Două păpuși
Două păpuși în colțul casei
Stau și mă privesc demult.
Două păpuși cu ochi albaștri,
Rochițe roz și pantofiori.
Două păpuși neînsuflețite
Cu inimile înmărmurite.
Păpuși ce nu știu a vorbi,
Păpuși ce nu pot a mișca.
Ele stau astfel nemișcate
În colțul casei întunecate.
Ele nu dorm și nu mănâncă,
Iar viața ele n-o cunosc.
Când cu atenție le privești,
Parcă ar ști ce este în jur.
Și ar putea s-asculte zumzetul
Și freamătul ce le-nconjoară.
Iar tu copilă cutezătoare
Ce totul vrei ca să cunoști,
Imaginându-ți-le ca ființe
Intri în jocul magic al minții.
Le inviți la o șuetă ca între fete,
La un ceai sau o bomboană.
Le întrebi ce le mai place
Și aștepți ca ele să-ți răspundă.
Într-un târziu Moș Ene
Pe la gene se abate.
Adormind, le visezi vorbind
Și dansând și cântând.
Dimineața în grabă te trezești,
Cu bucurie le îmbrățișezi.
Purtând visul mai departe
Ca un mister dintr-o carte.
Категория: Стихи для детей
Все стихи автора: Cornelia Buzatu 
Дата публикации: 28 августа
Просмотры: 39
