Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Alina Zamurca
Дата публикации: 9 октября 2024
Добавлено в избранное: 2
Просмотры: 277
Стихи из этой категории
Aburi, Cioburi, Sânge
Când vorbesc cu tine la o glindă a mea,
nu mă văd pe mine, văd pe altcineva.
Văd aburi cu cioburi și sânge,
sunt alt eu, mai trist, care plânge.
Sfinți care stau întorși pe o cruce,
demoni aflați în palate de plumb.
Învăță-mă cum e să-ți fie iarăși bine,
am probleme metafizice, umbre ce zac în mine.
Recurs final
Azi fac recurs ultima oară
M-am saturat amintirea ta să doară
Mi-ajunge de când duc cu mine război
Vreau sa te uit...ma vreau pe mine-napoi.
Dar cine m-ar putea judeca...
De-un an și ceva, pledez doar împotriva mea
Pentru singura vină ce o recunosc
C-am sperat în vise ce azi nu mai au rost...
Azi fac recurs ultima oară
N-am să mai las tăcerea ta să doară
Prea mult timp petrecut în așteptare
Pentru cel ce n-am avut nici o valoare...
Azi fac recurs ultima oară
Pentr-o poveste...cândva un soare
Ce s-a stins în dureri și doruri amare
Fără un vin și-o ultimă îmbratișare...
o singura întamplare
O singura intamplare
E de ajuns să mă omoare.
Tu când ai acționat
Oare ai gândit defapt?
Te-ai gândit ca îmi faci rău
Și inima mi-o străpungi?
A meritat oare ea
Tot ce voiam eu deja?
A meritat furtuna de amintiri
Și visuri zdrobite?
Spune-mi, a meritat ea toate astea?
De ce ai ales-o pe ea
Și nu pe mine?
Ce are ea in plus fata de mine?
Când minutele se scurg pe ceas
Ești motivul la care ma gandesc iar
Zilele nu mai sunt senine
Iar stelele parcă
Au început sa nu mai strălucească
De când nu mai esti aici
Cu mine.
„Prieteni” vă numiți voi?
„Prieteni”... cuvânt ce odinioară purta lumină,
Acum rostit cu buze reci, cu gânduri în rușină.
V-ați numit astfel, în jocuri de aparențe,
Dar inimile voastre, lipsite de prezențe,
Au tăcut când era strigăt,
Au plecat când era jurământ,
Au zâmbit când era rană,
Au uitat când era cuvânt.
N-ați fost stâncă în furtună,
Ci nisip ce fuge tăcut,
N-ați fost haină în iarnă,
Ci vânt străin și pierdut.
Ați stat la masă cu îndoiala,
V-ați hrănit din neadevăr,
Ați lăsat prietenia pe drum
Ca pe un veșmânt vechi, de cer.
Eu n-am cerut decât puțin:
Un gând curat, o mână întinsă,
Dar v-ați ferit ca de blestem
De sinceritate — prea aprinsă.
Ați îmbrăcat straie de sfinți
Cu suflete de negustori,
Schimbând iubirea pe tăceri,
Schimbând durerea pe culori.
Acum, când privesc înapoi,
Nu vă port ură, ci învățătură:
Nu tot ce strălucește e soare,
Nu tot ce tace e cărbune sub măsură.
Dar vai — „prieten” nu-i cel ce vine
Când drumurile sunt pavate cu bine,
Ci cel ce rămâne, fără plată,
Lângă tine,
când lumea te lasă-n spate.
Și dacă vreodată,
în vreo noapte adâncă,
Conștiința va bate, amară,
la poartă, Să știți: nu judec.
Nu răzbun.
Dar numele vostru
— nu-l mai scriu niciodată
Lângă cuvântul „prieten”.
Pe dos
Lucrurile merg pe dos...
Tu m-ai iubit cu toata ființa și m-ai strigat
Iar eu orb și surd nu am surprins chemarea
Ai insistat, mi-ai desenat, mi-ai scris...
Eu nu mi-am deschis ochii să vad fericirea
Te-ai suparat și eu nu stiam de ce
Ne-am îndepartat, nimic nu era lafel
Viața și-a facut treaba și ai pe cineva
Iar eu speram să pot reveni la ce eram...
Iar când mă gândeam cel mai mult la tine
Ne-am întalnit în lumina nopții pe o trecere de pietoni
Tu aveai un suflet pereche, eu doar la tine ma gândeam
Și în lumina nopții ți-am răpit o clipă
Ce s-a simțit ca mulți ani de liceu pierduți
Mă uitam în ochii tăi ce straluceau pe fond întunecat
Dar am trecut fără a mă opri
Un simplu "salut" nu e îndeajuns
Vreau să știu tot ce ai mai făcut
Nu conteaza că iubesti pe altul
Tot esti acea fată perfectă din inima mea
Fără titlu.
Îmi pare rău dar chiar nu am timp să mă țin de prostii
M-am săturat să-mi tot las gândurile negre pe hârtii
Am să mă schimb în cea mai rea versiune posibilă
N-am cum să rezist unei tentați atât de irezistibilă
Mereu am rămas în impas chiar la un pas de fericire
Pentru mine este o linie subțire între iubire și tragedie
Uneori consider că sunt chiar sinonime blestemate
Oricât ai încerca nu poți să faci în niciuna dreptate
Aproape doi ani de când refuz să mi-o scot din gânduri
Și mai bine de trei de când o tot pun pe rânduri
De când mă știu i-am dezamăgit pe toți, însă nu contează
Nu-I vina mea că toți care mă cunosc mă supraestimează
Vreau să fac ce-mi dictează inima ,nu să ascult de alții
Vreau să nu-mi pese de nimic, n-am timp de conspirații
M-am săturat de toate m-am saturat să tot intru în relații
N-am cum să le iau în serios când în cap au doar aberații
Aburi, Cioburi, Sânge
Când vorbesc cu tine la o glindă a mea,
nu mă văd pe mine, văd pe altcineva.
Văd aburi cu cioburi și sânge,
sunt alt eu, mai trist, care plânge.
Sfinți care stau întorși pe o cruce,
demoni aflați în palate de plumb.
Învăță-mă cum e să-ți fie iarăși bine,
am probleme metafizice, umbre ce zac în mine.
Recurs final
Azi fac recurs ultima oară
M-am saturat amintirea ta să doară
Mi-ajunge de când duc cu mine război
Vreau sa te uit...ma vreau pe mine-napoi.
Dar cine m-ar putea judeca...
De-un an și ceva, pledez doar împotriva mea
Pentru singura vină ce o recunosc
C-am sperat în vise ce azi nu mai au rost...
Azi fac recurs ultima oară
N-am să mai las tăcerea ta să doară
Prea mult timp petrecut în așteptare
Pentru cel ce n-am avut nici o valoare...
Azi fac recurs ultima oară
Pentr-o poveste...cândva un soare
Ce s-a stins în dureri și doruri amare
Fără un vin și-o ultimă îmbratișare...
o singura întamplare
O singura intamplare
E de ajuns să mă omoare.
Tu când ai acționat
Oare ai gândit defapt?
Te-ai gândit ca îmi faci rău
Și inima mi-o străpungi?
A meritat oare ea
Tot ce voiam eu deja?
A meritat furtuna de amintiri
Și visuri zdrobite?
Spune-mi, a meritat ea toate astea?
De ce ai ales-o pe ea
Și nu pe mine?
Ce are ea in plus fata de mine?
Când minutele se scurg pe ceas
Ești motivul la care ma gandesc iar
Zilele nu mai sunt senine
Iar stelele parcă
Au început sa nu mai strălucească
De când nu mai esti aici
Cu mine.
„Prieteni” vă numiți voi?
„Prieteni”... cuvânt ce odinioară purta lumină,
Acum rostit cu buze reci, cu gânduri în rușină.
V-ați numit astfel, în jocuri de aparențe,
Dar inimile voastre, lipsite de prezențe,
Au tăcut când era strigăt,
Au plecat când era jurământ,
Au zâmbit când era rană,
Au uitat când era cuvânt.
N-ați fost stâncă în furtună,
Ci nisip ce fuge tăcut,
N-ați fost haină în iarnă,
Ci vânt străin și pierdut.
Ați stat la masă cu îndoiala,
V-ați hrănit din neadevăr,
Ați lăsat prietenia pe drum
Ca pe un veșmânt vechi, de cer.
Eu n-am cerut decât puțin:
Un gând curat, o mână întinsă,
Dar v-ați ferit ca de blestem
De sinceritate — prea aprinsă.
Ați îmbrăcat straie de sfinți
Cu suflete de negustori,
Schimbând iubirea pe tăceri,
Schimbând durerea pe culori.
Acum, când privesc înapoi,
Nu vă port ură, ci învățătură:
Nu tot ce strălucește e soare,
Nu tot ce tace e cărbune sub măsură.
Dar vai — „prieten” nu-i cel ce vine
Când drumurile sunt pavate cu bine,
Ci cel ce rămâne, fără plată,
Lângă tine,
când lumea te lasă-n spate.
Și dacă vreodată,
în vreo noapte adâncă,
Conștiința va bate, amară,
la poartă, Să știți: nu judec.
Nu răzbun.
Dar numele vostru
— nu-l mai scriu niciodată
Lângă cuvântul „prieten”.
Pe dos
Lucrurile merg pe dos...
Tu m-ai iubit cu toata ființa și m-ai strigat
Iar eu orb și surd nu am surprins chemarea
Ai insistat, mi-ai desenat, mi-ai scris...
Eu nu mi-am deschis ochii să vad fericirea
Te-ai suparat și eu nu stiam de ce
Ne-am îndepartat, nimic nu era lafel
Viața și-a facut treaba și ai pe cineva
Iar eu speram să pot reveni la ce eram...
Iar când mă gândeam cel mai mult la tine
Ne-am întalnit în lumina nopții pe o trecere de pietoni
Tu aveai un suflet pereche, eu doar la tine ma gândeam
Și în lumina nopții ți-am răpit o clipă
Ce s-a simțit ca mulți ani de liceu pierduți
Mă uitam în ochii tăi ce straluceau pe fond întunecat
Dar am trecut fără a mă opri
Un simplu "salut" nu e îndeajuns
Vreau să știu tot ce ai mai făcut
Nu conteaza că iubesti pe altul
Tot esti acea fată perfectă din inima mea
Fără titlu.
Îmi pare rău dar chiar nu am timp să mă țin de prostii
M-am săturat să-mi tot las gândurile negre pe hârtii
Am să mă schimb în cea mai rea versiune posibilă
N-am cum să rezist unei tentați atât de irezistibilă
Mereu am rămas în impas chiar la un pas de fericire
Pentru mine este o linie subțire între iubire și tragedie
Uneori consider că sunt chiar sinonime blestemate
Oricât ai încerca nu poți să faci în niciuna dreptate
Aproape doi ani de când refuz să mi-o scot din gânduri
Și mai bine de trei de când o tot pun pe rânduri
De când mă știu i-am dezamăgit pe toți, însă nu contează
Nu-I vina mea că toți care mă cunosc mă supraestimează
Vreau să fac ce-mi dictează inima ,nu să ascult de alții
Vreau să nu-mi pese de nimic, n-am timp de conspirații
M-am săturat de toate m-am saturat să tot intru în relații
N-am cum să le iau în serios când în cap au doar aberații
Другие стихотворения автора
Sub sabia mea de fier
Sub sabia mea de fier,
Dușmanii vor cădea.
De sabia mea de fier,
Toți se vor temea.
Autor: Alina Zamurca 🎀
Mii de dispoziții
Multe dispoziții am avut,
Și la fel în toate am crezut,
Pe toate le-am ascultat,
Pe toate le-am auzit.
Doar o dispoziție de bază a fost!
Pe nume FERICIREA.
De voiam să plâng,să mă bucur,
să sar în sus de bucurie și noroc,
Din nou repet,
De bază îmi stătea fericirea.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 16.10.2024
donne-moi la permission
donne-moi un papier et un stylo
et je changerai le monde.
laisse-moi écrire
enfin le poème.
donne-moi la permission, brave homme !
pour vous surprendre avec mes poèmes !
et si je te donne le poème à lire,
lire jusqu'au bout.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
Mes yeux ne meurent pas
deux yeux qui m'aimaient
ils se sont fermés devant moi.
tes bras m'ont embrassé
et les pleurs semblent m'avoir quitté.
mes roses mortes ont refleuri
dans le rude hiver
parce que je t'aime encore aujourd'hui.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
Ne-am jucat vesel tot anul întreg
Ea a plecat să învețe în altă țară,
El a uitat de ea.
Minutele,toate anotimpurile pe ei i-au unit,
De o prietenie strânsă.
Apusul și răsăritul soarelui,
L-au întâlnit împreună.
Cântecele la chitară,
Amândoi le cântau.
Mâncarea la doi o împărțeau,
Sentimentele și prietenia un rol mare jucau.
S-au văzut ei peste zece ani,
El ridică ochii și o observă,
Pe prietena sa, din adolescență.
Ea cu fața de copilaș a rămas,
Dar băiatul a devenit matur și frumos.
Fetița nici nu la cunoscut,
Iar când i-a auzit vocea,
La cunoscut,este el ce nu îl poate scoate din
Al său gând.
-Salut draga mea ,ce faci ,cum la tine?
-Salut,la mine e tot bine dar tu ?
-Eu mă pregătesc de un nou proiect
la locul de muncă.
-Bine pa trebuie să plec, soția mă așteaptă.
-ce??? Pa
În gândul său fata a zis
Ne-am jucat vesel tot anul întreg
Dar acum el e însurat, și soție are.
A privit pentru ultima oară,la prietenul său.
Și tristă a plecat la soțul ei.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 17.10.2024
Sub sabia mea de fier
Sub sabia mea de fier,
Dușmanii vor cădea.
De sabia mea de fier,
Toți se vor temea.
Autor: Alina Zamurca 🎀
Mii de dispoziții
Multe dispoziții am avut,
Și la fel în toate am crezut,
Pe toate le-am ascultat,
Pe toate le-am auzit.
Doar o dispoziție de bază a fost!
Pe nume FERICIREA.
De voiam să plâng,să mă bucur,
să sar în sus de bucurie și noroc,
Din nou repet,
De bază îmi stătea fericirea.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 16.10.2024
donne-moi la permission
donne-moi un papier et un stylo
et je changerai le monde.
laisse-moi écrire
enfin le poème.
donne-moi la permission, brave homme !
pour vous surprendre avec mes poèmes !
et si je te donne le poème à lire,
lire jusqu'au bout.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
Mes yeux ne meurent pas
deux yeux qui m'aimaient
ils se sont fermés devant moi.
tes bras m'ont embrassé
et les pleurs semblent m'avoir quitté.
mes roses mortes ont refleuri
dans le rude hiver
parce que je t'aime encore aujourd'hui.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
Ne-am jucat vesel tot anul întreg
Ea a plecat să învețe în altă țară,
El a uitat de ea.
Minutele,toate anotimpurile pe ei i-au unit,
De o prietenie strânsă.
Apusul și răsăritul soarelui,
L-au întâlnit împreună.
Cântecele la chitară,
Amândoi le cântau.
Mâncarea la doi o împărțeau,
Sentimentele și prietenia un rol mare jucau.
S-au văzut ei peste zece ani,
El ridică ochii și o observă,
Pe prietena sa, din adolescență.
Ea cu fața de copilaș a rămas,
Dar băiatul a devenit matur și frumos.
Fetița nici nu la cunoscut,
Iar când i-a auzit vocea,
La cunoscut,este el ce nu îl poate scoate din
Al său gând.
-Salut draga mea ,ce faci ,cum la tine?
-Salut,la mine e tot bine dar tu ?
-Eu mă pregătesc de un nou proiect
la locul de muncă.
-Bine pa trebuie să plec, soția mă așteaptă.
-ce??? Pa
În gândul său fata a zis
Ne-am jucat vesel tot anul întreg
Dar acum el e însurat, și soție are.
A privit pentru ultima oară,la prietenul său.
Și tristă a plecat la soțul ei.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 17.10.2024