1  

Amprentă

Te poartă gândul ca pe un blestem

În fiecare colt de cer pierdut

Prin nopţți adânci si reci încă te chem,

Să vindeci rănile de la început

 

Esti umbra care pasii mi-i măsoară

Un ciob de sticlă prins sub pielea mea

O amintire ce-a-nvătat să doară

Și pe care timpul n-o mai poate lua.

 

Trăiesti în piept ca un ecou curat

Ce sânqerează-n fiecare zi,

Desi din lumea mea ai plecat,

În mine pururi tu vei locui.


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Sabrina Pușcașu poezii.online Amprentă

Дата публикации: 23 мая

Добавлено в избранное: 3

Комментарий: 2

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 458

Авторизуйтесь и комментируйте!

Комментарий 2

Стихи из этой категории

Pacat e oare sa iubesti

Sa fiu in nestiinta, sa scriu despre durere,
Sa simt aceleasi gauri, sa sufar din placere ?
Nu pot, fiind in zare, nu poti sa te apropii !
Stiind ca draga-mi esti, nu vrei sa mi te alaturi.

 

Visam la infinit, o stea din departare
Stiind ca nu-i posibil, pacat e oare ?
Sa tind catre iubire, sa pling in fericire
Sa fiu acelasi nimeni, traind in nemurire!

 

As da un veac pe-o clipa, de tine sa m-apropii
Sa simt al tau sarut, s-apoi sa inchid ochii.
O floare, o minune, s-o rupi, s-o daruiesti,
Pacat e-aceasta oare, sa mori ca sa iubesti.

 

Еще ...

AM SCRIS ACESTE VERSURI...

    Am scris aceste versuri pentru tine,
    şi când le-am terminat,
    m-am uitat la cer,
    şi-am văzut că nu mai erau stele...
    
    Cuvintele mele...
    Pe toate, din mine le-am rupt, 
    şi-am rămas doar cu zdrenţe, 
    care nu-mi acopereau, 
    golul din suflet...
    
    Cuvintele mele...
    În care mi-am ascuns,
    furia, zădărnicia, şi ura... şi iubirea;
    şi-apoi am călcat,
    cu tălpile mele rănite, 
    pe acest ţărm nesigur,
    sperând în "ceva",
    ştiind pe de rost, 
    un cuvânt, care-a fost, 
    un ultim cuvânt: "TU".

Еще ...

Noaptea

Cand viata perfecta nu-i ceea ce pare

Si simpla existenta e pusa la grea incercare,

 

Regretele zilei noaptea asteapta,

Intunericul sa acopere o existenta nedreapta.

 

Caci noaptea era plina de vise-nghetate,

Menite sa umple adanca pustietate.

 

Acum se-aud in soapta rugaciuni disperate,

Sa treaca iubirea, sa se vindece toate!

 

Sa treaca iubirea si durerea din glas,

Caci fara iubire nimic n-a ramas.

 

Ramane speranta ca si durerea dispare,

Ca-l doare si-n vise, ca nu te mai are.

Еще ...

De dragoste

Adunaţi, scăzuţi, înmulţiţi, împărţiţi,
despărţiţi, amândoi,
suntem unul,
- o suprafaţă întinsă şi netedă -
matematica n-are nici o treabă cu noi,
o inimă şi cu o inimă fac o lebădă…

braţele noastre sunt o ramură care arde,
trupurile noastre un trunchi de măslin, în zăvoi,
ne-adunăm şi ne iubim prin mansarde
apoi împărţim fericirea la doi.

unul şi cu unul nu face niciodată doi,
- matematica noastră e ca o sabie,
ca un fir de trifoi -
o inimă şi cu o inimă fac o vrabie…

Еще ...

chomolungma

la 8100 de metri

aerul e gol

de aer,

dar plin de tine.

 

gol ca un buzunar

într-o dimineață de luni,

plin ca o gară

în care nu mai vine nimeni

după mine.

 

pochill-porque —

din vremurile în care

etajul 10

era o seară,

o bere caldă,

un râs printre

nepalezii mei de cartier,

iar tu

un Everest

la care nu ajungeam

nici cu liftul,

nici cu rugăciunea.

 

știi, drumul pe aici,

până la picioarele tale,

a fost lung.

 

metrou,

tramvaie,

magari,

saci de haine,

mâncare de câini.

 

am cărat viața

ca pe un rucsac,

cu fermoarul stricat,

din care cădeau

zile,

oameni,

nume

pe care

nu le-am mai ridicat.

 

nepalezii se uită la mine,

ochii lor sunt

mai mari decât noaptea,

mai lucizi decât adevărul.

știu ce urmează.

 

la 8100 de metri

nu mai negociezi nimic.

nici iubirea,

nici întoarcerea.

 

mă uit în jos,

tramvaiul 1

trece pe sub mine,

îngropat în zăpadă,

cu ultimii călători

învățând să respire

fără aer,

fără să se țină

de bare.

 

mă uit în sus,

tu nu mai ești vârf.

ești doar o tăcere

care nu

mă mai recunoaște.

 

și atunci știu

nu eu te-am urcat,

nu tu m-ai așteptat.

 

am ajuns prea sus

pentru un om

care a trăit toată viața

la etajul 10,

prea jos

pentru un zeu

care n-a coborât niciodată.

 

la 8100 de metri

mă las jos.

nu mor.

nu cad.

 

doar îmi scot numele din mine

ca pe o mască de oxigen goală

și îl las acolo,

 

între tine

și munte,

 

unde nu mai respiră

nimeni,

chiar nimeni.

Еще ...

Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură

Să îmi spui iubito de mă mai iubeşti,
Să îmi spui iubito de mă mai doreşti.
Mi-ai spus că mă iubeşti precum o floare,
Precum şi cerul e droit mereu de soare.
Mi-ai spus iubito că sunt îngerul tău,
Căci eu am fost şi eu voi fii mereu.
Cel ce te călăuzeşte spre Calea Lactee,
La început aşa mi-ai spus femeie.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură,
Am înţeles când tu m-ai sărutat pe gură.
Căci tu vei sta iubito lângă mine,
Căci fără dragoste tu nu mai ai zile senine!

Еще ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍