Inima mea

Inima mea

 

Altă inimă, nu,

n-aș avea ce să-ți spun.

Pe-a mea ți-o ofer

cu zâmbet sincer, efemer.

 

E plină de tine,

de gânduri senine,

de râs și culoare,

Și  zile cu soare.

 

Te poartă ușor,

ca pe-un vis de zbor.

Și bate frumos,

că-i ritmul tău, jos.

 

N-o schimb, n-o înlocuiesc,

cu ea doar iubesc.

Rămâi, dacă simți,

în ea poți să-ți vinzi

toate grijile mici –

e-un loc fără frici


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Andreia Aga poezii.online Inima mea

Дата публикации: 25 июня 2025

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 776

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Primăvara din suflet

A venit primăvara ca și când n-a venit,

Zăpada din sufletul tău n-a topit.

Copacii se-nalță, îmbrăcați în culori,

Dar tu te ascunzi printre umbre și nori.

 

Se-aud păsărele cântând pe alei,

Dar gândul tău zboară prin ierni și prin nei.

Soarele joacă prin raze ușor,

Dar tu ții în tine un frig arzător.

 

E timpul să lași vântul cald să te ia,

Să rupă tăceri înghețate-ntr-o stea,

Să simți cum renaște din tine un dor,

Ca floarea ce iese din iarna de dor.

Еще ...

Déjà vu

E-un loc ce-l știu, și-l știu prea bine,

Deși e prima oară-n drum,

Ca o chemare din vechime

Ce m-a găsit, venit de-acum.

 

O clipă-n timp se-ntoarce iară,

O umbră tristă, un refren,

Ce-mi amintește, peste seară,

Că parcă totul am mai tren.

 

Priviri pe care nu le-am spus,

Cu vorbe care n-au fost spuse,

Se-nalță, greu, dintr-un apus

Cu rădăcini în lumi apuse.

 

E-un vis ce se repetă, veșnic,

Ca foșnetul unei trestii-n vânt,

Și parcă-aș fi, din nou, aici,

Într-un trecut, pe-același gând.

Еще ...

Cine sunt eu? Tu cine ești?

Doar în vise mă-ntâlnești,

Cine sunt? Tu cine ești?

Eu un dor, tu o chemare,

Două inimi sub o zare.

 

Eu sunt luna ce te-așteaptă,

Tu ești raza ei de-altădată,

Eu un pas pierdut în ceață,

Tu ești timpul ce-mi dă viață.

 

Doar în noapte ne-om găsi,

Umbre-n vise, poate vii,

Eu un gând, tu o poveste,

Cine știe ce mai este?

 

Doar în vise mă-ntâlnești,

Cine sunt? Tu cine ești?

Poate-un suflet ce te cheamă

Sau un nume fără seamă.

Еще ...

Orașul gol

Orașul gol

 

Orașul pare mai pustiu,

De când nu-ți mai trimit ce scriu.

Străzile tac, luminile pier,

Vântul îmi șoptește stingher.

 

Băncile vechi îmi spun de noi,

Umbre se-ntind pe trotuare goi.

Fără cuvinte, fără avânt,

Timpul se-oprește-ntr-un singur cuvânt.

 

Dar dacă mâna-mi va scrie iar,

Poate va fi un alt hotar,

Unde orașul va înflori,

Și tu, din nou, vei reveni.

Еще ...

Zilele de iarnă

Zilele de iarnă, fără tine, sunt povară,

Gerul parcă-mi sapă-n suflet rana veche, tot mai iară.

Fulgi de nea se-aștern pe drumuri, dar nu-i cald în al meu gând,

Fără tine, tot ce-i iarnă pare rece și plăpând.

 

Cerul plânge cu zăpadă, vântul urlă prin zăvoi,

Amintirea ta mă strigă dintr-un vis pierdut în noi.

Fără tine, nopți de iarnă sunt pustii, fără hotar,

Dorul arde ca o flacără sub al gheții rece har.

 

Și mă-ntreb, iubite, unde ești ascuns acum?

Cum de soarele din suflet s-a pierdut pe-al vieții drum?

Zilele de iarnă trec, dar dorul nu se va topi,

Poate doar când vei fi iară lângă mine, zi de zi.

 

Еще ...

Supărarea..

E-un nor ce se adună-n prag de seară,

Un val ce lovește malul tot mai greu,

Un dor de liniștea pierdută iară,

Când tot ce ai în suflet e prea greu.

 

E-o umbră-n ochi, o flacără stinsită,

Ce-a ars cândva, dar nu mai are foc,

O vorbă care doare, nerostită,

Un vis ce s-a pierdut în colț de loc.

 

Supărarea-i o frunză ce se duce,

În vântul rece al unei toamne gri,

E-o teamă care sufletul apuce,

Și te oprește uneori a mai zâmbi.

 

Dar sub povara ei se-ascunde-o cale,

O șansă de-a-nvăța ce-nseamnă rost,

Căci supărarea, chiar dacă e mare,

Te face să înțelegi ce ai avut și nu a fost

Еще ...

Стихи из этой категории

Ce doresc?

Nu, nu știu ce vreau

Nu,nu mă întreb

Poate chiar răspunsul nu e ceva concret

Poate prima oară

Sau poate a fost ceva

În lacrimile mele

În seara aia a ta

Când eu plângeam în casa

În perna aia mare

Pe care o țin în brațe

În cuvintele tale

Ce tu le ții în greață

Cuvintele cu sila

Ce sunt mereu amare

Cu o amintire

Și a mea fericire

Ce tu o simți

În tine

Dar eu nu o simt

Când încerci să mi-o oferi mie

Еще ...

Un vis ciudat

Am râs, cu un râs ciudat, de noi, de-un gând

Să te țin acum in brațe strâns,

Dar m-am întors, sfios plângând…

Cu plâns ciudat, ciudat ai plâns!

 

Ciudată noaptea ce-a venit

Cu luna noastră misterioasă,

De ochii mei te-a dezvelit

De ochii mei necredincioasă.

 

Și, iată, tot ce eu trăiesc

Trăiesc cu tine-un legământ,

O fi ciudat că te iubesc

Cum te trăiesc pe-acest pământ.

 

Iar când umbre se răstesc la mine

În umbra ta mă fac pierdut

Nemărginit rămas de tine,

Eu… ciudatul dispărut.

 

O fi ciudat că adorm cu tine

În gândul meu tu vis ciudat…

În dimineața care vine

În visul tău, tu m-ai uitat!

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)

Еще ...

Mireasma narcisei pe crămpeiul clipei

E primăvară acum în inima mea

În suflet e liniște și doar armonie

Nimic din ce este,nu-mi  poate lua

Parfumul narcisei ,în gînd îmi adie.

  

Pe roua dimineții e doară candoare

E calmă mângîiere  ce clipa alină

În mijloc ,peste alb e galbenul soare

Privirea pierdută nu are deloc vină.

 

Gingașă ,firavă ,plăcută mereu

O fiică să am , eu sigur aș vrea

Să-i pun cu plăcere doar numele tău

Narcisa ,sublim pe buze ar sta.

 

Buchete frumoase puține nu sunt

Primite ori date ,sunt doar speciale

Dar tu ai rămas culoare pe gând

Și una de ești ,faci clipe ușoare.

 

În dorul de tine de trece o vreme

Și eu nu îți simt splendidul parfum

Îs trist ,abătut ,încep a mă teme

Că ești ofilită ,pierdută pe drum.

 

Rămâi primăvară tot anul cu mine

E timpul narcisei ,grădina încântă

Mireasma îmbată ,dă starea de bine

În suflet e cântec ,privirea exultă.

 

În numele tău e multă iubire

Pe buzele mele rostire vei fi

De inima poate simți fericire

E că ești calea din noapte spe zi.

Еще ...

Ultima oară

E ultima oară când plâng,

Nici melodiile lui Roxen nu le mai simt

Ți-aș spune că te mai vreau dar mint

Dar totuși încă te am în gând.

 

Poate am vărsat o lacrimă

Pe “Zburătorul” de la Emma

Poate îți mai scriu poezii de avangardă

Dar și asa… e ultima.

 

E ultima oară când mă auzi cântând

Cu toată puterea “Stay” ,Rihanna

Căci nu mai simt să râmâi , cerând

Să-mi mai dai o dată toamna.

Еще ...

Te voi găsi

Cândva te va găsi emoția mea,

Vei regăsi în ea dorința de a trăi,

Vei resimți bucuria descoperirii.

Îmbrățișarea rimelor mele te vor cuprinde de mijloc

Și te vor sălta în aer, într-un carusel de sărutări suave și amintiri pătimașe,

Te vor învârti până ce vei simți amețeala aceea de tulbure plutitor...

Și vei simți roşeața obrajilor, înflăcărați de emoţia ascunsă,

Ce o îmbracă metafora stilată cu jocuri de paiete și epitete elegante,

Incomparabilă, obraznică și voluptoasă cu raze de refracții vaporoase.

Atunci abia voi fi speranță...

Acum sunt dor ce mă apasă...

Sunt doar cuvântul din prefață.

Еще ...

Până la refuz

Știi ce ești tu pentru mine?

Nu un gând și nici un sentiment

Că nu mai încapi,

Ești prea mult în interiorul meu

Ca să fii doar o stare

Și-mi vine uneori să țip

În cuvinte perfect articulate

Un te iubesc

Pe care doar tu să-l înțelegi.

Tu pentru mine ești aripi,

Și-mi dai zbor și visare,

Mai ales când umblu prea mult

Și capăt dureri de picioare.

 

Așa ești tu, grijulie

Chiar dacă ești departe, departe

Așa cum e Marte de martie,

Ai grijă de mine să nu mor de dor,

Așa ești o prințesă frumoasă

Că te confund de multe ori cu flori,

Cel mai des cu bujori,

Deși dacă mă gândesc,

Fiind aproape Octombrie,

Mă îndoiesc că mai cresc acum flori…

Cred că de acum o să te confund cu dovlecei, vrei nu vrei,

Și eu un compozitor ce sunt o să încep să scriu o melodie lalalalalalalalalalalala,

melodie pentru dovlecei mititei.

 

Astăzi te-am simțit tristă 🥺

Și mi-aș dori să știu cum aș putea să te ajut.

Dar din experiența mea de om trist,

Ca să îți treacă tristețea, măcar puțin, puțin,

Trebuie să stai mai întâi în ea un timp, până la refuz ca să-și dea seama că nu te temi

Și să se rușineze și să-și spună, o doamne, aici n-am ce căuta.

Sau o terorizezi că și așa ești o mică teroristă și faci la rândul tău tristețea tristă 😈

Așa că hai să stăm împreună în tristețea asta,

Eu într-o parte, tu într-o parte,

Să o alungăm departe.

Este total în regulă să existe și zile mai grele,

Of doamne, vino aici, lasă-mă să te alint, cuibărește-te în brațele mele.

 

Știi cum îmi dau eu seama că ești tristă?

Mi se așterne așa de nicăieri o greutate în piept ca o cărămidă,

Și astfel știu că undeva, o scumpică

Nu poate, dar ar avea multe să-mi zică 🥺

Dar eu sunt aici oricând, gata la orice oră să o ascult oricât.

 

Somn ușor, prințesa mea mică,

Te iubesc și încă ceva… nu trebuie să fii mereu puternică 🥺🥰😍!

 

 

 

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍