Într-o dimineață

Când viața mă lovește și simt că nu mi-e bine,

Te rog pe tine Doamne, rămâi lângă mine

De am uitat să mulțumesc, pentru ce am primit,

Doamne,tu ai fost bun și nu m-ai pedepsit 

Știu că am păcate, știu că mereu greșesc,

Prin ceea ce fac ,sau ceea ce gândesc 

Dar cred cu tărie, că tu Doamne poți,

Să ne iubești și să ne ierți pe toți.

Doar tu Doamne,ne mai poți salva,

De iadul ce ne așteaptă și de pedeapsa grea

Tu ești Doamne,al nostru creator,

Și te rog,de va fi să mor 

Să nu mă lași să cad în iad in jos,

Să mă ridici de merit,in al Tău Rai frumos!

Cățelușul meu blănos, are chef de joacă,

Până nu strică ceva, cheful nu o să îi treacă 

Apoi cand se plictisește, lasă totul baltă,

Și aleargă după pisică,ea fiind speriată.

Ea de frică se tot urcă pe unde apucă,

Iar el latră și o îndeamnă să o ia la fugă.

Vai de mine, parcă am un circ acasă,

Pisicuța s-a urcat acum sus pe masă ,

Iar blănosul, încercând să o prindă,tot dărâmă

Aș fi râs de toate astea,de-ar fi fost o glumă.

Dar când văd ce s-a creat in jurul meu,

Parcă aș fugi și eu.

Soțul meu,egal nu are și este perfect

Chiar de aș știi că are,nu ii văd nici un defect 

Și mă simt norocoasă că îl am lângă mine,

Mă iubește,îl iubesc și ne este bine.

Cel ce iubește în viață cu adevărat,

Este fericit lângă femeia cu care s-a-nsurat

Și prețuiește orice lucru fie cât de mic,

O iubește,o ia în brațe și îi dă un pupic.

Iar ia se simte apreciată și este mulțumită,

Lângă bărbatul potrivit,ia știe că-i iubită.

Cândva demult,s-au întâlnit ,

O fată și un băiat 

Fata mereu și-a dorit 

Să -l aibă de bărbat 

Dar el cu ochi alunecoși ,

Nu a putut să stea

Și când erau mai norocoși, 

A rămas doar ea.

A plâns știind că a plecat 

Dar iată că în timp,

Iubirea lor a reînviat 

Și au știut ce simt

Numai că de această dată ,

Nu le-a fost permis

Poate de a lor soartă,

Sau nu le-a fost lor scris!

Stau și mă întreb oare cum ar fi,

Să ne naștem oameni mari și nu copii

Pe zi ce trece să simțim că întinerim ,

Și niciodată să nu mai îmbătrânim 

Să ne bucurăm din plin de viață,

Să zâmbim in fiecare dimineață 

Și să iubim tot ce ne înconjoară,

Să alergăm zilnic pe afară 

Iar părinții noștri la fel ca noi,

Să fie tineri și vioi

Să fie viața că în poveste,

Ar fi frumos doar că nu este!

Ce frumos era odată,când era Crăciun,

Și mergeam la colindat prin satul întreg 

Ne aștepta cu poarta deschisă orice om bun,

Amintirile astea veșnic nu se șterg.

Era altul sentimentul,când bradul împodobeam,

Sau când vedeam luminițe la fiecare casă 

Și noi nerăbdători cu toții eram,

Să punem tot ce aveam mai bun pe masă.

Astăzi nu doar bucuria s-a schimbat,dar și anotimpul,

Dacă atunci aveam zăpezi troienite,

Astăzi parcă nu mai înțelegem scopul,

Nici sorcovelor poleite.

Sărbătorile din acest an,sper sa reînvie,

Și să simțim din nou,cum simțeam odată 

Aceeași veche bucurie,

Și să avem din nou zăpadă.

Actul I: Pe Calea Victoriei

În micul Paris, pe Calea Victoriei,

Madame Bijoux e legenda istoriei.

Cu pene de struț și dantele pe sâni,

Învârte pe degete domni și stăpâni.

Ea poartă tot luxul în poșeta mică,

Și-un fard care-ascunde că timpul o strică.

O duduie fină, cu mosc și mătasă,

Ce uită adesea drumul spre casă!

Zâmbește prin fumul de țigări subțiri,

Stârnind în cafenele dulci amintiri,

Căci Bijoux nu e doar o doamnă cu stare,

Ci însăși aroma de-odinioară, sub soare.

Actul II: Intrarea lui Charlatan

La Capșa, în ceasul când seara coboară,

Un alt personaj își face intrarea în seară.

Monsieur Charlatan, cu monoclu și baston,

Dictând în saloane un altfel de ton.

Cu jiletcă de catifea și fracul impecabil,

Ascunde sub zâmbet un plan formidabil.

Sărută pe mână cu falsă ardoare,

Lăsând în permisie doar inimi moarte.

În aburul cald de cafea și coniac,

Găsește la fete și doamne pe plac.

Promite palate și stele pe cer,

Dar vinde doar iluzii de fum și mister.

Actul III: Duelul măștilor

Se-apropie craiul de masa cochetei,

Schimbând reverențe în stilul epocii:

„Sărut mâna, Bijoux! Ce sclipire de gală!

Te văd pe Victoriei, regină în sală.

Ascunzi sub dantele secrete de stat,

Sau cauți un prinț care n-a falimentat?”

Ea râde ironic, cu gesturi ușoare,

Și-și stinge țigara cu iz de licoare:

„O, dragă Charlatan, tot cu vorbe de clacă?

Monoclul tău minte și jiletca e seacă!

Nu caut un prinț, am amanți de duzină,

Eu caut un domn, nu o umbră străină.”

„Un domn e o raritate în Micul Paris,

Aici totul-i teatru și vis interzis.

Eu vând scump iluzii la fete cochete,

Tu vinzi amintiri în buchete secrete.”

„Noi doi suntem marfă de lux, dragul meu,

Jucăm pentru public un rol mai mereu .

Dar fardul se șterge când zorii apar,

Și piesa se termină-n mod voluntar.”

„Atunci să ciocnim pentru noaptea ce vine,

Cât mosc și mătasă mai curg prin rubine.

Să fie poveste, minciună sau farsă...

Cât timp Calea Victoriei ne mai lasă!”

Actul IV: Revolta poetului

Dar masa tresare și sticla se-ascute,

Când Radu, poetul cu haina cea ruptă,

Se-ntoarce spre dânșii cu ochii de pară,

Scuipând poezia din inima-i amară:

„Oprește-ți paharul, Monsieur Charlatan!

Și tu, doamnă Bijoux, cu chip de sultan!

Voi vindeți parfumuri și aur falsificat,

Când Calea Victoriei moare pe pat!

Voi faceți din viață un ieftin cabaret,

O mască de ceară, un simplu bilet.

Dar unde-i trăirea? Și unde-i misterul?

Când voi pentru bani vă vindeți și cerul?”

Ea-l vede de sus și-i răspunde curtând:

„O, iată și geniul pe stradă plângând!

Misterul, băiete, se cumpără scump,

Nu crește pe stradă, în praf sau în crâng.

Poezia ta nu ține de foame,

Nici mătasea nu crește din simple epigrame.

Mai bea un coniac și lasă oftatul,

Căci visul tău moare când vine palatul!”

Iar Charlatan râde, potrivind ocheanul:

„Lăsați-l, mamițo, așa-i e tot anul!

Băiete, în Micul Paris de revistă,

Doar rima bogată și banii rezistă.

Tu scrii în taverne pe foi de ziar,

Eu scriu pe bilete de bancă, la bar.

Suntem amândoi impostori în destine:

Eu mint pentru aur, tu minți pentru rime!”

„Minciuna voastră e goală și rece,

Pe când versul meu peste veacuri va trece!

Voi veți fi doar umbre în fard și mătase,

Eu voi fi aroma din minți luminate!”

Epilog

Bătrânul crai joacă un teatru perfect,

Un ultim nostalgic cu aer defect.

Când zorii apar și lumina e crudă,

Rămâne doar umbra ce-n taină se-ascunde.

Iar foile scrise de tânărul mag

Rămân pe asfalt, la Capșa pe prag.

Trei suflete prinse în nodul istoriei,

Pierduți pentru veci pe Calea Victoriei.

Ce obiect are patru laturi,

Formă de patrat,

Nu putem spune că este chiar tridimensional, dar se pliază destul de bine pe orice suprafață,

Are mai multe întrebuințări:

Cu acest obiect putem șterge praful, ne putem șterge chipul transpirat, în el putem tuși, ne putem sufla nasul, când plângem și încercăm să ne revenim după depresie, când simțim nevoia să strănutăm în ceva și nu vrem să o stropim din cap până în picioare pe persoana de lângă noi, se poate pune și la costum la ocazii speciale sau îl putem pune lângă o vază de flori, pentru a mai adauga culoare mesei pe care stă.

De asemenea, un lucru important de precizat ar fi faptul că vine într-o varietate de modele, culori, desene, imprimeuri, unele au și texte scrise pe ele. Însă lumea care încă mai preferă stilul clasic, vintage și toate sinonimele de genul, îl are cel mai adesea într-o nuanță de bleu spălăcit, cum sunt și blugii prespălați, cu tot felul de pătrate mai mici, când de un albastru mai închis, când galben neon.

Obiectul descris nu ar putea fi decât:

Răspuns: रूमाल

Hva kan det være?

Hvilken gjenstand har fire sider,

firkantet form,

Vi kan ikke si at den er ganske tredimensjonal, men den brettes ganske bra på hvilken som helst overflate,

Den har flere bruksområder:

Med denne gjenstanden kan vi tørke støvet, vi kan tørke det svette ansiktet vårt, vi kan hoste inn i det, vi kan blåse nesen, når vi gråter og prøver å komme oss etter depresjonen, når vi føler behov for å nyse inn i noe og vi ikke ikke ønsker å sprute den fra topp til tå føtter på personen ved siden av oss, den kan også settes på drakten ved spesielle anledninger, eller vi kan sette den ved siden av en vase med blomster, for å sette farge på bordet der den sitter.

En viktig ting å si vil også være det faktum at det kommer i en rekke design, farger, design, utskrifter, noen har til og med tekst skrevet på dem. Men verden som fortsatt foretrekker den klassiske, vintage-stilen og alle synonymene til sjangeren, har den oftest i en nyanse av vasket blått, det samme er forvaskede jeans, med alle slags mindre firkanter, noen ganger i mørkere blått, når neon gul.

Det beskrevne objektet kan bare være:

Svar: रूमाल

Preotul și provocarea

Un preot Petru

Adună forță pentru

O provocare pe tictoc!

Enoriașii sunt de-acord

De pierde,  Petru

Sună la escortă!  

Der Frühling, die Jahreszeit der Veränderungen, Verschönerungen und Verbesserungen, die Hoffnung bringt... ist nicht mehr so schön mit einer Nase voller Schnupfen...

Du möchtest idyllische Landschaften bewundern... Niesen,

Du möchtest die für diese Jahreszeit typischen Düfte genießen... Niesen.

Du möchtest mit dem Fahrrad über Wiesen und Felder fahren... Niesen.

Du möchtest eine Limonade trinken, während du deine Katze streichelst, die sich auf dein Bett geworfen hat, und National Geographic schaust... Niesen.

Du möchtest mit deinen beiden besten Freundinnen ausgehen, den einzigen echten Freundinnen, die du seit deiner Kindheit kennst... Niesen.

Ihnen wird der Appetit vergehen, wenn du dir alle fünf Minuten die Nase putzen musst.

Die Allergie ist einigermaßen in Ordnung... es ist eine ordentliche Nase, die sich effizient und nach einem gut strukturierten Programm reinigen lässt.

Du möchtest an heißen Abenden duschen... das geht nicht mehr...

Die Nachbarin von nebenan beschwert sich, dass du sie weckst...

Vielleicht ist sie auch allergisch gegen Geräusche...

Du möchtest tauchen... du hast in den Schnorchel geschnupft.

Du möchtest mit der Seilbahn auf neue Gipfel steigen... Niesen.

Du möchtest die Tauben auf dem zentralen Markt füttern... Niesen.

Willst du manchmal die Partituren deiner Lieblingskonzerte durchblättern... Niesen.

Willst du Motorrad fahren... Niesen.

Willst du in den Aufzug steigen... Niesen auf die Krawatte mit den elektrisch blauen Quallen deines Nachbarn.

Du möchtest eine Briefmarke auf einen Brief kleben... Niesen.

Im Zug, wenn man dich nicht am Fenster sitzen lässt, Niesen über die Aktentasche des Schaffners, der ohnehin kein bisschen Einfühlungsvermögen hat, wir brauchen das Geld für unsere Allergie, nicht für seine Fahrkarten...

Du möchtest Mäntel mit Puffärmeln im Renaissance-Stil häkeln... Niesen.

Du möchtest ans Telefon gehen... Niesen, und der Anruf wird automatisch beendet...

Aber für all diese Unannehmlichkeiten gibt es das beste Mittel:

Das FreieNase-Spray, das aus einer Kombination von Eukalyptus-, Minze- und isländischen Kräuterextrakten sowie einer geringen Dosis Vitamin C hergestellt wird, hilft dir, deine Nase mit nur einem Sprühstoß zu befreien.

FreieNase und vergessen Sie die Scham und soziale Angst, die mit Allergien einhergehen.

BEIPACKZETTEL: Lesen Sie die Gebrauchsanweisung sorgfältig durch. Bei Auftreten von unangenehmen Symptomen wenden Sie sich bitte an die Apotheke, in der Sie das Produkt gekauft haben.

Anwendung: Zweimal täglich zwei Tropfen FreieNase anwenden. Die Flasche leicht schütteln und in beide Nasenlöcher sprühen. Spürbare Wirkung tritt erst nach vier Stunden ein...

Este ora 8:00 dimineața, Cecilia ține ora de engleză,

Astăzi și-a propus să vorbească despre adjective, epitete, antiteze, comparații,

Nici nu apucă să termine al zecelea exercițiu, că sună telefonul,

O sună curierul în legătură cu o comandă plasată recent,

Mai exact, Cecilia comandase, în urmă cu trei zile, un dozator de apă,

Lumea preferă să îl umple cu apă,

Însă Cecilia ar pune în el lapte cu ciocolată, fresh-uri de portocale, lămâi, rodii, kiwi, smoothie-uri, milkshake-uri,

Revenind la apel, curierul nu găsește apartamentul la care să lase comanda,

În pofida acestui lucru, Cecilia a explicat clar strada, blocul, etajul, apartamentul,

Curierul se face că a înțeles și îi închide,

Peste 20 de minute, același curier o sună, cu aceeași problemă,

Cecilia mai explică încă o dată,

Curierul mimează înțelegerea celor explicate și închide iar,

Peste alte 15 minute, tot el o sună,

Cecilia este cu nervii întinși la maxim

Cu mult calm care trădează o ușoară indignare în voce, întreabă:,, Ce este? De ce mă tot sunați atât?"

Curierul și el nervos:,, Haideți doamnă, veniți, vă rog, și arătați-mi unde trebuie să livrez, că nu fac altceva decât să mă învârt în cerc de vreo 45 de minute, mai am și alți clienți, nu doar pe matale..."

Cecilia închide, tremură ca frunza de nervi,

Deși, a rezistat eroic 45 de minute să lucreze sub asemenea presiune,

O copilă o întreabă:,, Ce s-a întâmplat?"

Cecilia plictisită spune:,, Ce să se mai întâmple? Un curier nu găsește adresa la care să îmi livreze coletul."

Copila o întreabă din pură curiozitate:,, Dar ce ați comandat?"

Cecilia:,, Nu e treaba ta!"

Copila: ,, Vă rog, spuneți-mi, doar așa..."

Cecilia: ,,Nu îmi găsește apartamentul la care să îmi livreze dozatorul de apă, cu toate că, am lăsat tot ce trebuia, date de contact, adresă, totul bine pus la punct. Voiam doar să mi-l livreze, să intre frumos în apartament, să mi-l monteze, ca eu când mă întorc acasă să mă bucur de dozatorul comandat..."

Copila:,, Păi, cum să intre și să vi-l monteze, când nu i-ați lăsat cheia de la intrarea în apartament?"

Cecilia: ,, Oooo...te rog...mai taci! Vă rog să stați cuminți în ultimele cinci minute, câte au mai rămas din această oră, că trebuie să plec, să lămuresc omul ce are de făcut..."

Cecilia și-a strâns lucrurile, a coborât pe balustradă, nu pe scări, a pornit cheia de contact a mașinii și a plecat acasă.

Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,

Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,

Precaut ei traversează,

Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,

Se duc la piață, apoi la teatru,

Deja este ora patru,

Încă nu sesizează nimic,

Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,

Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,

Mai trece o oră și chiar ațipesc,

Au adormit toți în aceeași sufragerie,

Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,

Pleacă acasă, timpul zboară,

Ce urmează ne înfioară,

Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,

Nu i-am mai văzut atât de enervați,

"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,

Orice, doar să vreți să-l folosiți,

Ne-ați umplut de păduchi 

Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,

Să vă fie rușine,

Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"

Da, bine...zi făină, nu am nimic,

Sigur e totul doar la nivel psihic,

Au citit prea mult din ziare,

Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,

Fă, nu auzi fă, cum te simți?

N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,

Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!

Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..

Ce fată?

Mai ia niște vată,

Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,

Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,

Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,

Dar, care știu că totuși merită,

Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,

După, îl vopsim în ce culoare vrem,

Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,

Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,

Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,

Da fată, exact, eu ce îți ziceam?

Nu știu, la un film între timp mă uitam...

După multe secole vedem rezultatul...

Care, nici nu ar fi putut să fie altul...

Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,

Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,

Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?

Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,

Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.

(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)

Við hefðum ekki búist við því

Að fara í göngutúr, fyrir löngu,

Sjá friðsæla gangandi vegfarendur, umferðarljós leggja áherslu á þá,

Varlega fara þeir yfir,

Á bekknum, í garðinum, með nefið í blaðinu, fréttir þær aftur og aftur,

Þeir fara á markaðinn, svo í leikhúsið,

Klukkan er þegar orðin fjögur

Tek samt ekki eftir neinu,

Eitthvað eins og fló, en það fer mun taktfastara,

Ég fer líka til vina, þeim líður vel, hlæja, grínast,

Annar klukkutími líður og ég er alveg að blunda,

Þeir sofnuðu allir í sömu stofunni,

Hrammað saman, með hurðina enn opna (hleyptu köttinum í gegn), biðjast þau afsökunar á því að þau sváfu allir eins og í búri,

farðu heim tíminn flýgur

Það sem kemur næst gefur okkur hroll,

Vinir, til vina sem keyptu af markaðnum, skrifa reiðilega,

Ég hef aldrei séð þá svona reiða áður,

„Fjáðu líka í hvaða sjampó sem þú vilt,

Hvað sem er, vil bara nota það,

Þú fylltir okkur af lús

Þú sleppir okkur, við myndum aldrei gera eitthvað svona,

Skammastu þín,

Vinir þínir sem senda þér bara góðar kveðjur skamma þig“

Já, jæja... dagshveiti, ég á ekkert,

Auðvitað er þetta allt bara á sálfræðilegu stigi,

Þeir lesa of mikið af blöðum,

Við áttum hvergi að taka, í Portúgal var ég aðeins nemi,

Heyrðu ekki gera hvernig líður þér?

Ég á ekki neitt, en við skulum samt taka próf,

Ég trúi því ekki stelpa, sjáðu þig líka???!!

Já stelpa, hvað?...ég get ekki horft á hárið á þér, því þú..

hvaða stelpa

Fáðu þér bómull,

Ég reyni að ná þeim, henda þeim út um gluggann,

En mér tekst ekki að fanga jafnvel eina slíka,

Stelpa, við gætum reynt aðra aðferð,

En hver veit að það er samt þess virði,

Við aflitum hárið, veljum ljósasta litinn af norskri ljósu,

Eftir það málum við það í hvaða lit sem við viljum,

Lúsin mun ekki einu sinni fatta hvað er að gerast,

Vegna þess að við erum dugleg málum við hvern þráð frá musterinu,

Já stelpa mín, hvað myndi ég gera án hugmynda þinna, lúsin brennur, hún mun kafna, við þurfum ekki að gera neitt, farðu bara varlega, flæktu vandlega, passaðu að losna við óboðna gesti, einhvers staðar, í gegnum hárið, reika,

Já stelpa, nákvæmlega, hvað var ég að segja þér?

Ég veit ekki, ég var að horfa á mynd á meðan...

Eftir margar aldir sjáum við niðurstöðuna...

Sem, það gæti ekki hafa verið annað...

Stelpa, liturinn festist mjög vel við hárið, fagurfræðilega er ég sáttur,

Núna er ég að greiða hárið á mér til að sjá hvað varð um þessa pöddu,

Já, núna eru þeir bláir, grænir, þeir hafa verið málaðir líka, hvað á að gera?

Andlit, við höfum ekki lengur lús, við sluppum, förum að fagna á kránni, með límonaði,

Ég vona að við lendum ekki eins og í Portúgal, á veröndinni í garðinum.

(Þarna mætti halda að hann fengi þessar lús...)