Apus pe Valea Loirei

Eram și eu prin somptuoasa Franță...

Când m-ai paralizat cu a ta eleganță.

 

Mă porți prin Paris, Lyon, Marsilia, Nisa...

Cred că urmează Turnul din Pisa!

 

Dar asta când om fi noi suficienți de puternici

Să trecem hotare adevărate.

 

Că momentan ne împiedicăm de propriile umbre

Care par să imite grandiosul ”Le Louvre”.

 

Onorat că te-am cunoscut, mă declar...

 

La apus pe Valea Loirei, în dualul august.

 

- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Sergiu Țandără poezii.online Apus pe Valea Loirei

Iubire, Vis, Iluzie, Franța

Дата публикации: 3 января 2025

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 692

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Accidental

A nins, dar la mine în cuget a plouat...

Și iar mă văd indecis la răscruci de drumuri.

 

Nu mă interesează, onest vorbind, cum ai acceptat

Ca eu să devin un simplu indaptat

La a ta lovitură de stat.

 

Nu ești tu ultimul tren ratat,

Nici pe departe destin blocat.

 

Totuși, mi-am adus aminte, accidental...

Că nu ai ezitat să zici că vei declanșa ceva infernal.

 

Bravo, ție, ce pot spune!

Eu merg mai departe, cu armele deoparte,

Dar cu spiritul latent aparte.

 

- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără

Еще ...

Fior noiembric

Cade cortina peste noiembrie,

Iar sufletul strigă că-i la ananghie.

 

Ale timpului pânze par de nestrăpuns

Și ale iernii mreje parcă m-au ajuns...

 

Mii de iluzii se pierd în egoticul vals,

Dar spune-mi tu, inimă, ce-i cu acest fals?

 

Îmi aud sufletul rostind un pregnant ultimatum,

În timp ce eu refuz a pierde lupta cu sobrul bucium.

 

Las deoparte armele, deschid larg ochii...

Zăresc stropul de speranță ne-nsoțit de confuzii...

 

Și reușesc a înțelege busola sorții.

 

- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără

Еще ...

Стихи из этой категории

Întuneric

Întuneric


Dă-mi la o parte versurile

și șoaptele

Dă-mi la o parte visele

și gândul cum că noi doi.

Dă-mi trupul la o parte

iar palmele de pe umeri-ți goi.

Dă-mi la o parte razele de soare,

O să vezi cum stelele apar pe cer

Și cum lumea se răcește

într-un aprig ger.

Dă-mi la o parte frunzele

de pe al meu pământ,

să vezi cum toate se sfârșesc

în măcinatul morilor de vânt.

Dă-mi totul uitării,

ia-mi totul si lasă-mi nimic.

Dă-le pe toate la o parte

și o să mă găsești așa cum sunt eu,

un fel de… al tău întuneric.

Еще ...

Atena

A fost, în inima Atenei
Și-n al meu zadarnic dor
Chipul rece-al unei dame,
Chipul crudului amor;

 

Negre văluri înconjoară
Trupul alb și mlădios,
Dar patima de odinioară
Ascund ochi-i de abanos.

 

Marmura candide-i fețe
Ce-nflorește ca un crin,
Ascunde-o tristă frumusețe
Care nu-i decât venin.

Еще ...

Relicve și trecut

Trântesc ușa din vechea noastră casă,

mirosul lemnului vechi și murdar

îmi inundă corpul cu parfum de amintiri

și tot ce mi-au rămas sunt urme de flori uitate.

Picioarele parcă mi s-au blocat în camera noastră

și simt cum aerul rece îmi pătrunde în suflet.

Reflexia din oglinda spartă nu-i a mea,

e a fetiței pe care ai ucis-o cândva.

Au rămas pe masă petale pierdute,

o scrumieră plină de țigări pe jumătate fumate

și câte o frântură din sufletele noastre.

Ating cu delicatețe scaunul prăfuit,

șterg orice urmă de păcat

și o lacrimă își croiește calea spre podea,

mă intoxifică aerul de îndrăgostiți

și brusc sunt iar în brațele tale,

dansând în picioarele goale.

Еще ...

Scanteie disperata

Ochii fiind albaștrii sau verzi?
Dar vezi
Necunoscuți ei mie
Aș vrea și îmi doresc
Să citesc prin gene
Să cred ce vor putea sa îmi spună mie
Ai mei spun,vor,ascund
Dar gura îmi e de cuvinte pustie
Sau cu un zâmbet să îi răspund?
Când te aprinzi și arzi și te intimmidezi
Și te stingi în a ta colivie.

Să râvnești spre dorințe
Platonice sau omenești
Cum îi spui tu florii
Ca dorința tot vrea să înflorească
Că tare o îndrăgești
Dar ea e în altă grădină înalțată
Iar tu din depărtare
Arzi și te stingi și de ea te depărtezi.

 

 

 

Еще ...

Fără cuvinte

Zilnic îți scriam,

cu dor și teamă,

dar tu tăceai,

ca o rană.

 

Te făceai că n-ai

nici glas, nici minte,

iar eu vorbeam

doar cu cuvinte.

 

Îți trimiteam

inimi, nu fraze,

dar le lăsai

să ardă-n raze.

 

Un semn așteptam —

măcar un punct,

dar tu tăceai

ca un drum frânt.

 

Acum e gol,

nici nu mai doare.

Când nu primești,

iubirea moare.

Еще ...

Trimite tu

Trimite tu inima ta

S-o țin in noaptea mea aprinsă ,

Să bată în bezna din mine 

Ca o rană dulce, neatinsă. 

 

Trimite tu privirea ta

Să o mai văd  în dimineață ,

Să-mi lumineze inima 

Și sa mă umple de speranță 

Еще ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍