Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
Wij hadden het niet verwacht
Een wandeling maken, lang geleden,
Zie vredige voetgangers, verkeerslichten benadrukken ze,
Voorzichtig steken ze over,
Op het bankje, in het park, met je neus in de krant, ze nieuws steeds weer,
Ze gaan naar de markt, dan naar het theater,
Het is al vier uur
Nog steeds niets van gemerkt,
Zoiets als een vlo, maar dat gaat veel ritmischer,
Ik ga ook naar vrienden, ze voelen zich goed, lachen, maken grapjes,
Er gaat weer een uur voorbij en ik ben echt aan het indommelen,
Ze vielen allemaal in dezelfde woonkamer in slaap,
Ineengedoken, met de deur nog open (laat de kat door), verontschuldigen ze zich dat ze allemaal als in een kooi hebben geslapen,
naar huis gaan, de tijd vliegt
Wat daarna komt, bezorgt ons koude rillingen,
Vrienden, aan vrienden die op de markt kochten, schrijven verontwaardigd:
Ik heb ze nog nooit zo boos gezien,
"Investeer ook in wat voor soort shampoo je maar wilt,
Wat dan ook, ik wil het gewoon gebruiken,
Je hebt ons gevuld met luizen
Als je ons in de steek laat, zouden we zoiets nooit doen.
Je moet je schamen,
Je vrienden die je alleen maar goede wensen sturen, schelden je uit"
Ja, nou... dagmeel, ik heb niets,
Natuurlijk is het allemaal alleen maar op psychologisch niveau,
Ze lezen te veel kranten,
We konden nergens heen, in Portugal was ik slechts stagiair,
Hoor je niet, hoe voel je je?
Ik heb niets, maar laten we toch een test doen,
Ik kan het niet geloven, meisje, kijk ook naar jou???!!
Ja meisje, wat?...Ik kan niet naar je haar kijken, omdat jij..
welk meisje
Koop wat watten,
Ik probeer ze te vangen, gooi ze uit het raam,
Maar ik slaag er niet in om zelfs maar één van die soort vast te leggen,
Meisje, we kunnen een andere methode proberen,
Maar wie weet is het nog steeds de moeite waard,
We bleken ons haar, kiezen de lichtste tint Noors blond,
Daarna schilderen we het in welke kleur we maar willen,
De luizen zullen niet eens beseffen wat er gebeurt,
Omdat we ijverig zijn, schilderen we elke draad van de tempel,
Ja, mijn meisje, wat zou ik doen zonder jouw ideeën, de luizen zullen verbranden, ze zullen stikken, we hoeven niets te doen, alleen voorzichtig zijn, rigoureus ontwarren, ervoor zorgen dat we ongenode bezoekers ergens weg krijgen, door het haar, dwalen,
Ja meisje, precies, wat zei ik je?
Ik weet het niet, ik was ondertussen een film aan het kijken...
Na vele eeuwen zien we het resultaat...
En dat had ook niet anders kunnen zijn...
Meisje, de kleur bleef heel goed op het haar plakken, esthetisch ben ik tevreden,
Nu kam ik mijn haar, om te zien wat er met die insecten is gebeurd,
Ja, nu zijn ze blauw, groen, ze zijn ook geverfd, wat te doen?
Face, we hebben geen luizen meer, we zijn ontsnapt, laten we het gaan vieren in de taverne, met limonade,
Ik hoop dat we niet zoals in Portugal belanden, op dat terras in de tuin.
(Dat is waar je zou denken dat hij die luizen zou krijgen...)
