prin amintiri cu noi, gândul îmi stă ascuns
Amintiri una și una, care de care mai frumoase,
Ce dăinuiesc în suflet...de-aici nicicând nu au fost scoase!
Și năvălesc peste mine și nu pot să le opresc
Toate par să îmi amintească cât de mult încă îmi lipsești
Și mă conving a nu știu câta oară, încă o dată,
Că tot ce-a fost frumos cândva, timpul nicicând nu o să șteargă!
Doi ani de când ne-am cunoscut, un an de când ne-am frânt,
Eu te-am păstrat în amintiri și gânduri cu dorul in brațe
Tăcerea ta deși mă doare o port drept legământ
C-o să ne terminăm povestea într-o altă viață...
Până atunci o să te scriu în tot și-n toate
Chiar de pe-acest pământ nicicând n-o să mai fim
....din tot, a mai rămas doar poza într-un sertar cu amintiri uitate,
Și dor... de vin, îmbrățișări... iluzii...un infinit...
Другие стихотворения автора
Ploaia sufletului
Noapte întunecată
Ploaie deșartă
O silueta se distinge
Dar ușor, ușor se stinge
Și o privesc neîncetat
Lăcrimez înspăimântat
Cine e, ce o fi și asta
Poate iubirea, poate moartea
Nu mi dau seama, nu disting
Durerea n suflet mi o aprind
Nici nu știu care i mai buna
Ma sting ușor, privesc la luna
Caut un răspuns
Ma tem de un surâs
Îmi trage sufletul din mine
Și rămân căzând pe vine
O durere ma lovește
Ploaia rece ma trezește
Și s iar singur undeva
Fără silueta mea
Un ceas de veșnicie
Lasa ma sa ti strig numele
Sau macar sa l insemnez
Pe o foaie inlacrimata
Pe care inca sangerez
Lasa ma sa vin candva
Sa te prind de a ta mana
Sau macar s apar in vis
Pe capul meu cu o cununa
Imbracata in cristale
Si n ai mei ochi albe petale
Sa cad usor pe al tau brat
Sa zabovesc macar un ceas
Ploaia sufletului
Noapte întunecată
Ploaie deșartă
O silueta se distinge
Dar ușor, ușor se stinge
Și o privesc neîncetat
Lăcrimez înspăimântat
Cine e, ce o fi și asta
Poate iubirea, poate moartea
Nu mi dau seama, nu disting
Durerea n suflet mi o aprind
Nici nu știu care i mai buna
Ma sting ușor, privesc la luna
Caut un răspuns
Ma tem de un surâs
Îmi trage sufletul din mine
Și rămân căzând pe vine
O durere ma lovește
Ploaia rece ma trezește
Și s iar singur undeva
Fără silueta mea
Un ceas de veșnicie
Lasa ma sa ti strig numele
Sau macar sa l insemnez
Pe o foaie inlacrimata
Pe care inca sangerez
Lasa ma sa vin candva
Sa te prind de a ta mana
Sau macar s apar in vis
Pe capul meu cu o cununa
Imbracata in cristale
Si n ai mei ochi albe petale
Sa cad usor pe al tau brat
Sa zabovesc macar un ceas
Ploaia sufletului
Noapte întunecată
Ploaie deșartă
O silueta se distinge
Dar ușor, ușor se stinge
Și o privesc neîncetat
Lăcrimez înspăimântat
Cine e, ce o fi și asta
Poate iubirea, poate moartea
Nu mi dau seama, nu disting
Durerea n suflet mi o aprind
Nici nu știu care i mai buna
Ma sting ușor, privesc la luna
Caut un răspuns
Ma tem de un surâs
Îmi trage sufletul din mine
Și rămân căzând pe vine
O durere ma lovește
Ploaia rece ma trezește
Și s iar singur undeva
Fără silueta mea
Un ceas de veșnicie
Lasa ma sa ti strig numele
Sau macar sa l insemnez
Pe o foaie inlacrimata
Pe care inca sangerez
Lasa ma sa vin candva
Sa te prind de a ta mana
Sau macar s apar in vis
Pe capul meu cu o cununa
Imbracata in cristale
Si n ai mei ochi albe petale
Sa cad usor pe al tau brat
Sa zabovesc macar un ceas
Ploaia sufletului
Noapte întunecată
Ploaie deșartă
O silueta se distinge
Dar ușor, ușor se stinge
Și o privesc neîncetat
Lăcrimez înspăimântat
Cine e, ce o fi și asta
Poate iubirea, poate moartea
Nu mi dau seama, nu disting
Durerea n suflet mi o aprind
Nici nu știu care i mai buna
Ma sting ușor, privesc la luna
Caut un răspuns
Ma tem de un surâs
Îmi trage sufletul din mine
Și rămân căzând pe vine
O durere ma lovește
Ploaia rece ma trezește
Și s iar singur undeva
Fără silueta mea
Un ceas de veșnicie
Lasa ma sa ti strig numele
Sau macar sa l insemnez
Pe o foaie inlacrimata
Pe care inca sangerez
Lasa ma sa vin candva
Sa te prind de a ta mana
Sau macar s apar in vis
Pe capul meu cu o cununa
Imbracata in cristale
Si n ai mei ochi albe petale
Sa cad usor pe al tau brat
Sa zabovesc macar un ceas