Trandafirul ars
Am pregătit pentru ea, un trandafir,
Roșu și pufos,cu spini lucioși.
Trandafirul cela îmi părea foarte perfect pentru ea,
Am luat după muncă trandafirul,
Și cu pași repezi
Am plecat la ea.
Când m-a văzut pe mine,
Ea nu s-a bucurat,
Eu i-am întins trandafirul,
Ea la luat, și a plecat cu el în bucătărie,
A luat un chibrit,
A venit spre mine,
Și în fața mea a ars trandafirul.
Cu ochii înlăcrimați, am plecat din casa ei.
Și eu tot mă întreb,
Pentru ce a ars ea trandafirul?
Atât de frumos,și parfumat,
Care a fost pentru ea?
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezie compusă pe 18.10.2024
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Alina Zamurca
Дата публикации: 18 октября 2024
Добавлено в избранное: 2
Просмотры: 288
Стихи из этой категории
Sunt bine...
Sunt bine, crede-mă pe cuvânt
Curând am să-mi găsesc locul în mormânt
Sunt bine, uite cum zâmbesc
Vreau să mor pentru că n-am motive să trăiesc
Sunt bine, mi-e doar puțin dor
Am gânduri negre și nu-mi doresc decât să mor
Sunt bine, puțin cam plictisit
Mă doare prea tare c-am pierdut tot ce-am iubit
Sunt bine, dar nu mă pot abține
Îmi curg lacrimi pe față când mă gândesc la tine
Sunt bine, doar puțin distrus
De când ai plecat în viață mă simt ca un intrus
Sunt bine, m-am îndrăgostit
Acum am 1000 de motive să fiu din nou fericit
Sunt bine, sau încerc să fiu
Acum este din nou trafic în sufletul meu pustiu
Sunt bine, chiar o iubesc
Are locul ei deci nu pot spune că te înlocuiesc
Sunt bine, m-am obișnuit........
Strălucirea iubirii pierdute
Pe-o stâncă-naltă, la ceas de seară,
Întâlnit-am o zână etereală,
Cu aripi luminoase, ochi de vară,
Când am privit-o, inima-mi fusese clară.
Ea strălucea sub clar de lună,
Un vis efemer, născut din eter,
M-am apropiat, dar mi-a spus o umbră,
Că iubirea noastră-i un vis stingher.
Glasul ei era ca adierea vântului,
Cuvintele-i dulce șoaptă în noapte,
Dar m-am trezit, pierdut în fața gândului,
Că dragostea noastră, este o poveste trecătoare.
Ea plutea deasupra valurilor departe,
Un spectru de dor, de neatins,
Mâna mea, de-a ei, nu mai era parte,
Și-n inimă, simțeam un foc aprins.
Am strigat către cerul întunecat,
Dar ea, încet, se stinse-n zori,
Sufletul meu, de dor înfrânt și zbuciumat,
Rămase singur, purtând amintiri.
Așa rămân, între vis și realitate,
Cu zâna mea, doar umbră și fantomă,
Iubirea noastră, prizonieră în eternitate,
Un foc ce arde-n mine, fără a lua vreo formă.
Suflet înnegrit
Pentru baiatul pe care l am iubit,
Iar după care am suferit,
Vreau sa ți spun ca m am uimit,
De ce oare te am iubit?
Oare ochi tai închiși,
M au atras în ascunzisi,
Doar pentru ca te ai uimit,
Pentru un suflet înnegrit.
Cenușa Strălucitoare a Decepției
Și ce semnifică iubirea de fapt, o îmbrățișare caldă sau un cuțit ce te străpunge în spatele acestora?
Ce este de fapt trădarea, un scop de a învața în cine să te încrezi pe viitor sau atunci când te opui manipulării și spui "nu" pornind să-ți croiește de unul singur drumul spre propria viață?
Ei bine acestea sunt întrebări fără răspuns pentru minte mea mult prea naivă și darnică deoarece ea dinainte să observe semnele, încearcă să le creeze scuze, scuze oamenilor ce m-au rănit în tot acest timp fără nici măcar o fărâmă de milă
Recunosc că dintotdeauna am fugit ca o lașă de realitate, în schimb dorului meu i-a plăcut să-si arate suferința despuiat, nepurtând nicio mască
El mă ținea trează în toate aceste nopți fierbinți și-n toate aceste gânduri prezente în mintea mea și deși ziua râdeam și îmi petreceam tot timpul în zorii verii tinere și întreaga lumea credea că sufletul îmi înnebunește de fericire pe zi ce trece
El de fapt îmbătrânea și se stingea de la rănile interioare pe care soarele mi le ardea cu atâta asprime și mă întrebam
"De ce tu mamă?" De ce nu-ți plâng ochii când îți vezi propriul copil din pântece nedormit și însetat de decenii după alinarea unor brațe a cărui alinare ar putea fi datorită doar a unei mame
Cu siguranță că dacă erai acolo pentru mine de la început mă învățai să mă iubesc și să fiu precaută la lume că-i rea și nicăieri nu-i mai groazic decât aici pe pământ, unde oamenii fără de iubire trăiesc într-un infern, dar nici nu-i judec pentrucă dacă nu au avut parte de iubire, n-au nici ce sa ofere, doar decât ce au în a lor suflet
Înțeleg multe lucruri doar la o vârstă foarte fragedă căci această durere m-a învățat să fiu puternică și mi-a oferit înțelepciune, dar așteptarea-i mult prea lungă, iar inima mi se sfâșie
I-am înțeles pe toți, chiar au avut motive care să le susțină argumentele, dar pe mine cine va fi capabil să mă înțelega măcar odată fără de atâtea argumente care oricum sunt de prisos?
Pentru ei oricum suferința mea o simplă exagerare, dar mulți dintre ei uită că sunt o exagerare propriei lor ființe căci mimează dragostea în fiecare zi numind-o "o iubire"
Imaginatie
Motivul pentru care
Astept, visez, alerg, simt si respir
Esti tu
Iar umbrele trecutului se strecoara
Perfid, sub piele
Și nu mă lasă să uit
Durerea care înțeapă, care moleșește și seduce
Precum morfina
Căci știu că tot ce am nevoie
Ești tu
Și despărțirea e doar în imaginația mea
La muzeul nopții
In miezul nopții,
când cerul e înorat ,
un copil sta plângând la geam,
gândurile îi zboară,
departe de realitate,
și privind spre cer întreabă:
de ce eu doamne ,
cu ce ți am greșit,
că în halul asta m-ai pedepsit?
mi ai luat la tine ai mei părinții,
am rămas a nimănui,
ce rost mai are viața mea pe acest pământ?
Vreau durerea sa disparăși în viața mea soarele să răsară
Maris Maria Cristina
Sunt bine...
Sunt bine, crede-mă pe cuvânt
Curând am să-mi găsesc locul în mormânt
Sunt bine, uite cum zâmbesc
Vreau să mor pentru că n-am motive să trăiesc
Sunt bine, mi-e doar puțin dor
Am gânduri negre și nu-mi doresc decât să mor
Sunt bine, puțin cam plictisit
Mă doare prea tare c-am pierdut tot ce-am iubit
Sunt bine, dar nu mă pot abține
Îmi curg lacrimi pe față când mă gândesc la tine
Sunt bine, doar puțin distrus
De când ai plecat în viață mă simt ca un intrus
Sunt bine, m-am îndrăgostit
Acum am 1000 de motive să fiu din nou fericit
Sunt bine, sau încerc să fiu
Acum este din nou trafic în sufletul meu pustiu
Sunt bine, chiar o iubesc
Are locul ei deci nu pot spune că te înlocuiesc
Sunt bine, m-am obișnuit........
Strălucirea iubirii pierdute
Pe-o stâncă-naltă, la ceas de seară,
Întâlnit-am o zână etereală,
Cu aripi luminoase, ochi de vară,
Când am privit-o, inima-mi fusese clară.
Ea strălucea sub clar de lună,
Un vis efemer, născut din eter,
M-am apropiat, dar mi-a spus o umbră,
Că iubirea noastră-i un vis stingher.
Glasul ei era ca adierea vântului,
Cuvintele-i dulce șoaptă în noapte,
Dar m-am trezit, pierdut în fața gândului,
Că dragostea noastră, este o poveste trecătoare.
Ea plutea deasupra valurilor departe,
Un spectru de dor, de neatins,
Mâna mea, de-a ei, nu mai era parte,
Și-n inimă, simțeam un foc aprins.
Am strigat către cerul întunecat,
Dar ea, încet, se stinse-n zori,
Sufletul meu, de dor înfrânt și zbuciumat,
Rămase singur, purtând amintiri.
Așa rămân, între vis și realitate,
Cu zâna mea, doar umbră și fantomă,
Iubirea noastră, prizonieră în eternitate,
Un foc ce arde-n mine, fără a lua vreo formă.
Suflet înnegrit
Pentru baiatul pe care l am iubit,
Iar după care am suferit,
Vreau sa ți spun ca m am uimit,
De ce oare te am iubit?
Oare ochi tai închiși,
M au atras în ascunzisi,
Doar pentru ca te ai uimit,
Pentru un suflet înnegrit.
Cenușa Strălucitoare a Decepției
Și ce semnifică iubirea de fapt, o îmbrățișare caldă sau un cuțit ce te străpunge în spatele acestora?
Ce este de fapt trădarea, un scop de a învața în cine să te încrezi pe viitor sau atunci când te opui manipulării și spui "nu" pornind să-ți croiește de unul singur drumul spre propria viață?
Ei bine acestea sunt întrebări fără răspuns pentru minte mea mult prea naivă și darnică deoarece ea dinainte să observe semnele, încearcă să le creeze scuze, scuze oamenilor ce m-au rănit în tot acest timp fără nici măcar o fărâmă de milă
Recunosc că dintotdeauna am fugit ca o lașă de realitate, în schimb dorului meu i-a plăcut să-si arate suferința despuiat, nepurtând nicio mască
El mă ținea trează în toate aceste nopți fierbinți și-n toate aceste gânduri prezente în mintea mea și deși ziua râdeam și îmi petreceam tot timpul în zorii verii tinere și întreaga lumea credea că sufletul îmi înnebunește de fericire pe zi ce trece
El de fapt îmbătrânea și se stingea de la rănile interioare pe care soarele mi le ardea cu atâta asprime și mă întrebam
"De ce tu mamă?" De ce nu-ți plâng ochii când îți vezi propriul copil din pântece nedormit și însetat de decenii după alinarea unor brațe a cărui alinare ar putea fi datorită doar a unei mame
Cu siguranță că dacă erai acolo pentru mine de la început mă învățai să mă iubesc și să fiu precaută la lume că-i rea și nicăieri nu-i mai groazic decât aici pe pământ, unde oamenii fără de iubire trăiesc într-un infern, dar nici nu-i judec pentrucă dacă nu au avut parte de iubire, n-au nici ce sa ofere, doar decât ce au în a lor suflet
Înțeleg multe lucruri doar la o vârstă foarte fragedă căci această durere m-a învățat să fiu puternică și mi-a oferit înțelepciune, dar așteptarea-i mult prea lungă, iar inima mi se sfâșie
I-am înțeles pe toți, chiar au avut motive care să le susțină argumentele, dar pe mine cine va fi capabil să mă înțelega măcar odată fără de atâtea argumente care oricum sunt de prisos?
Pentru ei oricum suferința mea o simplă exagerare, dar mulți dintre ei uită că sunt o exagerare propriei lor ființe căci mimează dragostea în fiecare zi numind-o "o iubire"
Imaginatie
Motivul pentru care
Astept, visez, alerg, simt si respir
Esti tu
Iar umbrele trecutului se strecoara
Perfid, sub piele
Și nu mă lasă să uit
Durerea care înțeapă, care moleșește și seduce
Precum morfina
Căci știu că tot ce am nevoie
Ești tu
Și despărțirea e doar în imaginația mea
La muzeul nopții
In miezul nopții,
când cerul e înorat ,
un copil sta plângând la geam,
gândurile îi zboară,
departe de realitate,
și privind spre cer întreabă:
de ce eu doamne ,
cu ce ți am greșit,
că în halul asta m-ai pedepsit?
mi ai luat la tine ai mei părinții,
am rămas a nimănui,
ce rost mai are viața mea pe acest pământ?
Vreau durerea sa disparăși în viața mea soarele să răsară
Maris Maria Cristina
Другие стихотворения автора
Nu. Blestem
Foaia și pixul,
Nu vă blestem,
Sunteți prietenii mei,
Nu pot pleca fără voi,
Nicăieri absolut.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
Buchețelul fetiței pentru mine
Unu,doi, trei
nu reușesc să număr până la patru,
Venind de la magazin
spre casă,
se apropie de mine o fată,
de vreo 7ani.
și-mi zice "tu ești draguță.
Cu voce blândă-mi zice fetița!
-Ce clasă ești?
eu mirându-mă îi zic
-Eu sunt clasa 10,mersi pentru complement .
-SERIOS? ești clasa 10?
-Dar știi nu seamăni,
-Cu a câta seamăn? fetițo?
-Cu clasele 6 sau a 5.
-E bine atunci!îi răspund eu.
Și îi zic fetei un mic secret,
Mie mai mulți așa îmi zic că par mică.
Deci,deja sunt clasa 10.
-Eu sunt Maria.
-Alina,eu sunt.
Sunt fericită că ne-am cunoscut!!
Și Maria, fetița frumușică îmi întinde,
Un buchețel de romanițe.
Și-mi zice"Buchetul acesta este pentru o fată,
Drăguță ca tine!!
Luând buchețelul fetei,
Am plecat acasă.
Cu un zâmbet mare,
Pe fața mea.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia a fost compusă pe 25.09.2024
Pentru iubirea mea
Astăzi iubitule, te găsesc mereu pe paginile scrise,
În suflet adăpostul tău îmi este.
În ochii tăi se reflectă lumina,
Iubirea ta de către mine este infinită.
Nu pot să mai trăiesc o zi,
Fără să spun că te iubesc.
Cât mai arde soarele cu foc,
Amorul nostru va fi scris pe tablourile desenate.
Ai adunat toate stelele într-o coroană,
Și mi-ai oferit-o mie.
Printre străini dacă mă pierd,
Te voi recunoaște mereu și te voi găsi.
Sufletul meu a găsit,
Inima mea a simțit iubirea adevărată.
În ochii tăi, strălucesc tot timpul lacrimi de iubire.
Glasul tău se așterne în neagra noapte,
Ca vântul blând,ce mângâie frunza rătăcită.
Chipul tău mă îmblânzește permanent ,când am nevoie.
Pe umerii tăi, pot plânge doar și numai de iubire.
A trecut iarna dar eu tot singurul pe tine te iubesc,
Primăvara dulce a înflorit.
Și inima mea,tot la tine se întoarce.
Vântul îmi șoptește numele tău,ducându-l peste lumea asta mare.
Sub luna pustie, dorul meu
Mereu te caută pe tine.
Autor Alina Zamurca:dedicație
Poezia compusă pe 10.02.2025
Iubire fără limită
Nu pot să număr stelele până la urmă,
doar un lucru pe care-l știu bine,
este iubirea fără limite.
Amorul nu se compară
nici cu floarea,
nici cu cerul albastru.
AMORUL trăiește odată și de mai multe ori
cât noi iubim.
privind amorul în față
deschizi noile părți,
ale lumii tale.
Focul tot întregului tău,
este AMORUL ce arde,mereu în inima ta.
ochii tăi îți vorbesc ca dragostea,
drumul noilor sentimentele
se deschid odată ce simți
IUBIREA.
Autor:Alina Zamurca 🎀
Am compus poezia (08.10.2024)
Amor de plâns
Versuri de plâns sunt în poezia mea,
Inimi rănite, de unde strânge curge.
Emoțiile și sentimentele au luat
un foc fierbinte.
O mică greșeală a distrus iubirea,
amorul frumos.
Ea.Își cere iertare în genunchi,
El nu o aude,
O rănește în continuare
Sentimentele ei pentru el,
Sunt doar o jucărie.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 24.08.2024
Cuvinte scurte și puține
În ochii nopții,
am privit cu jale.
Luna argintie,și palidă,
am sărutat-o cu vise neîmplinite,
Fluturii albaștri,
Ultima dată i-am citit din carte.
Am citit "Luceafărul" de Eminescu,
ultima melodie la pian,
"The manipulator"
am ascultat.
Îmi iau rămas bun de la toți!
Și plec în altă lume,
Fiți sănătoși! Și nu mă căutați,
nu mai vin la voi,
De mine puteți să uitați.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Nu. Blestem
Foaia și pixul,
Nu vă blestem,
Sunteți prietenii mei,
Nu pot pleca fără voi,
Nicăieri absolut.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
Buchețelul fetiței pentru mine
Unu,doi, trei
nu reușesc să număr până la patru,
Venind de la magazin
spre casă,
se apropie de mine o fată,
de vreo 7ani.
și-mi zice "tu ești draguță.
Cu voce blândă-mi zice fetița!
-Ce clasă ești?
eu mirându-mă îi zic
-Eu sunt clasa 10,mersi pentru complement .
-SERIOS? ești clasa 10?
-Dar știi nu seamăni,
-Cu a câta seamăn? fetițo?
-Cu clasele 6 sau a 5.
-E bine atunci!îi răspund eu.
Și îi zic fetei un mic secret,
Mie mai mulți așa îmi zic că par mică.
Deci,deja sunt clasa 10.
-Eu sunt Maria.
-Alina,eu sunt.
Sunt fericită că ne-am cunoscut!!
Și Maria, fetița frumușică îmi întinde,
Un buchețel de romanițe.
Și-mi zice"Buchetul acesta este pentru o fată,
Drăguță ca tine!!
Luând buchețelul fetei,
Am plecat acasă.
Cu un zâmbet mare,
Pe fața mea.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia a fost compusă pe 25.09.2024
Pentru iubirea mea
Astăzi iubitule, te găsesc mereu pe paginile scrise,
În suflet adăpostul tău îmi este.
În ochii tăi se reflectă lumina,
Iubirea ta de către mine este infinită.
Nu pot să mai trăiesc o zi,
Fără să spun că te iubesc.
Cât mai arde soarele cu foc,
Amorul nostru va fi scris pe tablourile desenate.
Ai adunat toate stelele într-o coroană,
Și mi-ai oferit-o mie.
Printre străini dacă mă pierd,
Te voi recunoaște mereu și te voi găsi.
Sufletul meu a găsit,
Inima mea a simțit iubirea adevărată.
În ochii tăi, strălucesc tot timpul lacrimi de iubire.
Glasul tău se așterne în neagra noapte,
Ca vântul blând,ce mângâie frunza rătăcită.
Chipul tău mă îmblânzește permanent ,când am nevoie.
Pe umerii tăi, pot plânge doar și numai de iubire.
A trecut iarna dar eu tot singurul pe tine te iubesc,
Primăvara dulce a înflorit.
Și inima mea,tot la tine se întoarce.
Vântul îmi șoptește numele tău,ducându-l peste lumea asta mare.
Sub luna pustie, dorul meu
Mereu te caută pe tine.
Autor Alina Zamurca:dedicație
Poezia compusă pe 10.02.2025
Iubire fără limită
Nu pot să număr stelele până la urmă,
doar un lucru pe care-l știu bine,
este iubirea fără limite.
Amorul nu se compară
nici cu floarea,
nici cu cerul albastru.
AMORUL trăiește odată și de mai multe ori
cât noi iubim.
privind amorul în față
deschizi noile părți,
ale lumii tale.
Focul tot întregului tău,
este AMORUL ce arde,mereu în inima ta.
ochii tăi îți vorbesc ca dragostea,
drumul noilor sentimentele
se deschid odată ce simți
IUBIREA.
Autor:Alina Zamurca 🎀
Am compus poezia (08.10.2024)
Amor de plâns
Versuri de plâns sunt în poezia mea,
Inimi rănite, de unde strânge curge.
Emoțiile și sentimentele au luat
un foc fierbinte.
O mică greșeală a distrus iubirea,
amorul frumos.
Ea.Își cere iertare în genunchi,
El nu o aude,
O rănește în continuare
Sentimentele ei pentru el,
Sunt doar o jucărie.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 24.08.2024
Cuvinte scurte și puține
În ochii nopții,
am privit cu jale.
Luna argintie,și palidă,
am sărutat-o cu vise neîmplinite,
Fluturii albaștri,
Ultima dată i-am citit din carte.
Am citit "Luceafărul" de Eminescu,
ultima melodie la pian,
"The manipulator"
am ascultat.
Îmi iau rămas bun de la toți!
Și plec în altă lume,
Fiți sănătoși! Și nu mă căutați,
nu mai vin la voi,
De mine puteți să uitați.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024