Mă uit acum, la poza ei cu drag,
Și-mi amintesc, de mama mea,
Cum m-aștepta, măicuța-n, prag,
Sperând ca azi, eu voi veni la ea
Și azi, era mereu, in fiecare zi,
Pentru ființa cea, cu părul strâns,
Cu chip plăpând si, ochii verzi,
Dar, eu, cu ale mele, eram prins
Vorbeam la telefon, cu dânsa,
Și-adesea-i, promiteam și, eu,
Că voi fi sâmbătă, cu siguranta-acasă,
Să-i treacă ei, de dorul meu
Din prag, ea către poartă, tot venea,
Și poate-l va vedea, pe-al ei fecior,
Când se uita prelung, către șosea
Si el, se va ivi și, apărea-ndecor
Și știu, ce mult, ea aștepta sa vin,
S-o văd, să-mi spună..bun venit,
Cu glasul ei frumos și, chiar divin,
Iar eu, să-i spun..bin' te-am găsit
Dar uneori, realitatea-i, crudă,
Iar la șosea, nimeni nu se vedea,
Ea tristă, se retrăgea, in tindă,
Și lângă telefon, continuu, veghea
Poate băiatul, un telefon va da,
Si că-i pe drum și, se grăbește,
S-o vadă cum, ea stă pe ladă,,
Și ne-ncetat, trage nădejde
Dar uneori nu e, cum ne dorim,
Și așteptarea, grea și, dureroasă,
Și amânăm prea des, noi să venim,
La mama noastră, cea frumoasă
La telefon, scuze, găseam, pre des,
Că sunt la muncă, reținut, spuneam,
Dar voi veni acasa, promiteam, ades,
Să ne vedem și, să-ne-nbrățișam
Tot ce v-am scris, e pur adevarat,
Și-așa se întâmplă, mai mereu,
Să n-avem timp, cănd ești chemat,
Și regretăm târziu, când ne e greu
Și greutatea, e tare-apăsătoare,
Când știm, ca-m fi putut, mai mult,
Să alinăm singurătatea, care doare,
Si cum eram, uniti noi, mai demult
Când ea în prag, nu a mai fost,
Și poarta, nu s-a mai deschis,
Am plâns, dar chiar că n-avea rost,
Mama, fiind prea sus, în Paradis
Acum și, fară telefon, să dai,
Eu m-aș grabi și, aș veni, în zbor,
Să-ți mulțumesc, pentru luna de Mai,
Când lumea-ntreagă, afla că ai fecior
Ce spun și scriu acum, e făra leac,
Și-mi cer iertare, mamă sfântă,
Ca-ș fi putut, mai mult să fac,
Si să alin, a ta grea suferință
Mai vin si, trec prin sat si, pe imaș,
Și la mormânt, plângând, ma reculeg,
În liniște suspin și, singură te las,
Știind că asta-i soarta si,nu pot să aleg
Voi, care astăzi mame, mai aveți,
Și stiti, ci cât de mult, v-asteaptă,
Nu-ntârziați, nu amânați, să le vedeți,
Și cât mai des, dechideți, poarta!
